Vrei ceva inedit de Paşte? Ce zici de un loc exotic unde poţi face plajă şi sporturi acvatice atâta cât ai chef iar soarele nu arde prea tare? Un loc unde marea se împleteşte cu muntele, iar peisajul selenar se-ntrece cu grădinile luxuriante… Evident, preferi să nu te duci la capătul pământului pentru toate astea.
O insulă în Atlantic, unde-i cald şi bine tot anul… Deşi coasta africană e doar la câţiva kilometri, temperaturile din Tenerife nu împrumută nimic din „uscăciunea” şi fierbinţeala continentului vecin. De altfel, însăşi „porecla” celor 7 insule ale arhipelagului Canare vine de la temperaturile (sublime) de 20-22 de grade C: Insulele Primăverii Eterne. în zilele cele mai reci, termometrele nu coboară sub 15 grade, iar în toiul verii, zilele cele mai „hot” abia ajung la 30 de grade. Din acest motiv, schimbarea anotimpurilor se face pe nesimţite. Sudul insulei este în mod normal mai însorit şi mai călduros decât nordul, unde norii adunaţi de vânturile Alisios (Alizeele) sunt blocaţi în văi şi pun umărul la umezeală. Pe de altă parte, nordul este mai verde, dar dacă alegeţi să faceţi o excursie acolo, nu uitaţi să luaţi o geacă pentru vânt şi ceva de ploaie.
într-o insulă vulcanică („bătrână” de 8-12 milioane de ani), pe care localnicii o numesc „insula contrastelor”. în mijlocul ei tronează un munte uriaş, Teide, înalt de 3.718 m, care este deseori acoperit de zăpadă (ba chiar, pe nişte versanţi se practică şi schiul). Se vede din orice colţ, şi e chiar interesant să stai la plajă, să te bălăceşti în mare şi să priveşti spre piscul acoperit cu zăpadă. Se bănuieşte că vârful vulcanului nu a explodat ci s-a prăbuşit în propriul crater, în manualele vulcano- logilor acest fapt fiind pomenit drept cea mai mare prăbuşire a unui crater din lume. Activitatea vulcanică din Tenerife a început în urmă cu 500.000 de ani, iar ultima erupţie a avut loc în 1909, undeva pe lângă Santiago del Teide.
Dispoziţia de „holiday” mi-a venit chiar de la aeroport, când am dat nas în nas cu abundenţa de flori multicolore şi palmieri impecabili. Iar senzaţia de bine s-a instalat complet după ce m-am
Aşadar, dacă vă hotărâţi să plecaţi în Tenerife, e bine să ştiţi că mergeţi cazat şi am ieşit în inspecţie pe balcon. Mă aflam în Las Americas, una dintre principalele zone turistice ale insulei şi… aveam o privelişte de vis, cu o panoramă cum văzusem doar în reviste. La orizont distingeam o insuliţă despre care mai târziu aveam să aflu că a fost descoperită de Cristofor Columb, în drumul lui spre Lumea Nouă, şi că se numeşte La Gomera. Marea era o adevărată scenă pentru sutele de surfişti, care-şi etalau mişcările şi plonjările cu o vivacitate demnă de turneele olimpice.
Din prima zi am devenit un abonat al mini-trenuleţului care face diverse rute de-a lungul lui Las Americas (împreună cu cei mai fideli clienţi – familiile care-şi plimbau copiii), explorând astfel vestul coastei. Am urcat, la un moment dat, pe unul dintre versanţii muntelui, minunându-mă de splendidele sate cu vile ca-n filme şi admirând panorama inegalabilă a muntelui care coboară spre mare. Eram deja invidios pe locuitori, care se trezesc în fiecare dimineaţă cu asemenea peisaj sub nas şi mă imaginam la pensie, savurân- du-mi micul dejun şi cafeaua (că de cină romantică, probabil n-o să se mai pună problema!).
Altădată m-am înscris într-o excursie opţională pe un vapor cu „fundul de sticlă”. Vroiam să văd delfini şi balene. Mă rog, balene n-am văzut, dar mărturisesc că am avut noroc să întâlnim trei delfini prietenoşi. Cel puţin o oră au avut chef de zbănţuială. Ne-au însoţit, înotând în paralel cu noi şi oferindu-ne un spectacol unic de piruete şi sărituri pe care şi cel mai dresat delfin ar fi fost invidios.
Am ajuns şi la Puerto de la Cruz, al doilea oraş turistic al insulei (după capitala Santa Cruz). Spre deosebire de staţiunile moderne din sud, El Puerto se află pe lista iubitorilor de relaxare de la sfârşitul secolului al XlX-lea, când a fost construit primul centru SPA, Hotelul Casino Tauro. Grădinile luxuriante şi atmosfera agreabilă sunt principalele trăsături ale acestui oraş. M-am minunat de frumuseţea clădirilor în care arta se împleteşte cu istoria, m-am minunat de biserica Nuestra Senora de la Pena, de castelul lui San Felipe sau vechiul chei unde sunt ancorate micuţele bărci ale pescarilor. Seara, străzile de lângă Piaţa del Charco şi promenada sunt la fel de vivace ca-n timpul zilei, parcă toată lumea se plimbă, parcă toată lumea mănâncă la restaurantele de pe malul mării, parcă toată lumea e lipsită de griji…
Evident, nu m-am putut abţine şi am vizitat muntele care domină insula (Teide) şi Parcul Naţional Las Canadas, unde am descoperit un peisaj selenar, datorat bineînţeles puternicelor erupţii vulcanice. Când m-am săturat de piatră seacă, m-am dus în Loro Parque, despre care se spune că este cel mai mare şi mai frumos parc al Europei. Grădina cu vegetaţie exotică găzduieşte o impresionantă colecţie de papagali, dar şi un imens acvariu oceanic, plus o casă a pinguinilor şi o alta a graţioaselor păsări flamingo.
