„Taxa clawback“, intrată de curând în vigoare, s-ar putea să nu spună mai nimic majorităţii dintre noi. Efectul ei însă va fi resimţit ori de câte ori vom avea nevoie de medicamente scumpe fiindcă fie nu vor mai fi compensate, fie nu le vom mai găsi deloc. Ce este „taxa clawback“?
IIată datele problemei: se ia un ministru – Eugen Nicolăescu – care elimină plafoanele la medicamente în farmacii şi dă frâu liber cheltuielilor cu medicamente compensate. În consecinţă, producătorii de medicamente vor să facă vânzări uriaşe pentru că o parte dintre medicamentele extrem de scumpe sunt compensate total sau parţial de stat, aşa că vând medicamente compensate pe datorie. Urmarea? Industria farma vinde tot mai mult pe datorie fără a şi-o recupera fiindcă, aţi ghicit, statul nu o mai poate plăti. Toată povestea s-a derulat între 2008 şi 2011, sub oblăduirea lui Nicolăescu şi a urmaşului său în fruntea Ministerului Sănătăţii, Attila Cseke. Pe de altă parte, statul, în toţi aceşti ani, a obligat producătorii de medicamente să plătească o taxă (tot un fel de clawback, dar într-o altă formă) pe volumul de vânzări pentru toate medicamentele. Numai că, potrivit noului ministru al Sănătăţii, Ritli Ladislau, taxa cu pricina nu şi-a atins obiectivul şi nu s-au strâns bani la bugetul de sănătate. În plus, constată ministrul, numai în ultimul an, în oncologie, consumul de medicamente anticanceroase a crescut cu 20% în timp ce morbiditatea a crescut numai cu 8%. Undeva cineva doreşte consumul de medicamente scumpe. Cine? Toată lumea şi nimeni. Producătorii spun că nu ei răspund de bolile românilor, medicii spun că medicamentele X şi Y, chiar dacă sunt scumpe, se recomandă la boala Z pentru că aşa scrie la ghidul de bună practică medicală, iar Guvernul hotărăşte că se impune un clawback care să reglementeze situaţia. Clawback înseamnă recuperarea unei sume de bani prin taxare sau penalizare. Aşadar, avem de-a face cu o recuperare a unor bani şi o nouă sursă de finanţare pentru sistemul sanitar al cărui buget seamănă cu un ciur. Cum va arăta ea concret? Păi, dacă într-un trimestru se alocă de la buget – pentru medicamente compensate – suma de 100 de milioane de lei, iar consumul real în această perioadă este de 150 de milioane de lei, atunci diferenţa de 50 de milioane o vor plăti producătorii de medicamente.
La gâtul taxei clawback au sărit, cum era de aşteptat, producătorii internaţionali de medicamente, care s-au trezit cu o nouă taxă ce le strică afacerile. Iată cum văd producătorii clawback-ul din perspectiva lor.
„Noua taxă clawback nu are un efect reglator asupra pieţei, şi nu are nici un efect de control al consumului. Din contră, prin forţarea unor actori privaţi să acopere deficitul deja istoric al bugetului de medicamente, statul nu îşi propune doar să nu mai fie el cel care e răspunzător de tratamentul cu medicamente al populaţiei. Concret, dacă în 2012 se păstrează datele fundamentale din 2011, atunci vom avea un buget în jurul cifrei de 4,4 miliarde de lei, şi un consum de 6,1 miliarde de lei. Această diferenţă de 1,7 miliarde, care acum trebuie acoperită de producătorii de medicamente, este de fapt diferenţa dintre bugetul fictiv al statului şi necesarul real de tratament al populaţiei. Consumul de medicamente nu este un consum voluntar, oamenii nu iau medicamente pentru că le plac. Medicamentele se consumă la indicaţia medicului, pe baza analizelor şi a diagnosticului, pentru afecţiuni reale, pe care nici pacienţii, nici medicii, şi cu atât mai puţin companiile farmaceutice nu le controlează”, ne-a declarat Cristian Luţan, directorul executiv adjunct al Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM).
„Noi suntem de acord că este nevoie de o taxă clawback (care se aplică în Belgia, Spania, Ungaria etc. – n.r.), mai exact, de un control real al consumului de medicamente, dar acest control trebuie să vizeze excesele, adică să pornească de la nevoile reale de tratament ale populaţiei, şi nu de la un buget fixat discreţionar şi nerealist. Mai sunt şi alte probleme cu forma pe care a luat-o taxa clawback. De exemplu, producătorii sunt obligaţi să plătească pentru venituri pe care nu le-au realizat şi chiar pentru TVA. Statul vrea înapoi de la producători toţi banii pe care îi cheltuie el, or aceste sume includ şi marjele altor actori din piaţă şi taxa pe valoare adăugată. Producătorii sunt obligaţi să plătească sume considerabile, înainte de a-şi fi primit banii pentru medicamentele deja livrate (la ora actuală statul are restanţe uriaşe de plătit prin CNAS pentru medicamentele compensate – n.r.)”, se plânge Cristian Luţan.
În rândul medicilor părerile sunt împărţite. Ei nu neagă necesitatea clawback-ului, ci mai degrabă reclamă forma ei. „Industria naţională de medicamente are şi ea nevoie de susţinere, fiindcă – să o recunoaştem – de obicei au cam fost până acum favorizaţi producătorii de medicamente străini, trebuia să existe ceva care să pună stavilă. Taxa clawback este OK întrucât şi producătorii de medicamente trebuie să contribuie la finanţarea sistemului sanitar românesc, însă forma în care s-a adoptat această taxă este absolut aberantă”, crede dr. Tudor Ciuhodaru de la Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Ioan din Iaşi.
„Taxa clawback este o taxă care nu convine în special companiilor producătoare de medicamente din România fiindcă scade profitul acestora. Nu sunt un specialist în domeniul economico-financiar sau în vânzările de medicamente, dar cred că ea ar trebui să existe şi chiar există în alte ţări vestice. Sper, totuşi, ca respectiva taxă să nu alunge producătorii internaţionali de medicamente prezenţi în România, ei sunt totuşi motorul care stimulează medicina românească şi activităţile medicale autohtone”, atrage atenţia medicul Miron Bogdan, preşedintele Comisiei de Pneumologie din Ministerul Sănătăţii.
Unii medici văd în această taxă chiar o reducere a şansei de supravieţuire a pacienţilor cu boli grave care necesită tratamente scumpe. Perdantul ar fi, în opinia lor, pacientul pentru că fie va avea de plătit mai mult, fie nu îşi va mai găsi medicamentele, întrucât producătorii nu vor mai aduce medicamente scumpe dacă trebuie să plătească taxă mare pe ele sau chiar îşi vor lua jucăriile şi vor pleca.
Ministrul Sănătăţii, Ritli Ladislau, crede că „taxa clawback“ va avea rol reglator al pieţei de medicamente din România.
„Ceea ce mă îngrijorează foarte tare este faptul că, din cauza acestei taxe, mulţi producători vor dori să se retragă de pe piaţă. Asta înseamnă fie să rămânem fără medicamente, fie vor rămâne doar unul-doi producători şi nu va mai exista competitivitate. Astfel clawback-ul va lovi în pacienţi, iar taxa s-ar putea regăsi în costul medicamentelor”, se teme medicul Luminiţa Rusen, de la Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională Prof. Dr. C. T. Nicolau.
text Alice-Claudia Gherman, foto Mediafax