Iată-mă, din nou, după mai bine de un deceniu, în Londra. S-a schimbat mult oraşul de cum îl ştiam eu, atmosfera este deconcertantă, dar britanicii îşi văd de ale lor în stilul caracteristic, idolatrizând ca întotdeauna familia regală, chiar după moartea mult-iubitei Prinţese de Wales. Întoarcerea Prinţului Harry de pe front este astfel pin-up-ul zilei („punct de afişaj“, „simbol“, „punct cheie“), alături de ştirile din S.U.A. privind lupta Obama-Hillary Clinton.

THE TIMES, primul ziar care anunţă cu mare pompă întoarcerea Prinţului

Prinţul Harry a plecat în Afganistan cu o săptămână înainte de Crăciun şi şederea sa îndelungată acolo – zece săptămâni – a fost posibilă numai prin bargain-ul – aranjamentul – făcut între Societatea Editorilor (liderii presei occidentale), al cărui director este Bob Satchwell, şi Armata Britanică (MoD, Mobile Division, în speţă). Acesta este motivul pentru care Prinţul a fost fotografiat îndelung şi filmat de reprezentaţii presei occidentale pe toată perioada şederii sale în Afganistan. Dar Ogni soit qui mal y pense – „Damnat să fie cine gândeşte rău despre asta“, aşa cum clar stă scris pe sigla TIMES-ului, ceea ce numai un francez (aşa cu o minte mai clasică, gen latină) poate înţelege, adică, mai clar fie spus, cineva care cunoaşte dedesubturile Frăţiei din care fac parte francmasonii, sau, în engleză, the free masons. Căci TIMES-ul este recunoscut de toţi britanicii cât de cât educaţi ca ziarul francmasoneriei. Şi tocmai TIMES-ul, fireşte, publică primul articol exhaustiv despre „fiul rătăcitor“ cu titlul De la perdant la prinţ războinic: facerea unui simbol regal. Nu mă interesează însă prea tare versiunea francmasonică a evenimentelor, ci numai…

Faptele Prinţului la război

Prinţul Harry s-a născut la 15 septembrie 1984. Este al doilea fiu al regretatei Prinţese Diana, după primul născut, William (1982). Prinţul Harry, spre deosebire de al doilea la tron după Charles, fratele William, s-a născut atunci când Prinţesa deja îl suspecta pe soţul ei de a fi în continuare îndrăgostit de fosta sa amantă şi, pentru aceasta, regina inimilor era deja pe cale să fie anihilată de un aranjament între serviciile secrete ale celor două state occidentale (Marea Britanie şi Franţa). De altfel, înainte de întâi martie, când TIMES-ul anunţa întoarcerea Prinţului Harry, toată presa britanică şi televiziunea transmiteau încontinuu terminarea investigaţiilor cu privire la o posibilă aranjare a morţii Prinţesei şi a lui Dodi Al Fayed de către MI5 şi răspunsul era „Nu. NU a fost cazul“. Dar, prost să fii să o mai crezi şi pe asta. În fine…

Înainte de Crăciun

Cu o săptămână înainte de Crăciun, Harry a plecat de pe aeroportul Brize Norton din Oxfordshire la Kandahar. Acolo a primit o instrucţie rapidă înainte de a fi luat pe sus şi dus la Forward Operating Base (FOB) Dwyer din sudul Afganistanului. A trecut astfel de popasul pe care trebuie să-l facă oricare recrut la baza bastion a British Camp-ului, ferit fiind astfel de multitudinea de trupe britanice prezente şi de forţele multinaţionale de la Kandahar. De acolo, s-a dus să se alăture regimentului Gurkha la FOB Delhi, o bază extrem de îndepărtată, la numai 500 de metri de frontul taliban. De atunci Harry a intrat în cvasi-anonimat. Până aproape de întoarcerea sa în Marea Britanie, Harry a comandat o scuadră spartană de şapte tancuri în provincia Helmand, chiar în apropiere de fostul punct de rezistenţă taliban de la Musa Qualeh.

Între timp, talibanii şi Al Qaeda…

Au fost cu toţii informaţi că „un pui important“ se află pe teritoriul lor şi s-a pus la cale o întrecere de capturare a „celei mai importante ţeste“. Comandantul deputat al serviciilor secrete talibane, Mullah Abdul Karim, a primit vestea despre „pui“ cu adevărat nesaţ. Karim şi-a trimis astfel oamenii la vânătoarea Prinţului. „Este duşmanul nostru special. Prima noastră opţiune este să-l capturăm şi a doua să-l omorâm.“

Oricum, printre serviciile secrete, ştirile despre prezenţa Prinţului deveneau tot mai des transmise aşa că, după ce s-a pozat pe tancuri şi pe motociclete cu jumătate de uniformă pe el şi braţele şi umerii goi, după ce a pus în pericol cu vârf şi îndesat vieţile celor mai puţin regali decât el, care i se aflau în imediata apropiere, Harry a trebuit întors ca sfintele moaşte, în cel mai mare secret, la bordul unui Royal Air Forces Tristar. Alături de el, la bord, doi soldaţi răniţi grav, pentru care avionul a trebuit deturnat la Birmingham pentru ca aceştia să fie admişi la Selly Oak Hospital. Unul îşi pierduse braţul stâng şi piciorul drept, iar celălalt soldat fusese salvat de interpunerea corpului prietenului său între el şi gloanţe, dar primise totuşi o aşchie în gât.

Adrenalină pentru Prinţ

Cum a comentat Prinţul Harry cele zece săptămâni de acţiune în Afganistan? Poate nu foarte diplomatic. „Nu prea vreau să stau pe la Palatul Windsor. În general, nu-mi place Anglia aşa de mult şi, ştiţi, e simpatic să fii departe de toată presa şi de ziare şi în general de tot rahatul pe care-l scriu.“

Viaţa în Marea Britanie va fi cât se poate de diferită de ultimul boost de adrenalină. Prinţul nu va mai fi probabil niciodată lăsat să se alăture forţelor armate într-o zonă fierbinte. În schimb, este reaşteptat în noaptea londoneză la braţ cu iubita sa Chelsy Davy pe la cluburile adesea frecventate, Boujis şi Mahiki, unde Prinţul va fi fără îndoială ademenit de favoritul său Crack Baby Cocktail.

Harry, ambasadorul războiului

După întoarcerea sa cu mare pompă în Marea Britanie, declaraţiile sale conform cărora a fost nevoit să omoare pentru a scăpa alte vieţi („Le facem lucruri rele oamenilor răi“) au pus paie pe foc în rândurile comunităţilor musulmane. Website-urile Al Qaeda îşi cheamă suporterii să-l ucidă pe Prinţ. „Ştiţi, fraţii mei, că acest murdar Harry este fiul prostituatei Diana, Prinţesă de Wales, care a murit în braţele amantului ei?“ Clericul radical Omar Bakri Mohammed, vorbind din Liban, a spus că prezenţa Prinţului în Afganistan este o „crimă“ şi va fi folosită ca un instrument de recrutare Al-Qaeda, cât şi pentru a-i radicaliza pe musulmanii britanici.

Aventurierul

Mi se pare că tonul folosit în acest articol este cam insultant la adresa Prinţului Harry, dar eu scriu şi vorbesc mai urât decât gândesc. Nu trebuie să uităm că Prinţul nu are decât 23 de ani şi el mai degrabă a fost folosit ca instrument de propagandă de către Palatul Windsor, armata britanică şi chiar NATO. Prinţul Harry este un tânăr ca oricare altul, în căutare de necunoscut şi adrenalină. Nu ştiu totuşi cum, în loc să exploreze Sahara sau deşertul Gobi, preferă să aducă eventual moarte.

no images were found

Taguri: nr. 5 / mai 2008 Tweet

Sunday, May 25th, 2008 at 1:21 pm, DOSAR, RSS feed