Stă prost presa cu publicitatea? Păi, aflaţi că, în 2000-2004, piaţa de publicitate deversată, în România, în presa scrisă, a fost doar la jumătatea celei din televiziuni. Am intrat în posesia mult-aşteptatei scanări de media market. Ce concluzii se desprind din analiza acesteia? Mai întâi că, oarecum neaşteptat, consumul de publicitate pe TV (calculat la rate card nominal, în milioane euro) a atins, în 2004, două vârfuri, în luni atipice: primul în iunie, al doilea în octombrie (aproape la egalitate cu noiembrie). Spun surprinzătoare deoarece, în orizontul de aşteptare, tot decembrie rămâne luna fruntaşă, însă, iată, nu întotdeauna lucrurile stau aşa. Altceva: lipseşte piaţa de indoor. Sigur, ea e mai mică, poate, oricum, neglijabilă în raport cu celelalte, însă, la noi, ea începe să se dezvolte exponenţial. Pe ansamblu, estimarea pe 2004 a volumului net de advertising a crescut cu 19 procente, faţă de 2003. Şi pe 2005, preview-ul era, totuşi, optimist, pentru că volumul net trebuia să expandeze cu peste 50 de milioane (cum exerciţiul bugetar pe 2005 nu e finalizat, nu putem avea cifra exactă la fir de păr. Care este, însă, ierarhia advertiserilor? Primii zece pe televiziune, în 2004, sunt, în ordine: Procter&Gamble, Coca-Cola, Unilever, Beiersdorf, Kraft, Danone, Brau, European Drinks, L’Oreal, Quadrant Amoq Beverages. Iar top 10 pe presă scrisă cuprinde Ringier, Prima TV, Cora, Porsche, Mobifon, Intact, Orange, Carrefour, Ziarul, SRTV. Faţă de 2003, a urcat o poziţie Coca-Cola (schimb de locuri cu Unilever), Beiersdorf (de pe 9 pe 4). Ce nu era în top şi a intrat direct pe locul trei: European Drinks, lucru de înţeles, se vede şi din interesul companiei pentru televiziune (Naţional TV) şi presă scrisă (Realitatea românească). A dispărut, din top ten, Wrigley’s. Acelaşi top al primelor zece poziţii (sursa, pretutindeni, este Alfa Cont & TNS-AGB,) la brand-uri, începe cu Nivea, Orange, şi continuă cu Connex, Elita, Danone, Coca-Cola, Zapp, Romtelecom, Pepsi, Jacobs. Faţă de anul precedent, dispar Flanco, Dove şi Orbit. Categoriile de produse prezente în 2004 sunt: bere, cosmetice, comunicaţii+telefoane mobile, electronice+domestice, produse destinate îngrijirii părului, ziare&reviste, băuturi nealcoolice, produse de igienă, cafea, lapte. La presă scrisă, scorul este de 57,2 la 42,8% în favoarea cotidianelor versus magazine. Cine e sectorul care consumă cel mai mult: zona de publicaţii/secţiuni adresate femeilor, urmată de cele financiare/business, ghiduri tv, divertisment/recreere, design interior, IT, publicaţii masculine şi auto. Publicaţiile de interes general se situează abia pe locul 13, cu 0,9% din piaţă, după cele destinate adolescenţilor, satirei, mondenului. Zona de sănătate se află şi mai îndepărtată în top, după bucătărie şi ştiinţă. Clasamentul televiziunilor are în prim plan PROTV, pe audienţă urbană. Cele care au făcut rating serios au fost programele Vacanţa Mare, Teo, La Bloc. Pe locul doi, cu target profilat pe adulţi, zonă urbană, Antena 1. Aici, hiturile audienţei au fost făcute de Folclorul contraatacă, Ciao Darwin şi Duminica în familie (cu Mihaela Rădulescu) – continuând cu Divertis. TVR a fost a treia în areal urban, bazându-se pe Surprize, surprize, Iartă-mă. în cazul TVR, arealul rural joacă rolul unei valori adăugate celui urban. în 2004, TVR a reuşit să atragă bugete mai mari şi datorită Campionatului European de Fotbal şi Jocurilor Olimpice. E de aşteptat, pentru 2006, să se petreacă un fenomen similar cu Campionatul Mondial de Fotbal din Germania, în cazul în care TVR şi-ar adjudeca posibilitatea de a transmite meciurile. Aşa stau lucrurile la acest moment şi toată lumea se gândeşte la 2006 ca la un an care umple tolbele. Aşa va fi?
Dincolo de date – şi mecanica seacă a cifrelor – ceea ce se vede cu ochiul liber: televiziunile prind a se ma- neliza. într-o analogie cu sistemul financiar din România, aidoma băncilor populare, apar şi televiziunile ultra- populiste. Dacă ar fi să urmăm strict aviditatea lor de audienţă, atunci programul teve pe următoarele luni (sau, cine ştie, poate chiar ani) ar trebui să arate cam aşa: manele, două ore pe zi, un spectacol de două ore, de la ora 20, cu Adi de la Vâlcea pe post de MC (Dan Negru fiind, probabil, prea intelectual pentru vremurile care vor veni, va rămâne fără o pline de dus la gura copilaşilor săi), de la ora 23.00 un show cu femei gata despuiate – şi ce altceva mai face audienţă? Ştirile în pielea goală? Nu că aş fi vreun puritan, că nu îmi stă în fire, dar spectacolul grotesc al televiziunii s-a gregarizat la maximum. Nu mă deranjează cât de sexy/decoltată poate părea o emisiune, dar coeficientul de prostie e în extaz. Programele par special concepute pentru căminul de copii oligofreni. E un fel de a căuta, legat la ochi, într-o cuşcă în care, alături de cobai, stau şi vipere cu corn. Cotrobăiesc prin cutia luminată şi presupus magică a televizorului ca printr-un magazin de boarfe second hand, doar ca să mă aleg cu câte un pantof scâlciat. Televiziunile put. La propriu. Un producător în care aveam încredere s-a apucat să copieze producţiile de import ale unui negustor de sclipiciuri televizate. Când folclorul contraatacă – aşa cum mai contraatacă el acum! -, muzele sigur tac. Nu de alta, dar nu ar mai avea ce face, fiindcă nu vorbesc aceeaşi limbă. Dovadă că, în publicitate, numai ratingul importă. E ca în viaţă. Numai mărimea contează. Spune-mi cât o ai, ca să-ţi spun dacă mă interesezi. Clientul român de publicitate, ca şi agenţia, a uitat de arta asocierilor. Poţi să te pui lângă cel mai jegos lucru, dacă are vizibilitate maximă e îndeajuns. Şi, totuşi, parcă un brand se construia altfel. în primul rând, prin asocieri atente – şi auspicioase. Ce transfer de imagine obţii de la Guţă? O fi unul, dar mie îmi scapă. Iar ratingu’ de tipu’ ăsta mi se pare vecin cu o ratare. Unsuros. Să fie vorba de reclamă la ulei?