De curând, Revista Flacăra a împlinit 99 de ani de existenţă. Nici că se putea mai potrivit pentru desfăşurarea Galei Premiilor Flacăra ediţia 2010 by „Loteria Română“, eveniment ce a avut loc la Teatrul Naţional din Bucureşti, Sala Amfiteatru, şi a fost transmis în direct de postul N24 Plus. Ceea ce s-a văzut pe sticlă, probabil, aţi văzut. Ceea ce nu s-a văzut, dar mai ales care au fost culisele şi atmosfera din jurul acestui eveniment important pentru noi toţi, vă voi povesti în rândurile următoare.
Ora 18.45. În foaier e deja forfotă. A început să vină lumea, invitaţii sunt întâmpinaţi de hostesse cu şampanie şi pişcoturi. Citeşti pe buzele lor: Noroc! La mulţi ani!
Cunoscutul jurnalist Tudor Octavian îşi face apariţia împreună cu soţia sa. Bun observator, acesta nu ratează ocazia să cerceteze pas cu pas ce se întâmplă în jurul lui. Totul pare să fie în ordine. E vremea, dar, de un pahar de şampanie. De care e? – pare să întrebe Octavian. Băiatul responsabil cu umplutul paharelor are cea mai bună metodă de convingere, îi arată sticla. Şampanie Zarea. Aha… se linişteşte ziaristul…
La o masă vecină se află un alt Octavian, un nume cu o rezonanţă cel puţin egală cu a ziaristului: Octavian Ursulescu. Nu se putea să-l găsim pe cel mai faimos MC (Master of Ceremony) din toate timpurile, din România, în altă parte decât cu ochii pe intrarea în teatru, ca o gazdă imaginară, în aşteptare. Între timp, mai conversează cu câte un cunoscut, mai ronţăie nişte alune…
Iată-l şi pe Dragoş Bucur! De cum intră în foaier, actorul, îmbrăcat lejer, în jeanşi şi tricou, se uită după ceva sau cineva. Va descoperi ceea ce caută? Pare să fie un scormonitor temeinic, are inclusiv un rucsac National Geographic pe umăr. Sigur e că Dragoş va urca pe scenă puţin mai târziu, fiind premiat la secţiunea Teatru şi Film.
La intrare, pe partea stângă, se află standul de cărţi Tritonic, iar la loc de cinste se află cărţile editurii Crime Scene. Urmăreşte bulina galbenă – îţi sare în ochi chiar o bulină galbenă, colant aplicat pe cărţi, invitându-te să achiziţionezi diverse volume la preţuri chilipir.
Surpriza, la ora 18.54 bate gongul! Deşi nu suntem la teatru, trebuie să acceptăm convenţia: o voce caldă din culise anunţă: Vă rugăm să vă ocupaţi locurile în sală. De data aceasta, însă, spectatorii nu vor urmări o piesă de teatru, ci o gală de premiere – ceea ce e diferit din punct de vedere strict estetic. Totuşi, Gala Premiilor Flacăra ediţia 2010 by Loteria Română a fost un adevărat spectacol, pe care invitaţii prezenţi la eveniment l-au gustat din plin, din fotolii sau din picioare. Inclusiv subsemnatul a luat loc frumos pe scări, alături de un domn îmbrăcat la patru ace probabil, dacă mă gândesc la pantofii săi de o eleganţă ireproşabilă (sincer, nu am avut curaj – intuind că s-ar putea să fie vreun personaj cunoscut – să ridic privirea dincolo de vârful pantofilor). În sfârşit, se filmează! Directorul publicaţiilor Flacăra, George Arion şi colega sa de prezentare de la N24 Plus, Adriana Zaharia, deschid gala.
Şi se duse prima parte, pauză şi… publicitate. Domnul George Arion: „Şi acum ce facem? În afară de Gala catering – aluzie la bunătăţile care aşteptau în foaier – ne aşteaptă gala Crime Scene…“
Pe scenă, în fundalul căreia se află un ecran pe care vor avea loc proiecţiile, se mai găseşte o orgă, un scaun, iar pe acesta un clarinet, microfoane. Câteva bannere cu Loteria Română. În stânga prezentatorilor, o masă rotundă stil, iar pe ea o faţă de masă de catifea roşie, care dă un pic de căldură decorului simplu. Deasupra se află trofeul Fierul de Cristal şi diplomele câştigătorilor.
„Eu zic să vă aprovizionaţi acum, nu ştiu dacă mai prindeţi cu preţul ăsta la criza viitoare“ – întreţine atmosfera, în pauza publicitară, preşedintele publicaţiilor Flacăra. „Vă ofer şi autografe!“ „Mai e un minut şi jumătate de publicitate“ – anunţă Adriana. „Bun, atunci mai am timp să vă povestesc cum am ratat eu să fiu actor. Eram la liceu, trebuia să spun un text plin de patos…“ – continuă George Arion. „30 de secunde“ – vesteşte Adriana. „Atunci amânăm, hotărăşte domnul Arion.“ „Vezi ce înseamnă suspansul?“ – mai spune, cu umor, scriitorul de romane poliţiste, iar spectatorii aplaudă, nu pentru intrarea în direct – indicaţie de regie – ci pentru că le place spectacolul.
Cântă interpreta de jazz Irina Sârbu, acompaniată de clarinetistul Alin Constanţiu şi pianistul Puiu Pascu (din proiectul Bucureşti – New York – Rio de Janeiro).
Bogdan Hrib, consilierul editorial al revistei Flacăra şi directorul Editurii Tritonic, nu a mai găsit loc în sală, aşa că stă sprijinit de un perete. Îl văd ascultând cu interes recitalul Irinei & comp. Chiar în numărul de data trecută, Bogdan a făcut un interviu cu Irina Sârbu: „Auzisem de Irina Sârbu. Nu o ascultasem şi nu o văzusem niciodată. S-a întâmplat să fie Festivalul de Film Istoric ocazia de care aveam nevoie. Un show cald într-o seară ploioasă în cinematograful cel mai nou din Râşnov. Un show despre Bucureşti, mon amour… Şi Irina, ce surpriză!“, spunea el, iar istoria se repetă.
De altfel, colegii de la Flacăra sunt peste tot răspândiţi în sală, fiind ochi şi urechi. Mai mult ochi este editorul foto al revistei, Octavian Tibăr, aşezat strategic în sală, având grijă să prindă în obiectiv tot ce mişcă. Domnul Pompiliu, corectorul nostru, îmbrăcat festiv, e atent la clipul de prezentare al Premiilor Flacăra de-a lungul vremii. „Uite-o şi pe Laura Badea“ – şopteşte nea Pompi, decanul de vârstă al revistei, care a prins aproape 30 de ediţii ale premiilor revistei, din ‘80 încoace. Aşa aflu câte ceva şi despre cum erau ediţiile din timpul comunismului. Dar despre istoria Premiilor Flacăra, cu altă ocazie – avem a vă povesti multe.
Premiile continuă să alterneze cu frumoasele melodii ale Irinei Sârbu şi cu pauzele publicitare – nod gordian al evenimentului, care declanşează inclusiv întrebări despre existenţă: „Suntem? Nu suntem?“ (cu subtextul – „în transmisiune directă“), dar prezentatorii au umor şi sunt astfel mereu conectaţi la sală.
Premiul pentru Literatură
Radu Cosaşu: „Nu am încredere decât în hârtia pe care scriu, nu prea îmi place să vorbesc. Nu dau interviuri. Nu-mi place nici ideea de exemplaritate“. Cosaşu şi-a amintit de un interviu pe care George Arion l-a realizat cu el în 1983, despre care a spus: „Nu ştiu cât de bun a fost, dar uitându-mă de curând pe el mi-am dat seama de un lucru: a rezistat vremii. Şi premiile revistei Flacăra trebuie să reziste. Rezistenţă prin cultură“.
Premiul pentru Teatru şi Film
Dragoş Bucur: „Sunt surprins plăcut că munca mea e apreciată de o anumită categorie de oameni. Mulţumesc încă o dată.“
Premiul pentru Muzică
Mircea Tiberian a spus: „Sunt fericit că premiul pentru muzică ajunge la un interpret de jazz, aşa cum, la o ediţie trecută, a ajuns tot în această breaslă a muzicii, la maestrul meu, Johnny Răducanu. Fără el, fără artiştii mai în vârstă, n-aş fi ajuns aici.“
Premiul pentru Arte Plastice
Întrebată de George Arion de ce a ales să lucreze în porţelan, Daniela Făiniş a spus: „Nu eu am ales această meserie, ea m-a ales pe mine. Nu prea sunt prietenă cu vorbele, am un prieten care de câte ori mă vede mă întreabă: Ce mai taci, Daniela?…“ „Dar tăceţi frumos, doamnă“, a completat-o, inspirat, dl. Arion, în timp ce soţul artistei n-a pierdut ocazia să filmeze, pe o cameră de buzunar, acest moment important.
Premiul pentru Ştiinţă
Daniel David, un psiholog tânăr şi de succes din România, a promis că nu se va juca niciodată cu minţile oamenilor.
Premiul pentru Jurnalism
Premiul pentru Jurnalism, oferit vedetei TVR, Cătălin Ştefănescu, a fost anunţat de către Directorul Loteriei Române, Gheorghe Benea. Dacă domnul Benea a vorbit despre tradiţia alăturării acestor două branduri – Flacăra şi Loteria Română – în organizarea acestui eveniment, domnul Arion l-a prezentat pe Cătălin: „33% talent, 33% charismă, 33% muncă şi unu la sută… restul“. La rândul lui, prezentatorul emisiunii Garantat 100% a spus un banc. „Cândva, în timpul comunismului, un individ intră într-o farmacie şi întreabă, destul de speriat: Ce aveţi pentru paranoia? Un imens respect, tovarăşe! Cultura – a continuat Ştefănescu – nu înseamnă nici teatrul de unul singur, nici filmul de unul singur, nici cartea singură, ci tot ceea ce facem noi: şi ce mâncăm, chiar şi igiena e cultură“, a încheiat jurnalistul, în aplauzele sălii.
Premiul pentru Management
Din păcate, Premiile „Flacăra“ au coincis cu un eveniment nefericit pentru Alina Marinescu, care a avut un deces în familie. Totuşi, managerul lanţului de farmacii „Catena“ a avut puterea şi a făcut un gest demn de apreciat, venind să ridice Premiul pentru Management.
Premiul pentru Sport
Întrebaţi de prezentatorul serii dacă e mai bine în doi, canoiştii medaliaţi cu aur la ultimul Campionat Mondial, Alexandru Dumitrescu şi Victor Mihalachi au răspuns: „Nu! E greu şi în doi, e greu şi în patru. E foarte greu de explicat!“
Marele Premiu Flacăra a fost decernat în acest an legendarului canoist român Ivan Patzaichin, pe care domnul Arion l-a prezentat: „Un model important pentru toată România, pe care nu ni-l putem închipui încăierându-se cu un chelner!“ Patzaichin nu a făcut notă discordantă de la spiritul serii, glumind şi el: „Când primeşti un premiu pentru întreaga activitate înseamnă ori că lumea nu prea a mai auzit de tine, ori că trebuie să te schimbi.“
O altă pauză, un nou dialog între cei doi prezentatori. Adriana: „Câte minute avem? Ia să-mi întreb vocea interioară… Vocea interioară nu răspunde, ca de obicei.“ George Arion: „Poate credeţi că e un dialog spontan. Am repetat! Dar tot nu ştiu ce se dă în direct. Partea asta se dă?“
Un alt premiu special, Trofeul calităţii Fierul de Cristal acordat pentru activitate managerială de succes, va reveni firmei GeoTop2001.
La sfârşitul Galei, domnul George Arion i-a invitat la o fotografie de grup pe toţi premianţii imortalizând acest moment pentru posteritate, pentru un nou veac de existenţă. Flacăra să ne lumineze calea şi de-acum încolo, iar pe voi, cititorii noştri, vă aşteptăm să ne citiţi în continuare.
foto Octavian Tibăr