La zece ani de la debutul unuia dintre serialele care au făcut vâlvă în întreaga lume, protagonistele îşi păstrează frumuseţea, prietenia şi notorietatea. Sunt femei de succes şi ne arată picanteriile unei lumi la care multe dintre noi visăm. De ce nu-şi pierde acest film stilul?
Serialul a debutat pe 31 mai 1998, înainte de vijelioasa intrare a omenirii în secolul XXI. După zece ani de la acest debut, cuvintele cu care ne întâmpină Sarah Jessica Parker în filmul de lung-metraj, care a avut premiera mondială pe 28 mai, sunt: They say: Nothing lasts forever. Dreams change. Trends come and go, but friendships, never go out of style. (Ei spun: Nimic nu durează pentru totdeauna. Visele se schimbă. Tendinţele vin şi se duc, dar prieteniile, niciodată nu-şi pierd stilul.)
Fenomenul Sex and the City a făcut victime în întreaga lume. Toate femeile se identifică totuşi cu unul dintre personaje, fie că este vorba de firava şi romantica Charlotte (Kristin Davis), veşnic îndrăgostită şi care visează la rochia de mireasă încă de mică, fie că este vorba de opusul ei, Samantha (Kim Cattrall). Aceasta este prototipul de femeie puternică, senzuală, căreia îi place să se distreze, să fie admirată şi să cucerească bărbaţi, şi care a inventat termenul trysexual, adică experimentarea oricărei forme de sex. Miranda (Cynthia Nixon) este protagonista care reuneşte atât calităţile unei femei de succes, independentă, cât şi pe cele ale maternităţii, şi care nu acceptă contribuţia unui bărbat în cariera sa.
Dar catalizatorul şi cea care ţine grupul unit este Carrie (Sarah Jessica Parker), o scriitoare-columnistă la Vogue, care înfăţişează realităţile şi problemele cu care se confruntă femeile. Ea introduce în film subiecte arzătoare pentru acestea: dependenţa de shopping, de la celebrii pantofi marca Manolo Blahnik, până la mobilierul din galeriile de artă, epilatul în stil brazilian, renunţarea la carieră. Ea este în pas cu moda, sociabilă, şi îşi spune opiniile în legătură cu subiectele fierbinţi care se întâmplă în preajma ei. Parcă totul gravitează altfel în jurul ei: iubirile, de la acel Făt Frumos-Mr Big, până la artistul boem rus pentru care e în stare să renunţe la tot şi să-l urmeze în Europa, la Paris. Ne îndeamnă să ne dăm frâu liber pasiunilor şi plăcerilor şi ne reaminteşte că trebuie să fim şi să rămânem femei.
Poate că la sfârşitul anilor ’90 femeile ignorau repercusiunile unei relaţii cu un celibatar dificil, poate că se pliau pe dorinţele lui, îşi sacrificau cariera şi propriile dorinţe. Acest film oferă o nouă perspectivă acestor realităţi, şi asupra faptului că viaţa după 30 de ani este poate mai savuroasă. Ne oferă o imagine de ansamblu despre ritualurile unei întâlniri şi despre eşecurile unei relaţii. Ne învaţă să vorbim despre noi şi ne învaţă să ne asumăm sexualitatea şi emoţiile.
Nu mai este un păcat să îţi doreşti de la viaţă atât o carieră, cât şi o mare iubire.
Filmul acesta a influenţat ideile femeilor despre modă, despre viaţa de noapte şi despre shopping, a schimbat ideile preconcepute despre sexul ocazional şi despre gay.
Mulţi s-au întrebat dacă aceste personaje reprezintă sau nu modele reale, sau sunt proiecţiile scenariştilor şi mai ales ale scenaristelor.
Există peste tot în lume femei trecute de 30 de ani, cu o carieră de succes, fie că este vorba de avocatură, de show biz, comerţ cu artă sau scriitoare la o revistă pentru femei. Fiecare dintre noi ne dorim să existe un voice-over care să povestească despre problemele intime ale unei femei contemporane, aşa cum o face Carrie.
Zvonurile spun că personajul Samantha nu se dezminte şi filmează scene fierbinţi, că personajul Carrie filmează ascunsă de un cearşaf sau de un sutien, că ea câştigă mai bine decât celelalte colege, că s-au făcut retuşuri ca aceste patru simboluri feminine să arate la fel de proaspete pe parcursul filmărilor. Personajul Charlotte nu a acceptat să apară goală într-o scenă la duş, declarând: „Am devenit panicată în legătură cu dezbrăcatul în filme“.
Ce ştim este că Editura Albin Michel a reeditat cartea şi Sex and The City a devenit una dintre primele cărţi cult ale literaturii chick litt (literatură uşoară pentru tinerele femei).
După zece ani în care au trecut prin foarte multe experienţe, personajele şi regizorul reuşesc să găsească o relaţie prin care prietenia lor să rămână solidă. Caractere puternice, personalităţi diferite, joburi diferite, toate acestea devin un aliaj greu de combinat. Dar ele reuşesc.
Reuşesc şi să nu-şi piardă speranţa că vor întâlni bărbaţii pe care îi caută, că fiecare moment al vieţii trebuie savurat, că fiecare experienţă sexuală face parte din viaţa unei femei, de la vechile vibratoare, până la încercările mai cuminţi şi romantismul pe care îl poate avea o plimbare împreună cu iubitul.
Parteneri vechi, actori vechi, relaţii deja fumate. Ele reinventează termenul de prietenie dintre un bărbat şi o femeie. Îl ajută să-şi schimbe faţetele şi să redescopere iubirea. Ce mai contează că fiecare are mici eşecuri şi mici suişuri, într-o lume care trepidează de petreceri şi de artişti, de boemă şi scandal? În centrul New York-ului, totul devine glamour, picanterie, stil, totul stârneşte.
Oraşul însuşi devine capitala mondială a feminităţii. Scenele filmate în New York pentru această producţie de lung-metraj au scandalizat opinia publică, pentru că şi oraşul s-a transformat într-un „personaj“, care nu putea să fie înlocuit cu un altul.
Luni, 12 mai, a avut loc la Londra, în Leicester Square, avanpremiera mondială a mult-aşteptatului lungmetraj Sex and the City: The Movie. Chiar dacă Londra e un oraş mai mic, şi disputa s-a dat între Londra şi New York, decizia a aparţinut în totalitate companiei New Line, iar personajele filmului nu au avut nici un cuvânt de spus.
Fanii britanici au fost cei mai fericiţi, le-au întâmpinat cu urale şi declaraţii pe protagoniste, iar vedeta serii a fost, în stilul de nedezminţit, Sarah Jessica Parker. Aceasta a purtat o rochie din tul verde a designerului Alexander McQueen, asortată cu o pălărie în formă de tufă, realizată de designerul Philip Tracy şi o pereche de pantofi precum cei purtaţi în serial, semnaţi Manolo Blahnik.
Fanii au parte de o campanie incisivă, care le permite acestora să trăiască viaţa personajelor, să viziteze magazinele de lux, centrele SPA şi cluburile de noapte frecventate de ele.
România este şi ea una dintre ţările în care a intrat în cinematografe la începutul lunii iunie filmul de lung-metraj al lui Michael Patrick King, într-o adaptare pentru marile ecrane, a serialului omonim produs de HBO.
Data lansării oficiale şi premiera filmului în ţara noastră au avut loc pe 6 iunie 2008, iar după vâlva pe care predecesorul său a stârnit-o, poate aceasta va deveni una dintre cele mai vizionate şi aclamate producţii ale anului 2008.
