Sunt peste 30.000 de monumente istorice în patrimoniul cultural al României. Dintre acestea doar 30 sunt înscrise pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Şapte dintre ele sunt bisericile fortificate din Transilvania de la: Câlnic (Alba), Dârjiu (Harghita), Prejmer (Braşov), Saschiz (Mureş), Valea Viilor, Viscri şi Biertan (Sibiu).
V-aţi întrebat vreodată câte cetăţi avem? Sau câte dintre acestea sunt ţărăneşti ori urbane? Câte biserici fortificate are România în patrimoniul cultural? Noi ne-am întrebat şi am vrut să aflăm acest lucru de la Institutul Naţional al Monumentelor Istorice – INMI – şi de la Institutul de Memorie Culturală – cIMeC, dar nu am reuşit să aflăm decât parţial informaţia fiindcă, pur şi simplu, nimeni de la cele două instituţii nu le-a numărat, nu există o statistică privind numărul exact al cetăţilor şi bisericilor fortificate din România. Cel puţin deocamdată. O cifră aproximativă de cetăţi – 260 – am aflat-o consultând lista monumentelor istorice aflată pe site-ul Ministerului Culturii, după două ore de numărat. În aceste 260 de cetăţi intră: cetăţi romane, dacice, medievale, cetăţi ţărăneşti şi cetăţi de pământ (multe aflate în ruină). Tot de acolo ştim că, în timp, au dispărut 544 de monumente istorice. În ceea ce priveşte bisericile fortificate, ele reprezintă un fenomen unic în România şi specific Transilvaniei, urme ale vieţii saşilor în Ardeal. Sunt 102 biserici fortificate: zona Sibiu-Sebeş – 11, Braşov – 12, Mediaş şi pe Târnave – 31, Agnita-Olt – 28, zona Rupea – 13, Bistriţa – 7.
„În 1990 au plecat foarte mulţi saşi spre Germania, iar în situaţia aceasta multe monumente din satele locuite de ei au rămas fără utilizatori şi au apărut problemele legate de întreţinerea lor. În atari condiţii au intervenit degradări importante. Sunt 244 de localităţi în această situaţie, unde se găsesc biserici fortificate sau cetăţi, e vorba despre sate din zona Braşovului, Sibiu, Orăştie, zona de mijloc a Ardealului spre Reghin şi, în nord, către Bistriţa. Tipurile de fortificaţie diferă de la un sat la altul, funcţie de topografia locului”, explică arh. Iosif Kovacs, director conservare patrimoniu în cadrul INMI.
Odată cu înscrierea unora dintre bisericile fortificate din Ardeal pe lista Patrimoniului UNESCO investiţiile s-au apropiat mai mult de unele dintre monumentele istorice din zonă. Astfel, s-au făcut lucrări de întreţinere sau de restaurare prin planul naţional de restaurare, cu ajutorul unor fonduri de la Banca Mondială şi, în mare parte, cu ajutorul saşilor plecaţi în Germania. „În momentul de faţă, în planul de restaurare al INMI avem 22 de obiective istorice. S-a dat prioritate monumentelor care au avut probleme mai grave de rezolvat, cum ar fi biserica de la Viscri. Prejmerul, de pildă, a fost mai avantajat având în vedere uriaşele lucrări de restaurare desfăşurate acolo în anii ’70, realizate pe banii saşilor. De altfel, toate cele şapte poziţii de biserici fortificate din Transilvania menţionate mai devreme se află în diverse stadii de restaurare. Cel mai bine stăm la acest capitol la Biertan (Consistoriul Evanghelic de la Sibiu, care deţine majoritatea acestor biserici fortificate, este foarte organizat şi se ocupă de restaurarea şi întreţinerea monumentelor) şi Prejmer. La Câlnic se continuă lucrările de restaurare şi anul acesta. Acolo academicianul Marius Porumb împreună cu Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj au readus la viaţă complexul de la Câlnic. La Dârjiu, deşi nu e localitate de colonizare săsească, ci o biserică unitariană, avem o biserică fortificată interesantă care dovedeşte influenţa arhitecturii şi modului de viaţă săsesc asupra celorlalte comunităţi. Dârjiul a fost inclus în planul de restaurare începând de anul acesta, urmează să fie înaintate proiectele. Nu s-au făcut nici un fel de lucrări de restaurare la Valea Viilor. La Saschiz, pentru cetate, primăria încearcă să obţină fonduri fiindcă, în sfârşit, administraţia locală de acolo şi oamenii au înţeles ce potenţial fabulos reprezintă pentru comunitate aceste monumente. Urmează să se facă lucrări şi la Sânpetru. Sigur, îmi veţi spune că 22 de monumente din circa 30.000 de monumente câte sunt în ţară e o cifră mică, dar trebuie să reţineţi că fiecare dintre acestea sunt ansambluri foarte mari şi complexe şi reprezintă proiecte ample. Fondurile se obţin prin programul naţional de restaurare”, a mai spus arh. Iosif Kovacs.
Dacă în Transilvania lucrurile arată astfel, în ceea ce priveşte activitatea INMI în Moldova, aici trei proiecte mari s-au derulat sau sunt în curs de derulare. E vorba despre lucrările de restaurare de la Cetatea Neamţului, finalizate anul trecut. „Din 15 ianuarie a.c. cetatea a fost deschisă publicului. Ea a fost realizată prin programul Phare, lucrările au durat doi ani. Programele Phare presupuneau ca partea română să vină cu un proiect viabil şi 20% din bani, iar partea europeană acorda restul de 80%. Altfel nu se obţine finanţarea. În 2004-2006 a fost creat Programul de Coeziune Economică şi Socială – proiecte pe scară largă pentru infrastructura generală – în cadrul căruia a existat Proiectul de reabilitare şi dezvoltare turistică a ansamblului monumentului istoric cetatea Neamţului, un altul al mânăstirii Golia şi unul pentru cetatea Sucevei”, precizează arh. Cornel Constantin de la INMI, care s-a ocupat de proiectul cetatea Neamţ. „Acum, în Moldova, mai sunt în curs de restaurare mânăstirea Golia, care are şi ea un sistem de fortificaţii, turnul Goliei şi turnul de colţ şi cetatea Sucevei, la care deocamdată suntem în faza de licitaţie. Termenul de finalizare a lucrărilor este 24 august, iar deschiderea pentru vizitatori va avea loc undeva la sfârşitul acestui an. De obicei un proiect de restaurare durează. În acest caz, dar şi în cazul cetăţii Neamţ sau al cetăţii Suceava, proiectele s-au făcut între 2004 şi 2006, apoi s-a mers la Bruxelles la Comisia europeană pentru aprobare, trei luni după aceea, proiectele au fost supuse licitaţiei pe internet, iar după ce a fost ales un constructor mai durează încă 18 luni până la finalizarea lucrărilor de restaurare.” Pentru cetatea Neamţ s-au investit 2.500.000 de lei, în timp ce proiectul Golia presupune o investiţie de 4.450.000 lei.
Au existat de-a lungul secolului al XX-lea trei valuri de emigrare a saşilor din Transilvania: un prim val a plecat în anii ’40-’45, a mai fost un val înainte de ’89 când saşii au plecat din cauza comunismului, iar un al treilea val de emigranţi, foarte consistent, a plecat imediat după 1990.
