Până unde controlăm viața?

Acum câteva luni, o echipă condusă de biologul Craig Venter și microbiologul Hamilton Smith (laureat al Premiului Nobel pentru medicină în 1978) anunțau sintetizarea unui genom întreg pe baza unui soft computerizat și a unor substanțe chimice. Știrea a aprins imediat imaginația multor jurnaliști care s-au hazardat să spună că a fost conceput primul organism artificial.

Deși recunosc meritele lui Venter și Smith, cercetătorii în domeniul geneticii vorbesc despre un entuziasm exagerat al presei internaționale vizavi de acest subiect. Fiindcă, spun ei, ceea ce a creat Venter este, de fapt, un genom sintetizat și copiat după cel al unei bacterii care se regăsește în natură și care a fost descifrat de om prin secvențiere, în era Genomicii. Performanța tehnică este în sine, realmente, extraordinară. Dar, de aici până a pretinde „a fi fost creată” o celulă vie este o distanță enormă. Și totuși! Încercarea echipei lui Venter a readus în discuție chestiunea eticii în domeniul geneticii și a tendinței omului de a se erija în Dumnezeu. De a decide cine și cum se naște.

Cât de mare este realizarea lui Venter și ce beneficii aduce ea omenirii, care sunt limitele geneticii și până unde putem să modificăm ceea ce Dumnezeu a creat, iată câteva probleme dezbătute cu prof. dr. Lucian Gavrilă, directorul Institutului de Genetică al Universității din București.

„Povestea despre crearea unei celule artificiale e o chestiune de propagandă, numai cel care nu știe ce este o celulă poate spune că a fost creată o celulă, fie ea și artificială. O celulă, oricât ar fi de simplă, e mult mai complicată decât își imaginează mințile profane. Venter a pornit de la ceva ce există deja în natură, iar computerul doar l-a ajutat, nu a creat singur o ființă vie, așa cum s-a acreditat ideea în presă. Echipa lui Venter nu a creat vreo formă de viață nouă, iar cei care spun că se joacă de-a Dumnezeu, vorbesc despre o joacă fictivă, în scenarii SF și în vorbe, dar în fapte nu te poți juca cu materialul genetic”, spune prof. Lucian Gavrilă. Pe de altă parte, cercetările echipei lui Venter, dar și ale altor geneticieni, sunt importante pentru progresul lumii în care trăim. Rasa umană se confruntă de milenii cu o serie de boli genetice cărora nu li s-au găsit soluții, dar pentru care se speră în viitor la o rezolvare sau ameliorare. Tot de la genetică se așteaptă îmbunătățirea rasei umane și selectarea indivizilor performanți. „În prezent este utilizată terapia genică, adică înlocuirea unei gene rele cu una bună respectiv normală sau de tip sălbatic, întâlnită în natură. Aceasta se realizează prin manipulări la nivelul celulelor embrionare. La organismul adult așa ceva este practic imposibil, pentru că trebuie să înlocuiești gena perfectă în toate cele aproximativ 14 miliarde de celule câte sunt într-un organism uman adult. La nivel embrionar, însă, se poate realiza înlocuirea genei rele cu una bună pentru că înlocuirea se realizează în celula inițială și astfel poate să aibă loc inițierea dezvoltării unui organism cvasi-normal. Chiar și așa, înlocuirea unei gene rele cu o genă bună înseamnă pătrunderea în structura materialului genetic, iar aceasta reprezintă o acțiune invazivă: alterezi, modifici împrejurimile. Vrei să înlocuiești gena rea cu una bună, dar alterezi pe cele din jurul ei, care sunt bune. Așadar, operațiunea de îmbunătățire nu se poate face decât la nivel de fenotip, adică la nivelul performanțelor, prin urmare poți să faci selecția celor mai buni și eventual să asiguri o reproducție selectivă a persoanelor cu dotări intelectuale deosebite, iar aceasta se numește eugenie, cu toate conotațiile negative legate de rasism, drepturile omului și încălcarea principiilor de bioetică”, ne-a explicat profesorul Gavrilă.

Desigur, perspectiva realizării unor indivizi cu calități intelectuale deosebite, un fel de elită umană, ațâță imaginația multora dintre noi, doar că profesorul Gavrilă atrage atenția asupra următorului fapt: „Așa ceva nu este etic, pe de o parte, iar pe de alta nici nu este bine pentru specia umană, pentru că a merge pe o singură direcție este neproductiv, reducerea variabilității scade perspectivele evolutive ale speciei, potențialul său de adaptare și o împinge spre extincție. Societatea umană nu are nevoie numai de Einsteini, are nevoie și de oameni comuni, simpli, lucrători onești care să muncească și la câmp și oriunde e nevoie. Dacă nu ar fi această diferențiere fizică și psihică între oameni, societatea umană ar ajunge în colaps, adică în impas economic, social, psihic. Natura realizează diversitatea prin reproducere. Demografia umană și condițiile economice nu permit să se realizeze toate variantele genetice umane posibile pe care natura le poate realiza prin reproducere naturală, firească. Dacă noi am avea posibilitatea să asigurăm supraviețuirea tuturor combinațiilor genetice posibile s-ar putea naște ființe umane de o mare diversitate și într-o asemenea enormă demografie am întâlni mii de Einsteini, mii de Eminescu, Rembrandt, Leonardo da Vinci ș.a.m.d.”

Așadar, nici numai Einsteini, nici doar mediocri nu e bine! Și atunci ce se poate face? Doctorul Vasilica Plăiașu, medic genetician în cadrul Institutului de Ocrotire a Mamei și Copilului Alfred Rusescu din Capitală, ne spune că în prezent se pot realiza următoarele intervenții care pot determina îmbunătățiri genetice: „În primul rând, există așa-numitul diagnostic genetic prenupțial, care pe baza unor probe de sânge analizate genetic poate să împiedice căsătoriile între categorii de persoane care fac parte din grupuri cu mare risc de a avea boli genetice. Mai există diagnosticul preimplantațional, când deja se controlează o serie de aspecte înainte de instalarea sarcinii. Ar mai fi categoria de metode de diagnostic prenatal, adică în timpul sarcinii propriu-zise, sarcina este deja instalată și există posibilitatea să se facă o serie de testări. Aici intervine responsabilitatea prenatală a părinților, ei își asumă responsabilitatea pentru o serie de boli genetice depistate într-un fel sau altul la fetus. Un ultim diagnostic, pe care de fapt, în România, ne bazăm cel mai mult, este diagnosticul neonatal, când copilul e născut și avem posibilitatea de a face o serie de testări. Prin urmare, putem depista precoce o serie de boli genetice care se manifestă mai târziu în condițiile în care nu se intervine printr-un tratament adecvat.”

foto Octavian Tibăr și arhiva

„Profesorul Gavrilă consideră că un control genetic prenupțial în vederea căsătoriei ar trebui să fie obligatoriu, împreună cu acordarea de sfat genetic de către un medic genetician competent și să se facă anamneza familială, spre a se identifica dacă în familia respectivă există diferite tare ereditare. Este mai bine să nu ai copii în asemenea situații.“

Taguri: nr. 8-9 / august-septembrie 2010 Tweet

Wednesday, August 25th, 2010 at 8:30 am, ZOOM, RSS feed