Regal de Topoloveni

Avem şi noi, ca ţară,  un brand protejat în Uniunea  Europeană. Unul singur. Din 8 aprilie  2011, „Magiunul de prune Topoloveni“ are Indicaţie Geografică Protejată (IGP). Şi  ce  facem noi,  ca  ţară, cu  asta? Păi,   conform tradiţiei,  mai  nimic,  în cel  mai  fericit caz. De obicei, mai punem nişte beţe în roate.  Şi,  când   e  cadru  festiv,   ne agăţăm tricolorul – şi frunza  – de borcanele premiate, în draci, la Bruxelles.

Ca magiunu’ nu-i nici unu’!

Mă așteptam la o vilă cu elemente de arhitectură tradiţională. Sau, mă rog, o clădire modernă, din  sticlă, chestie  de gust.  Eventual îmbrăcată în  decoraţiile brand-ului:  Protected Geografical Indication,  Superior  Taste  Award, Furnizor oficial  al  Casei  Regale  a  României, Ambasador al  produselor tradiţionale românești,  produs recomandat de Bio România, certificat NATO,  certificat  Kosher… Nici vorbă  de toate  acestea!  Sediul  Sonimpex Serv Com, producătorul Magiunului  de prune  Topoloveni, se află într-un apartament modest, de două camere, într-un bloc vechi,  la etajul  patru, undeva prin  Titan.

Mă așteptam la o prosperă femeie  de afaceri, plină de fiţe, uitându-se, așa, ca din întâmplare,  la ceasul  ei Doxa, să zicem,  semn  că nu prea  are  timp   de  întrebările  ziariștilor. Nici vorbă   de  așa  ceva!  Doamna  Bibiana Stanciulov, proprietarul brand-ului Topoloveni, este  chiar  la muncă. Și asta  înseamnă că are timp  de toate,  de la credite  europene până  la vânzări, bănci  sau  presă.   Doar  că  pare  cam tristă  și obosită.  Nu  de treburi, evident, ci de cei  care  le  încurcă.   Trăiește   și  dumneaei în România și, știţi cum se spune, asta îi ocupă tot timpul. Deci  n-am   găsit   o  ditamai Business Owner, cum  scrie  pe  cartea  de  vizită,  care  se bucură, în tihnă,  de succesele  răsunătoare ale produselor sale, ci, mai degrabă, o femeie îngrijorată de problemele financiare, de concurenţa  neloială, de  anomaliile legislative și de nepăsarea statului român, așa, în general. La o cană de ceai și o dulceaţă de nuci verzi,  depănăm povestea.

 

Așadar, a fost odată, pe la începutul anilor ’90, un  sociolog,  de  profesie, „deghizat”  în realizator de  emisiuni la  Radio România.  Și cum  salariul de  ziarist   la  stat  nu-i  ajungea să-și crească fiica, soţul murise, doamna Stanciulov s-a apucat de  afaceri.  Un  SRL în zona  comerţului de conserve: „Nici  nu știam unde este Topoloveniul pe hartă,  la geografie n-am  strălucit, aveam nota  nouă.  Dar s-a întâmplat să iau  de acolo  niște  pate  de ficat. Mostrele au  fost  bune,   dar  lotul  livrat,   un dezastru. Produsele erau pentru Armată, deci vă daţi seama  că nu mă puteam juca! Am luat pate  din  altă  parte,  dar  am  jurat  să mă  răzbun, să cumpăr fabrica din Topoloveni, într-o zi. Și, culmea, prin  2001, chiar  am  văzut că-i de  vânzare. Prin  lichidare judiciară, era  falimentată  de  câţiva   ani.   Am   dat   peste   trei miliarde de lei vechi, bani împrumutaţi de la bancă,  fără să știu ce iau, doar  din ambiţie. Și m-am  pomenit pe un  morman de fiare vechi și betoane. Nu  se deschidea nici poarta de la intrare, am tăiat  lacătul.  Nimic  nu  funcţiona, nu mai existau  nici pruni, că i-au pus  pe foc, oamenii erau  în șomaj. Ce să fac? M-am apucat de treabă,  după cum  m-am  priceput. Am făcut  investiţii, am căutat foștii beneficiari ai fabricii,   am   luat-o   lângă   mine   pe   Cecilia Găgeanu, fosta șefă de secţie, acum directorul de  producţie, am  reangajat  oameni. La  un moment dat, s-a întâmplat să refacem  un magiun stricat  de alţii și așa s-a produs declicul. Da, asta facem, e un produs bun, sănătos, natural, tradiţional. Dar să-i respectăm reţeta, adică  îl facem din prune, nu din cozi de maimuţă, fără zahăr, conservanţi și alte adaosuri de economie de piaţă”.

Prima   șarjă  de  magiun de  prune de  la Topoloveni a însemnat și prima recunoaștere a calităţilor acestui  produs: premiul de excelenţă  Marca de aur acordat de Uniunea Naţională a  Industriașilor din  România, în 2002. De  aici  până  la singurul brand românesc protejat în UE n-a mai fost decât… multă muncă. Bibiana Stanciulov, cu mâna  ei dreaptă,  fiica  Diana,  jurist,  au  făcut  cât  o armată dintr-o multinaţională, de pildă.  Ele se ocupă cam de tot, de la producătorii de prune, până la credite,  vânzări, promovare sau  reprezentare   internaţională.  Reţeta   succesului? „Un produs foarte  bun  care,  în primul rând, trebuie   să-mi   placă   mie.   Așa   cum   Anghel Saligny  a stat  sub  podul făcut  de el, cu toată familia,  până  a trecut  locomotiva, eu cred  că fiecare producător de alimente ar trebui obligat  să mănânce, cu toată  familia  lui,  ceea ce produce. Câţi  credeţi   că  ar  face  asta?  Din păcate,  se  gândește altfel:  hai  să  le  dăm  să mănânce cât mai  multe  prostii, să moară cât mai  repede, să  nu  mai  plătim pensii,  să  nu mai deranjăm statul”.

După magiun, Sonimpex  și-a  diversificat producţia, începând cu 2010, când  a înscris  la OSIM marca  proprie Topoloveana de dulceţuri din fructe, petale  de flori și zacuscă. Tot 100% naturale, fără  zahăr adăugat, fără  aditivi alimentari și  conservanţi. Alte  delicatese, alte premii!  Adevărul este  că Topoloveni a ajuns, într-un fel, spaima industriei europene de conserve. Cum scoate un produs nou pe piaţă, cum  încep  să  curgă  diplomele și  medaliile. Magiunul de  prune și  dulceţurile de  cireșe negre,  cătină, afine ecologice și prune umplute cu migdale au  fost  recompensate, deja,  la Bruxelles,  cu distincţiile Superior Taste Award.

În  spatele  acestei   povești  strălucitoare, însă,  am  găsit,  cum  spuneam, o femeie  mai degrabă tristă: „Ca marcă protejată în Uniunea Europeană,  am  și  niște   drepturi.  Toţi  s-au căţărat  pe  brand-ul  Topoloveni, când   a  fost cazul, dar de sprijin nici vorbă.  Și măcar de nu m-ar încurca! Acum am trecut  de la producţie la… procese,  ca să vă dau  un exemplu. O reţea de supermarket-uri a scos pe piaţă  un magiun de  prune sub  marcă  proprie, Sympathica, un fals, evident, ei procesează o pastă  de prune. Preţul e derizoriu, ca să mă  înjure  lumea  pe mine  că vând scump. Sigur că pasta  aia nu se compară cu magiunul nostru, dar, știţi, în vremuri  de  criză  și în  lipsă  de  informaţie, mai ușor dai șapte lei pe o prostie decât 22 de lei pe un  produs autentic. Credeţi că mă protejează statul de concurenţa neloială?  Nici vorbă,  trebuie să mă apăr  eu, în instanţă. Apoi, pentru o marcă  protejată, ar trebui să mi se asigure cât mai multă materie primă românească. Sigur că nu-i  așa,  vin  bulgarii să-mi  vândă prune de trei ori mai ieftin și eu mă lupt  să cumpăr din România, în pierdere. Ca să nu mai vorbesc de reţele de distribuţie! Toate ţările își promovează mărcile  protejate în Europa, noi  nu  și nu. Aţi  văzut prin  supermarket-uri vreun stand care  să mă  reprezinte? Se tot  laudă că avem stand de  produse românești, dar  eu  nu  exist acolo,  deși  sunt   singurul produs tradiţional protejat ca marcă  în Europa. Vedeţi  vreo logică în asta? Știu că multora nu le convine, știu că deranjez industria conservelor, dar,  asta  e, n-am  ce vă face, sunt  etalon,  trebuie să ţineţi cont și de mine!”

Anul  2012 nu  a  fost  grozav nici  pentru Topoloveni. Din  motive gen  secetă,  criză  ori imposibilitate de accesare a unor fonduri europene, borcanele cu delicatese s-au  împuţinat. Doar 300 de mii, de magiun, și 20 de mii din  fiecare  sortiment de  dulceaţă, respectiv cam un sfert din capacitate. Cifra de afaceri  – 1,5 milioane de  euro.  Priorităţi? Promovarea în  afara  spaţiului comunitar, printr-un program   iniţiat   de  Uniunea Europeană, în  ţări precum Elveţia,  Finlanda și Japonia.  Vise? „E visul  vieţii  mele  să-mi  deschid un  magazin doar  cu produsele noastre, să scap  de  mafia supermarket-urilor”, mărturisește Bibiana Stanciulov. Dezamăgiri? „Da, uneori, din 2001 tot  bag  bani,  sunt  îngropată în  credite,  cam ăsta e ajutorul statului român. Dar nu mă las! Seara, când  mă apucă tristeţile, îmi spun:  stai, nu  mai plânge, că, totuși,  tu  ești Stanciulov,  ai indicaţie geografică protejată!”

Jos pălăria!,  din  partea noastră. Și ce dacă?, dinspre statul român.

 

Magiunul de Topoloveni

100% natural, fără conservanţi, aditivi alimentari, E-uri sau zahăr adăugat

Ingrediente. Un singur ingredient,  prune proaspete româneşti,  netratate chimic. Un kilogram de magiun se obţine din cinci kilograme de prune, din cel puţin patru soiuri.

Metoda  de  preparare. Tradiţională,  atestată documentar din 1914. Pentru  a păstra  integral calităţile nutritive ale prunelor proaspete, magiunul de prune Topoloveni este preparat  în cazane cu pereţi  dubli, sub  temperatură controlată de maximum 68 de grade Celsius, timp de 12-14 ore, astfel încât să se evapore toată apa. Datorită acestei metode de preparare,  nu este nevoie de conservanţi.

Conţinut: Fibre alimentare  naturale,  27,97%; glucide, 54,6 g/100 g; fier, 6,09 mg/100 g; bor, 3,5 mg/100 g; potasiu, 825,5 mg/100 g; calciu, 38,30 mg/100 g; magneziu, 22,83 mg/100 g

Valoare energetică: 214 kcal/100 g

Indice glicemic: 39

 

Prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi

„Produsul nostru tradiţional, magiunul de prune,  este  obţinut  din fruct integral. Susţinem acest  produs  care, în perioada  de extrasezon  al fructelor, este necesar. El conţine, pe lângă  zaharuri naturale, şi nişte îndulcitori mai speciali – sorbitol şi xylito, tot naturali, dar care au pe jumătate calorii cât  glucoza,  fructoza  sau  zaharoza  şi au capacitatea de a preveni cariile dentare.  Dacă o prună are,  spre  exemplu,  o  capacitate  antioxidantă unu, magiunul are cinci. Deci procesul acesta de fabricaţie este atât de menajant încât nu distruge  substanţele biologic  active din prune,  iar pruna se găseşte în mod integral în acest produs. Pruna are fibre, bor, esenţial atât pentru sănătatea sistemului osos, dar şi pentru sănătatea sistemului endocrin,  în special pentru  secreţia de hormoni estrogeni,  dar  şi testosteron. Pruna  are seleniu, apoi  o cantitate foarte  mare  de  potasiu,  astăzi deficitar în alimentaţia noastră şi lipsa lui duce la boli cardiovasculare  grave,  în special  la aritmii. Sper că v-am convins că acest produs merită să fie promovat şi, mai ales, mâncat, pentru calităţile lui deosebite, pentru faptul că este unul dintre foarte puţinele alimente care păstrează aproape integral calitatea unui fruct excepţional – pruna”.

Taguri: nr. 12 / decembrie 2012 Tweet

Thursday, December 13th, 2012 at 10:42 am, DOSAR, Home Dosar, RSS feed