Unii scriitori se zbuciuma ca sa scrie, au nevoie de stimulente cum sunt alcoolul, ţigările, dro­gurile si sexul. Sau de dead line-uri ca să-i pre­cipite şi să le focalizeze atenţia. Altora le iese de la prima mână, corecturile ulterioare fiind nesem­nificative. Petru Popescu ilustrează strălucit cate­goria.

Printre condeierii români, Popescu apare ca un tip care conduce o maşină de curse, devansând cu lejeritate maşini­le cu motoare înecăcioase ale confraţilor. Şi mai şi conduce relaxat, şi mai şi fredonează o melodie, şi se mai şi uită după lungimea fustelor doamnelor, dacă are chef. Apoi mai arată şi ca un actor de cinema. Şi e şi milionar în dolari, din scris, cu casă în Los Angeles.

A cunoscut de tânăr şi ful­gerător succesul. În 1974, a rămas în S.U.A, intuind că va urma strângerea şurubului şi că nu va avea cum să mai practice în scris aceeaşi expansiune a libertăţii şi prospeţimii. Nu ştiu câţi dintre iubitorii de literatură, şi nu mă gândesc la cei care, într-un mod ori altul, au treabă profesionist cu lumea scriitori­cească, n-au citit măcar unul dintre romanele sale: Prins, Dulce ca mierea e glonţul patriei, Sfârşitul bahic, Copiii Domnului, Înainte şi după Edith, Revelaţie pe Amazon, În coasta lui Adam, Oaza: amintiri despre dragoste şi supravieţuire într-un lagăr de con­centrare, Urme în timp, Supleantul şi Fata din Nazaret? Sigur, puţini. Şi n-am numit toate cărţile publicate de acest autor. Tocmai succesul nu i se iartă lui Petru Popescu. E drept că pe din dos îndeosebi, cu laşitate. Când îi pronunţă numele, în discuţiile particula­re, referindu-se la valoarea lui, majoritatea scriitorilor încep bolboroseala: da, dar… Da, dar este comercial… Da, dar a fost iubitul Zoei Ceauşescu… Da, dar n-a mâncat salam cu soia alături de noi în comunism. Da, dar l-a girat în America pe Iliescu… Este înrădăcinată pre­judecata că o carte valoroasă nu are cum să devină un bestseller.

text Alexandru Petria foto Intact Images

Petru Popescu, milionar în dolari, de pe urma cărţilor sale.

Ceea ce e profund greşit. Oare, fără să urmăresc o alăturare care ar putea fi interpretată ca o referire valorică, Război şi pace n-a fost un bestseller la vremea apariţiei? Am certitudinea că Popescu e preţuit mai mult de criticii de peste Atlantic decât de criticii români. Dacă Popescu merge cu maşina de curse, de ce să nu-i băgăm o şurubelniţă în roţi? Ha! Să vadă şi el cum e, înfumuratul naibii! Prea se lăfăie! Din fericire, citi­torii decid până la urmă.

Taguri: Almanah Flacara 2011 Tweet

Monday, January 3rd, 2011 at 4:36 pm, ALMANAH FLACARA, RSS feed