tramadol history of seizures buy tramadol online does tramadol treat rls

channel 7 sunday night xanax buy xanax online buy xanax online Evansville

how much ambien to take to overdose buy ambien strongest mg ambien

ambien effect on heart ambien price how much ambien will make you hallucinate

ambien crazy meds buy ambien online drug interactions between xanax and ambien

how long does it take to lose weight on phentermine 37.5 buy phentermine phentermine for high blood pressure

carisoprodol Montgomery buy soma online shokugeki no soma chapter 58

can valium help you quit smoking purchase valium valium for muscle spasm dose

xanax s903 xanax 1mg warning label for xanax

get diazepam Miami buy valium how does valium stop muscle spasms

ZOOM

PRESIUNEA GAZELOR: PUTIN-BĂSESCU, IAR PE FIR MEDVEDEV!

March 20th, 2009, com 32 comentarii

Potrivit ultimelor estimări, Europa rezistă doar trei zile fără gazul rusesc. În prima zi a anului, un anunţ făcut de oficialii de la Moscova a înfiorat toată Europa. Joi, 1 ianuarie 2009, Rusia comunica, tuturor celor interesaţi, că a sistat complet gazul livrat Ucrainei, ca urmare a unei dispute contractuale. Maliţios, tot de la Moscova se auzea că Rusia asigură statele europene că nu au motive de îngrijorare şi că fluxul de gaz destinat lor este menţinut la nivelul normal. O situaţie similară s-a consumat, deloc întâmplător, tot în ianuarie 2006, când Moscova a sistat livrările de gaz pentru Ucraina, ceea ce a determinat perturbări importante în aprovizionarea cu gaz metan a Europei.

Promisiuni rusești

Într-un comunicat pe care nu l-a crezut nimeni în Europa, Moscova şi Kievul au afirmat că îşi vor onora obligaţiile în ceea ce priveşte asigurarea gazului pentru clienţii europeni. La momentul respectiv, cei responsabili de a evalua rezervele de gaz metan din Europa susţineau că s-ar putea descurca fără gazul rusesc doar câteva zile, dar nu mai mult de o săptămână. Comunicatele Gazprom conţineau şi un apendice: „Sistarea livrărilor de gaz pentru Ucraina nu se aplică pentru volumele destinate Europei, dar ar putea fi resimţit un efect, dacă se produce o scădere a presiunii în conductele de tranzit sau dacă Kievul blochează fluxul de gaz destinat Europei ca tactică de a negocia condiţii mai favorabile pentru sine“. Cu alte cuvinte, nu vă supăraţi pe Moscova, certaţi-vă cu Kievul! În tot acest conflict, UE a încercat fără succes să intervină. Oficiali ai UE au dorit să-şi asume rolul de mediator, dar disputa dintre Rusia şi Ucraina a continuat făcând efectiv abstracţie de ofertele de mediere ale UE. În plin conflict, s-a bătut acut monedă pe necesitatea reducerii dependenţei de gazul rusesc – politică în cadrul căreia se înscrie proiectul Nabucco, la care participă şi România, dar imediat ce disputa ruso-ucraineană a încetat, chestiunea a fost din nou abandonată, sub pretextul crizei economice mondiale, iar termenele, care prevedeau o reducere la o treime a dependenţei faţă de gazul rusesc, via Ucraina, au fost amânate pentru 2015.

„Am sistat total livrările pentru Ucraina azi (joi – 1 ianuarie 2009) la ora 10.00“, a declarat un oficial al Gazprom într-o conferinţă de presă. „Continuăm la deplină capacitate livrările pentru Europa“, a adăugat el. „De obicei, furnizăm 390 de milioane de metri cubi pe zi, din care 300 de milioane este gazul, în tranzit, către Europa. Livrările de azi se ridică la circa 300 de milioane de metri cubi. Continuăm să aprovizionăm Europa la capacitate deplină“, a spus purtătorul de cuvânt. Replica oficialilor companiei energetice de stat a Ucrainei, Naftogaz, a venit la câteva minute distanţă. Naftogaz anunţa o scădere a presiunii în conducte, după ce Rusia a sistat livrările de gaz, şi a spus că va începe, automat, să pompeze gaz din rezerve. Compania ucraineană spune că stocurile sale de gaz se ridică la 17 miliarde de metri cubi, adică aproape 20 la sută din consumul anual al Ucrainei. Totodată a fost declanşat războiul mediatic. Primul atac – postul rus de televiziune Vesti-24, care, aproape concomitent cu anunţul Gazprom, a făcut o transmisie, în direct, de la staţia de pompare din regiunea Kursk, de la graniţa cu Ucraina, iar reporterul a afirmat că volumul de gaz transportat către Ucraina a scăzut de patru ori decât nivelul normal, stabilit prin contracte.

Renegocierea contractului – pretextul războiului

Preşedintele ucrainean Viktor Iuşcenko şi premierul Iulia Timoşenko au cerut Rusiei, în ultimele zile ale lui 2008, să accepte continuarea negocierilor fără a întrerupe aprovizionarea cu gaz a Ucrainei. Gazprom a refuzat şi a precizat că, la miezul nopţii de 31 decembrie spre 1 ianuarie, a expirat contractul în baza căruia furniza gaze Ucrainei. Gazprom şi Naftogaz din Ucraina nu au reuşit să se înţeleagă în privinţa termenilor unui nou contract cu privire la preţul la care Rusia va livra gaze Ucrainei, în 2009. Premierul rus Vladimir Putin afirma miercuri seară, exact în ajun de Revelion, că Ucrainei i-a fost propus un preţ „rezonabil“, de 250 de dolari pentru 1.000 de metri cubi, dar că Kievul a refuzat oferta, fără explicaţii.

Compania rusească Gazprom a acuzat Ucraina de şantaj şi a făcut public conţinutul unei scrisori de la societatea ucraineană Naftogaz prin care Kievul ameninţa că va confisca gazul rusesc destinat Europei, dacă nu se renegociază şi contractul referitor la tranzitul gazelor. În consecinţă, Putin a avertizat Ucraina, avertizare care a îngheţat urechile europenilor, că întreruperea fluxului de gaz rusesc către Uniunea Europeană va avea „consecinţe grave“.

Ultimul contract dintre Rusia şi Ucraina, cu privire la gaz, a fost semnat în aprilie 2007, contract care se referea şi la tranzitul pe teritoriul ucrainean al gazului destinat Uniunii Europene, pentru care se prevedea o taxă de 1,7 dolari pentru fiecare 1.000 de metri cubi transportaţi pe distanţa de 100 de kilometri. „Această parte a contractului este validă până la 31 decembrie 2010 şi nu poate suferi nici o modificare“, a subliniat premierul. Deşi adversari politici recunoscuţi, preşedintele ucrainean Viktor Iuşcenko şi premierul Iulia Timoşenko au semnat un comunicat, difuzat imediat după cel al lui Putin, în care afirmă că un preţ rezonabil pentru gazele ruseşti ar fi de 201 dolari, faţă de 250 cât cere Rusia, pentru 1.000 de metri cubi. „Potrivit calculelor care se bazează pe memorandumul ucraineano-rus, semnat în octombrie 2008, preţul gazului rusesc pentru Ucraina la începutul anului 2009 trebuie să atingă 201 dolari pentru 1.000 de metri cubi, faţă de 179,5 dolari cât este în prezent“, au declarat cei doi lideri ucraineni. În paralel, au subliniat ei, tariful pentru tranzitul pe teritoriul ucrainean al gazului rusesc destinat Europei trebuie mărit la cel puţin doi dolari pentru fiecare 1.000 de metri cubi transportaţi pe distanţa de 100 de kilometri, faţă de 1,7 dolari cât este în prezent. În plus, războiul ruso-ucrainean mai avea o faţetă, respectiv o datorie a Kievului faţă de compania rusă Gazprom. În contextul stopării livrărilor gazului rusesc către Ucraina, Moscova a condiţionat semnarea unui nou contract referitor la preţul de livrare în 2009 a gazelor ruseşti pentru Ucraina, doar dacă Kievul achită, în totalitate, o datorie de peste două miliarde de dolari reprezentând plata pentru gazele livrate în noiembrie şi decembrie, plus penalităţi pentru întârzierea efectuării plăţilor. Compania rusă susţine că Ucraina îi datorează 805,8 milioane pentru livrările de gaz din noiembrie, 862,3 milioane pentru gazul din decembrie, la care se adaugă penalităţi pentru întârzierea plăţilor ce se ridică la 450 de milioane de dolari.

Kievul s-a executat în parte, anunţând în 30 decembrie 2008 că a virat în conturile societăţii mixte ruso-ucrainene RosUkrEnergo 1,5 miliarde de dolari, sumă confirmată ulterior de Gazprom, care a spus însă că aşteaptă ca banii să intre efectiv în conturile proprii. Dar, Naftogaz a precizat că nu va mai vira nici un ban în plus Gazpromului, până la suma de două miliarde, aşa cum a cerut Moscova, Kievul considerând cei 1,5 miliarde de dolari rambursaţi fiind suficienţi în aşteptarea unui „arbitraj“ legat de penalităţi. Kievul a dat asigurări de mai multe ori că nu se va atinge de gazul destinat consumatorilor europeni.  Pretextul penalităţilor s-a dovedit, până la final, o piatră de încercare cel puţin la fel de greu de trecut ca şi acuzele Moscovei adresate Kievului în 2006, că aceştia sustrag din conducte gazul destinat clienţilor europeni.  Chestiunea sustragerii gazului destinat europenilor a fost reluată şi în cursul actualului conflict, când gigantul rus Gazprom a anunţat că va verifica dacă Ucraina sustrage din gazul destinat clienţilor europeni. Acuzaţia indirectă, adusă Kievului, a scos, la propriu, din sărite, oficialităţile din Ucraina, şi au îngheţat şi mai mult, şi la propriu, şi la figurat ţările europene, dependente de gazul rusesc. Ruşii au cerut Ucrainei să permită accesul observatorilor neutri la staţiile de pompare de pe teritoriul Ucrainei, unde urmează să măsoare presiunea gazului rusesc furnizat spre Europa, măsurători din care să rezulte clar dacă Ucraina însuşeşte ilegal o parte din gazul metan. Evident că Ucraina a refuzat.

O analiză pertinentă a conflictului a făcut Dieter Helm, profesor de politici energetice la Universitatea de la Oxford: „Ruşii au avut trei ani la dispoziţie să ajungă la o înţelegere cu Ucraina şi, bineînţeles, ar fi putut sista furnizarea de gaze naturale vara, dar au ales 1 ianuarie, doar pentru a atrage atenţia asupra problemei“. „De aici rezultă că politica este un element esenţial în continuitatea furnizării de gaze ruseşti, iar Putin va testa UE cât de departe poate să meargă în ceea ce priveşte politica sa legată de Ucraina, simpatică încă Uniunii Europene“, a mai adăugat Helm.  Rusia deţine un instrument politic vital, în raportul cu Europa, prin poziţia sa de cel mai mare exportator de gaze naturale. „Ucraina trebuie să plătească pentru ceea ce a fost de acord să plătească şi când spune contractul că trebuie să plătească. Acest lucru ar evita orice repercusiuni“, a spus Jonathan Stern, director al departamentului de cercetare în domeniul gazelor naturale de la Institutul Oxford de Studii Energetice (Oxford Institute of Energy Studies). „Dacă Ucraina refuză să acţioneze într-o manieră comercială corectă, atunci ne vom regăsi anual în această situaţie“, a adăugat Stern.

Cucerirea Europei

Premierul rus Vladimir Putin l-a sunat, miercuri 31 decembrie 2008, pe preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, pentru a-i explica consecinţele sistării aprovizionării cu gaz, adresat Ucrainei. Imediat după Putin, pe Barroso l-a sunat şi premierul ucrainean Iulia Timoşenko, care l-a asigurat pe şeful executivului european că nu vor fi întreruperi în aprovizionarea cu gaz a Europei.  La a treia zi conflictul s-a acutizat, devenind un război plin de acuzaţii dintre cele mai grave. Naftogaz a acuzat Gazprom că nu a livrat volumul necesar de gaz pentru ca acesta să poată fi transportat spre Europa, iar Gazprom a acuzat Ucraina că sustrage din gazul destinat Europei. Naftogaz a replicat: „Nu furăm gaz. Prelevăm gaz din motive tehnice, pentru a permite tranzitarea exporturilor ruseşti“.  Indirect s-a pus problema conflictului din Georgia şi a atitudinii dure a Kremlinului faţă de vecinii săi prooccidentali, dar şi a resentimentului dintre cele două foste republici sovietice, precum şi tentativa preşedintelui prooccidental Viktor Iuşcenko de a aduce Kievul în zona  NATO, ceea ce a stârnit mânia Moscovei şi l-a făcut pe Putin, la acel moment preşedintele Rusiei, să ameninţe, la summitul NATO de la Bucureşti, că Rusia ar putea lua înapoi Crimeea de la Ucraina. În faţa acestor speculaţii, Rusia neagă substratul politic al acestui conflict şi spune că totul se pune în termeni comerciali – este vorba despre preţuri şi datorii.

Convorbiri Putin – Băsescu

Preşedintele Traian Băsescu a împrăştiat misterul dialogurilor cu premierul rus Vladimir Putin, la televiziunea publică, în primul său „raport către România“, de anul acesta. Preşedintele a povestit că a avut, în timpul crizei gazului, două discuţii telefonice cu Vladimir Putin şi una cu omologul său de la Moscova, Dmitri Medvedev, în cursul cărora a discutat despre posibilitatea ca RomĂnia să cumpere gaz rusesc direct de la Gazprom, eliminĂnd intermediarii. „Nu am ţinut să fac public conţinutul acestor discuţii pentru că nu sunt de interes public. De interes public era contractarea directă de către RomĂnia a gazului din Federaţia Rusă şi nu prin intermediari, lucru pe care premierul Putin l-a acceptat“. Prima convorbire cu Putin a fost iniţiată de Băsescu, cea de-a doua a avut loc la iniţiativa lui Vladimir Putin. Nici Traian Băsescu şi nici alte surse de la Cotroceni nu au dezvăluit pe perioada conflictului despre convorbirea dintre Băsescu şi preşedintele Dmitri Medvedev. Preşedintele României nu a făcut nici un fel de comentarii cu privire la conţinutul şi data dialogului, iar şeful statului nu a precizat când a avut loc această discuţie cu Medvedev.


Ţevi ucrainene, pentru gaz rusesc

Sistemul de conducte ce traversează Ucraina transportă o cincime din gazul importat de UE, sursă majoră de venituri în valută pentru Gazprom. Conflictul din ianuarie a zdruncinat reputaţia de furnizor de încredere pe care Rusia încearcă să o obţină în relaţia cu UE, dar a afectat şi economia ucraineană, care oricum  resimte efectele recesiunii. În Europa, companiile E.ON şi BASF din Germania şi ENI din Italia sunt cei mai mari clienţi europeni ai Gazprom.  În România, directorul general al Transgaz, Ioan Rusu, declara că ţara noastră nu va fi afectată, pentru că are o cantitate suficientă de gaze înmagazinate. „Consumul de gaze în România, în perioada sărbătorilor, este oricum mai redus. Şi avem gaze înmagazinate“, a explicat directorul general al transportatorului naţional de gaze, Ioan Rusu. Că nu a fost aşa, a aflat fiecare dintre noi! Astfel, la doar trei zile după declanşarea conflictului, care a durat 16 zile, importatorii de gaz din România, Ungaria şi Polonia, fosta Iugoslavie, Cehia şi Slovacia au început, rând pe rând, să anunţe scăderea presiunii gazului şi că se află în situaţii din ce în ce mai critice. În România livrările de gaz rusesc au scăzut brusc cu 30-40% după declanşarea disputei dintre Rusia şi Ucraina.


Cine a câştigat: ţarul sau ţarina?

Şefii Gazprom şi Naftogaz au semnat în 19 ianuarie contractul de vânzare-cumpărare a gazului rusesc pentru perioada 2009–2019 şi acordul pentru tranzitul gazului rusesc prin Ucraina tot pentru o perioadă de zece ani. Ceremonia a fost transmisă în direct şi de CNN şi de Euronews. Cine a câştigat, cine a pierdut? Greu de spus.  Gazprom a primit indicaţii de reluare a livrărilor de gaz rusesc destinat Europei prin Ucraina, ordinul fiind dat, via televiziuni şi agenţii de presă, de Vladimir Putin. Acordul a fost semnat de preşedinţii celor două companii, Aleksei Miller şi Oleg Dubina, în prezenţa premierilor Vladimir Putin şi Iulia Timoşenko. Ultimii doi, în fapt adevăraţii combatanţi, în rol de ţar şi ţarină. Premierul ucrainean Iulia Timoşenko a mai spus că taxa de tranzit pentru gaz este rentabilă, având în vedere preţul stabilit pentru gaz, preţ care nu a fost deocamdată precizat. Timoşenko a mai spus că Ucraina va rămâne o ţară de tranzit de încredere şi că va relua livrările de gaz imediat după ce acesta va fi pompat în conductă. Ucraina va cumpăra gazul rusesc „la un preţ bazat pe formula europeană“, dar cu o reducere de 20% pentru anul 2009, cu condiţia ca taxele de tranzit să rămână la nivelul anului 2008. Preţul nu a fost precizat!

Taguri:

Comentarii

  1. 2011…

    Great wordpress blog here.. It’s hard to find quality writing like yours these days. I really appreciate people like you! take care…

  2. Phen375 reviews…

    This is really interesting, You’re a very skilled blogger. I’ve joined your feed and look ahead to in search of extra of your great post. Also, I’ve shared your site in my social networks! phen375 reviews…

Comenteaza