Ramona Bădescu: „Viaţa mea e frenetică”

Ramona Bădescu este mai mult decât o actriţă. Este o ambasadoarea românilor în Italia, un om care demon­strează poporului italian că românii sunt altfel decât au lăsat ultimele eveni­mente din peninsulă să se înţeleagă despre România. Ea susţine cu tărie imi­granţii români care muncesc şi îşi văd de ale lor. „Mă zbat să redeschid la Roma o biserică ortodoxă, care ne-a fost dată de către Papa. Am diverse întâlniri la Vatican, în acest sens. Consider că în situaţii de criză şi de nemulţumire, oamenii pot găsi alinare prin credinţă”, crede Ramona Bădescu.

• Care este starea de spirit a celui mai cunoscut român din Italia în contextul tensiuni­lor din ultimul timp? Aţi simţit, pe propria piele, aceste tensiuni?

• Este un amestec de furie, de durere şi de neputinţă de a arăta adevărata imagine a României. Sunt împotriva generalizării acestei situaţii, pentru că eu respect românii care muncesc din greu în Italia şi care se sacrifică departe de ţară pentru ca ei şi familia lor să aibă o viaţă mai bună.

• Felul în care aţi sărit în apărarea comu­nităţii româneşti din Italia a fost perceput ca fiind mai eficient decât al autorităţilor din România. Ne puteţi detalia poziţia dv. şi felul în care aţi exprimat-o, în Italia?

• Ceea ce s-a întâmplat a fost acea picătură care a umplut paharul, a fost pică­tura care a declanşat o situaţie generală a emigranţilor din Italia. Şi polonezii şi albanezii au fost consideraţi la un moment dat problematici, deci venise şi vremea ro­mânilor, dar nu este just ca toţi românii din Italia să plătească pentru greşeala unuia. în Italia trăiesc peste un milion de români şi, chiar dacă au existat câteva cazuri în care aceştia au acţionat violent, lumea trebuie să înţeleagă că românii nu sunt un popor virulent.

• Aţi avut neplăceri în urma acestor inter­venţii?

• Nu, dimpotrivă, eu am primit foarte multe mesaje de susţinere şi apreciere din partea italienilor şi a românilor. Am primit aproape 2.000 de mail-uri, care mi-au arătat cât de mult sunt iubită aici. Mulţi români au văzut în mine o persoană de refe­rinţă. Voi participa şi la o reuniune a românilor din Italia, pentru că vreau ca aceştia să ştie că nu sunt singuri în această ţară.

• Vă rugăm să ne descrieţi şi câteva situaţii în care aţi fost jenată de prezenţa unor cetăţeni români în Italia.

• Jenată nu sunt niciodată de români. Este drept, că mi-a părut rău când am auzit de aceste fapte de cruzime ale conaţiona­lilor mei şi m-am gândit că nu este posibil să fie români. Românii sunt oameni mai în­ţelepţi şi mai răbdători. De multe ori românii au fost confundaţi cu rromii, iar eu am încer­cat să explic că rromii sunt aproape un „popor” de-sine-stătător, cu regulile, tradi­ţiile, obiceiurile şi cultura lor şi care nu trăiesc numai în România, ci şi în alte ţări din Europa şi din lume.

O zi obişnuită de-a mea nu seamănă niciodată cu cealaltă,, aşa că ar trebui să descriu programul a 865 de zile, ceea ce mi-arfi imposi­bil. Am luptat pentru libertatea de a decide, de a-mi schimba progra­mul, aşa că viaţa mea este frene­tică. Mă trezesc dimineaţa devreme, dansez de trei ori pe săptămână, merg la antrenamente, am un regim alimentar echilibrat, sănătos, dar foarte strict, am cel puţin trei întâlniri pe zi, lucrez cu agentul meu la diferite proiecte, citesc foarte mult, mă culc seara devreme şi încerc să nu pierd nopţile.

• Ce părere aveţi despre prestaţia Ambasadei României şi a consulatelor din Italia?

• Ambasada României a făcut tot ceea ce i-a stat în putinţă, dar trebuie să şi pre­vii, nu numai să combaţi. Din păcate, în Italia nu sunt suficiente consulate. Sunt foarte mulţi români şi în sud şi este foarte greu să obţii o audienţă la un consulat sau la ambasadă. De aceea, propun să se cree­ze mai multe instituţii de acest fel.

• Aveţi legături cu oficialii români?

• Da, există o frumoasă colaborare cu oficialii români. îl cunosc foarte bine pe fos­tul Consul al României la Roma, Edmond Neagoe, care este o persoană extraordi­nară, un om foarte sufletist şi care a făcut tot ceea ce i-a stat în putinţă pentru românii de aici, acum două săptămâni i s-a terminat însă mandatul; îl cunosc şi pe noul ambasador al României în Italia, Răzvan Rusu, o persoană tânără, în care îmi pun toate speranţele şi care sper să ia măsuri concrete. El va intra în funcţie de Crăciun. Desigur, m-am întâlnit cu primul-ministru Călin Popescu Tăriceanu, şi cu ministrul Culturii, Adrian Cioroianu, când au venit la Roma pentru a se întâlni cu Romano Prodi şi am discutat despre situaţia românilor în Italia, îl cunosc personal şi pe ministrul Justiţiei, Clemente Mastella, care va veni şi în România în viitorul apropiat, deci se poate spune că am legături nu numai cu ofi­cialii români, ci şi cu cei din Italia.

• Dar cu asociaţiile româneşti?

• Cu asociaţiile româneşti păstrez mai puţin legătura, dar eu sunt membru onorific al Partidului Identitatea Românească şi mă implic activ în „politica” de restabilire a ima­ginii românilorîn Italia. Particip la reuniunile românilor de aici, sunt invitată la majori­tatea emisiunilor de mare audienţă din Italia, în special emisiuni politice, unde am vorbit despre situaţia românilorîn Italia.

• Ce vă place cel mai mult în Italia? Ce nu vă place?

• Sunt multe lucruri care îmi plac în Italia. îmi place soarele, faptul că lumea zâmbeşte pe stradă, speranţa de a avea o viaţă mai bună, pizza, istoria şi mai ales fap­tul că în Italia trecutul se îmbină cu prezen­tul. Nu îmi place consumismul şi faptul că lumea aleargă după bani, după putere, după înavuţire.

• Cum „merge” La magie du Moulin Rougel Dar colaborarea cu televiziunea din România?

• Este un spectacol care are foarte mult succes. în momentul de faţă mă aflu în tur­neu şi, de aceea, azi sunt într-un oraş, mâine în altul. Spectacolul a avut premiera la Salerno, apoi am fost la Bari, la Napoli, iar pe 29, chiar de ziua mea, am avut pre­mieră la Roma, de aceea sunt foarte emoţionată. La fiecare spectacol trăiesc o experienţă importantă, o emoţie diferită când se aprind luminile, iar apoi când pri­mim aplauze şi se lasă cortina. Este o muncă implicând multe sacrificii, dar în acelaşi timp una frumoasă, pentru că tea­trul este cel mai nobil lucru din viaţa unui artist. în ceea ce priveşte colaborarea cu televiziunea din România, simt că în sfârşit mi-am luat revanşa. îmi părea rău că lucrez departe de ţară, pe alte scene ale lumii şi că nu pot fructifica în România experienţa pe care am acumulat-o în cei 17 ani de tele­viziune. La începutul acestui an, însă, am început cu Antena 1 o frumoasă colaborare. Am fost invitată la emisiunea Femeia condu­ce şi a fost iubire la prima vedere. Am îndrăgit echipa şi profesionalismul acesteia, aşa că am aşteptat 5-6 luni până când a apărut proiectul Noaptea erorilor, o emisiune de divertisment produsă de Valeriu Lazarov, pe care am considerat-o cea mai potrivită pentru personalitatea mea şi pentru ceea ce puteam să ofer publicului român. Emisiunea a fost înregistrată în luna august şi nu îmi pare rău că am renunţat la vacanţa mea de vară pentru că este un proiect care se bucură de succes şi are o audienţă bună, ceea ce mă face foarte fericită. Voi continua colaborarea cu Antena 1, pe 17 decembrie mă întorc în ţară şi voi participa la o ediţie specială a Duminicii în familie, pe care Mihaela Rădulescu mi-o va dedica, iar apoi urmează să particip la fimările pentru programul de Revelion.

• în ce proiecte mai sunteţi implicată?

• în Italia, până în luna februarie mă aflu încă în turneu cu spectacolul La magie du Mouiin Rouge, apoi, în martie, voi filma pentru un serial de televiziune.

• Este adevărat că urmează să vă căsătoriţi în 2008? Puteţi să ne daţi câteva detalii? Cum arată „bărbatul ideal”?

• Nu este adevărat. Eu sunt logodită cu munca şi, nefiind o persoană infidelă, nu o pot trăda! Bărbatul ideal trebuie să mă fas­cineze, este acel bărbat care mă face să tremur când îl văd, acel bărbat pe care în primul rând îl iubesc eu şi apoi mă iubeşte el pe mine. Este adevărat că mie îmi plac bruneţii, dar cu toate acestea nu pot schiţa un portret robot al bărbatului ideal. Ceea ce mă ţine legată de un bărbat este acel far­mec neaşteptat şi acea emoţie pe care o am în prezenţa lui.

• Care sunt lucrurile personale la care ţineţi cel mai mult? Casă, maşină, bijuterii, obiecte cu valoare sentimentală…

• Casa, maşina, bijuteriile sunt lucruri materiale, deci efemere. Sunt lucruri pentru care am muncit mult, pe care sunt încântată că le am, dar de care mă pot despărţi oricând. Cel mai mult şi mai mult ţin la familia mea, la părinţii mei!

• Care este reţeta frumuseţii Ramonei Bădescu? Este adevărat că fratele dv., medic, vă ajută cu sfaturi, în acest sens?

Vreau să organizez un festival, la nivel naţional, cu Ministerul Culturii, în care să arătăm că România a avut şi un Ionesco, un

Enescu, un Brâncuşi, are un Mungiu… că avem cultură, tradiţie şi nu suntem un popor din lumea a treia. Eu am multe porţi deschise în Italia, la nivelul prefecturilor, dar, bineînţeles, aceste iniţiative ar tre­bui să plece din partea României. Vreau să le transmit românilor de aici un mesaj de optimism. Trăim un moment dur, care nu este just şi care

nu ne aparţine. în acest moment este important ca românii să ridice faţa cu mândrie şi să nu se ascundă pentru că nu au de ce.

• Reţeta are nişte ingrediente simple: multă muncă, sacrificii, suferinţă (care face minuni când trebuie să slăbeşti) şi gustul fericirii. Dacă trăieşti plat nu suferi, dar nici nu ştii ce înseamnă să fii cu adevărat feri­cit. Bineînţeles, am foarte mare grijă de imaginea mea. Lucrez în televiziune şi nu în radio, de aceea ţin un regim alimentar strict: mănânc multe fructe, zarzavaturi, grâu încolţit şi arpacaş care, pus în salată sau la cuptor, cu câteva legume, îţi dă foar­te multă energie, fără să te îngraşe totuşi. Fratele meu este un medic foarte compe­tent, aşa că, ori de câte ori ajung acasă, îi cer sfaturi în acest sens, merg la consultaţii şi îmi fac analize.

• Sunteţi superstiţioasă? E adevărat că ţineţi cont de previziunile unei prietene, care vă ghiceşte în cărţi?

• Este adevărat, sunt o persoană superstiţioasă. Am o prietenă de 27 de ani, Luminiţa, care îmi dă în cărţi. Este o per­soană deosebită, care mi-a fost alături când mi-a fost greu şi, într-adevăr, ceea ce preve­de ea s-a adeverit de fiecare dată. însă, spre deosebire de alte persoane care se ocupă cu magia, ea nu face o meserie din acest lucru, fiind de profesie inginer şi ocupându-se în ţară de un Centru de copii handicapaţi.

• Care sunt relaţiile dv. cu familia? Ce vă lipseşte, din Craiova?

• Sunt relaţii foarte bune, aş putea spune relaţii viscerale. Sunt încă legată de părinţii mei printr-un cordon ombilical. Acum, am cam schimbat însă rolurile, încerc eu să-i protejez, să-i răsfăţ şi să-i ţin aproape de mine. Chiar dacă ne desparte o anumită distanţă, suntem legaţi sufleteşte. Din Craiova îmi lipseşte camera în care am copilărit şi prietenii mei din adolescenţă.

• Este adevărat că doriţi să intraţi în parti­dul lui Gigi Becali şi să faceţi o filială în Italia?

• In urmă cu câteva luni, m-am întâlnit cu Gigi Becali în Italia, un sfert de oră, şi am discutat că este nevoie de o forţă care să unească românii de aici şi care să ne repre­zinte. Este mare nevoie de o prezenţă caris- matică şi care să susţină drepturile româ­nilor, dar de la această discuţie, la faptul că îmi doresc să intru în partidul lui Gigi Becali şi să fac o filială în Italia, este cale lungă.

• Am înţeles că aveţi şi proiecte sociale. Puteţi să ne daţi detalii?

• Eu sunt implicată, în acest moment, într-o campanie care se desfăşoară în Nordul Italiei. împreună cu mai mulţi solişti faimoşi din Italia, precum Adriano Celentano, Eros Ramazotti, am cedat drep­turile de autor ale unor melodii care vor face parte dintr-o compilaţie. Fondurile strânse din vânzarea acestui CD vor fi donate unei fundaţii care luptă împotriva cancerului, care cercetează cauzele acestei boli şi modul de vindecare şi care încurajează oamenii să descopere această boală, mergând să-şi facă analize, la timp, pentru a se putea trata. Bineînţeles, pentru această compilaţie eu am ales o melodie românească, compusă de Ovidiu Komornyik, care este difuzată deja de radiourile italieneşti.

• în ce fază se află „visul american”?

• într-o fază statică, din păcate. Având în vedere faptul că în momentul de faţă sunt concentrată asupra activităţii mele în teatru, nu am putut sta la Los Angeles atât cât aş fi avut nevoie. Păstrez legătura cu agentul meu, am fost chemată la câteva întâlniri, la care nu am putut merge însă. Visul ameri­can se poate realiza când mă voi duce în SUA şi voi putea sta acolo pentru câteva luni. Intenţionez să urmez nişte cursuri de actorie, la o mare şcoală americană, unde poţi învăţa cu actori celebri precum Dustin Hoffman sau Robert DeNiro.

• Cum credeţi că ar trebui gestionată situaţia creată în Italia în legătură cu emigranţii români? Aveţi un mesaj, în acest sens?

• Este o problemă care trebuie realizată la nivel politic, o situaţie căreia îi trebuie acordată mai multă atenţie. După cum spu­neam, în Italia nu există suficiente consula­te. Propun să se creeze mai multe instituţii de acest fel, la care românii să primească asistenţă.