- Revista Flacara - http://revistaflacara.ro -

Remesiada: BOSII SI CALTABOSII

Cei ce au bani mănâncă mai mulţi caltaboşi – şi-atât”, s-ar putea spune, parafrazând un celebru vers al lui Mircea Dinescu. Nu, nu traficând voturi. Nu, nu traficând speranţe. Nu, nu traficând droguri, arme albe (sau negre), ci traficând… palincă. Şi caltaboşi.

Aşa au fost prinşi boşii guvernelor şi partidelor noastre.

Aşa se trafichează la români: fostul boss îi dă actualului boss, fostul ministru actualului ministru. E ca o ştafetă. Ştafe­ta corupţiei. Acţiunea „şpagă din bătrâni”, că la noi „şpăguliţa e lăsată din moşi- strămoşi”, aşa, precum colindul, brânza, viezurele, varza, menumorutul. Cât de pedeştri sunt! Nu tu o cocaină, nu tu un haşiş, nu tu, acolo, o heroină cinstită. Nu. Caltaboşul. Ăsta e unitatea de măsură în politica românească. Şi e ca-n sex. Cu cât ai caltaboşul mai mare, cu atât eşti mai tare. Nu m-ar mira să apară, mâine, o manea cu titlul CE PALINCA MEA! sau CE CALTABOŞU’ MEU! Sau un sitcom, sau un blog, sau un serial pă la proteve, cu titlul:LINCĂ & CALTABOŞI! O să intre în folclor. Ăştia or să intre în folclor. Banal! Dezgustător! Nu tu acolo un secret trafic dă arme. Nu tu o ACŢIUNE ŢIGARETA 1 sau 2! Penibil. Pedestru. Rupestru. Reprobabil. Vulgar. Tăriile şi caltaboşenia dumneavoastră, boier Ciorbă! Asta sun­tem: o ţară de ciorbe politice, de calta- boaşe vârâte pe gât, de pălinci supte din ţâţa şpăgii şi trase adânc în venă. Măcar ştim cum stăm. Caseta de la tevereu a echivalat cu o execuţie în direct, la o oră de vârf. Asta zic şi io „maximă audienţă”. Aproape că sunt invidios pe reitingurili lu’ avram, remeş & ciorbă! Şi cum să nu fii: ieri niminea nu ştia cine-i ciorbă, iar amu’ ştire are toată ţara. O popularitate care l-a costat o sută dă kile dă trăscău bun, de maramu! Se bătură televiziunile la gura lor, care mai de care să transmită „volu­mul II” al casetei, după ce pă prima o înfierară cu patos! Păi e imoral! Da, e imoral, da’ mai bag-o o dată! Pă post. C-aşa suntem noi, românii, imorali da’ pofticioşi. Suntem un pamflet dă ţară! Orice-am face, din când în când, tot ne cade caltaboşu-n vine! Indiscutabil, aces­ta va rămâne un eveniment al anului. De prins în orice antologie. Dar să facem o scurtă recapitulare a lucrurilor.

NAIVITATE. Toată povestea a părut de la început cusută cu aţă albă. Să te cheme Mureşan la o terasă oarecare, în văzul lumii, şi tu să te duci, aşa, ca purce- luşul în gura lupului amator de thrillere, asta greu se mai poate vedea. Naiv Remeş. Dar poate nu naiv Avram. Naivi noi, dacă ne închipuim că aici începe, se termină – şi aşa se scrie istoria şpăgii postrevoluţionare. Ăsta e un sim­plu/mic/umil episod dintr-un film care nu ni se va prezenta niciodată. întrebare: pă alţii nu-i urmărea SRI-ul, Doişunsfert şi alte sfertodoacte informaţionale? De ce tocmai p-ăştia? Iarăşi, întrebare: Avram Mureşan nu se ferea, iar dacă nu, de ce? De ce trebuia să fie tuşa aşa groasă? Nu ajungeau euroii? Nu ajungea promi­sul/pretinsul Audi? De ce „nota de plată” mai trebuia „umflată” cu pizmaşii calta­boşi şi cu duhnitoarea palincă?

POVESTEA CASETEI. Până la urmă, povestea casetei se va afla. Va apărea, însă, numai la momentul potrivit. Detaliile vor apărea pe rând, ciugulite, parcă, deli­cat – cu penseta. însoţite de felurite reve­laţii. Supoziţii. Şi de ce s-a opus Alexandru Sasu la volumul doi? Să nu fie instrument? Dar fusese deja, o dată, la primul volum. Sau şi-a dat seama că fuse­se în eroare? Sau au apărut şi presiunile? Poate toate la un loc. Desigur că, dacă într-adevăr de la DNA provine caseta, atunci şi DNA poate fi învinuită de „pier­derea” probelor de la dosar, dar, vă întreb: pentru Remeş sau Mureşan, asta ce mai contează? Dacă DNA i-a dat sau nu în gât, soarta lor va fi aceeaşi.

Vox Politicus aromatus

Caltaboşi, palinca şi ceva bani – doar 15.000 de euro. O afacere de mici dimensiuni cu aroma de cârnaţi şi miros de spirtoase. Un caz de mituire minor, devenit MAJOR după ce TVR l-a arătat la toţi.

Trei nume: Mureşan, Remeş şi Ciorbă. Un singur lovit, dar cu preci­zie: Decebal-Traian Remeş. Ba nu, o lovitură cu bătaie lungă pentru guver­nul Tăriceanu. Un ministru şifonat şi compromis pentru totdeauna? O însce­nare, o neatenţie de moment? Argumente pro şi contra, culese din gura politicienilor din ambele tabere. Vă propunem, spre obiectivare, o anchetă de opinie.

Radu Câmpeanu, PNL

Cred că în cazul Remeş chestiunea e ceva mai complicată, în spatele acestui caz de fapt este o încercare de a compro­mite guvernul actual şi apoi pe Decebal- Traian Remeş, acţiune întreprinsă de către inspiratorii din jurul Palatului Cotroceni, din jurul domnului Traian Băsescu în speţă. Să oferi ca mită cârnaţi unui om, care de altfel este administrato­rul unei ferme proprii de animale, este ridicol şi constituie o provocare a lui Remeş şi, repet, a guvernului Tăriceanu. Sigur, acum dl. Remeş nu mai poate reveni rapid în scena politică, trebuie să stea deoparte o vreme, până se clarifică situaţia. Asta este!

Dan Pavel, analist

Eu tocmai stau în faţa calculatorului şi scriu o carte intitu­lată Epoca Iliescu şi moştenirea FSN, o carte care are un subcapitol intitulat Perioada Văcăroiu – paradisul ingineriilorfinanciare, adică mă refer la epoca aceea în care s-au făcut afaceri cu bani extrem, dar extrem de mulţi, când s-a furat şi s-a operat pe scară mare într-un mod foarte bine organizat, cu ser­vicii secrete, cu detalii poate multe rămase îngropate pentru totdeauna, când foarte puţin a putut fi dat în vileag. Afacerea Remeş, pe lângă aceste dede­subturi ale unor deturnări de fonduri, pare, prin comparaţie, o găinărie. Tipii care au furat atunci – în perioada Văcăroiu – n.r. – cred că privesc la Remeş cu multă compătimire, ca şi cum te-ai uita la un sărman idiot. Pe de altă parte, din câte am citit şi am înţeles, Remeş nici nu a apucat să ia banii, Mureşan nu i-a dat banii efectiv, ci i-a cerut doar să-i facă o favoare, o plăcere. Episodul cu caltaboşii a reprezentat doar o atenţie. Cazul Remeş e ceva atât de jos şi de josnic! Păi, în comparaţie cu perioada FSN şi crima organizată… Remeş se face vinovat nu că a luat banii, ci că într-adevăr a inter­venit acolo unde trebuia pentru a satisfa­ce o dorinţă de-a lui Mureşan, con­cetăţean de-al său din Baia Mare şi de a-l favoriza pe Ciorbă. Cât priveşte cariera politică a lui Decebal-Traian Remeş, aici e de discutat. Dacă România ar fi o ţară normală, atunci omul acesta ar fi terminat politic, dar noi nu suntem o ţară normală. Gândiţi-vă la Iliescu, după ce a pierdut alegerile în 1996, toată lumea l-a crezut terminat, scos din politică. Dar a revenit în forţă. La fel s-a întâmplat şi când a pierdut meciul cu Geoană la şefia partidu­lui. însă Iliescu a revenit. Nu m-ar mira ca, după doi-trei ani, şi Remeş să revină, spunându-se că a fost totul o confuzie şi nimic mai mult.

Daniel Mircescu, PNL

întâmplător îl cunosc pe Remeş, mama mea e şi ea băimăreancă şi ştiu că are o livadă de pruni din care scoate anual pe puţin 1.000 de litri de palincă, ba mai mult, deţine şi o fermă de porci cu 1.000 de capete, e puţin probabil să crezi că Remeş şi-ar fi putut pune problema unor caltaboşi din altă parte. Aşadar v-am răspuns, indirect, că toată povestea aceasta este de fapt o făcătură ordinară. Mureşan a căzut în capcana asta, fiind o unealtă pentru dosare de-ale sale mai vechi, a intrat într-un joc murdar în care l-a atras şi pe Remeş. Reţineţi! Remeş nu a luat banii, vorbim de o înscenare groso­lană, iar cât priveşte caltaboşii şi pălinca, aceştia au fost duşi acasă la Remeş în afara prezenţei acestuia. Nici măcar soţia lui Remeş nu era acasă. I-a primit menaje­ra. închipuiţi-vă că primiţi ceva în absenţa dv. acasă şi după aceea vi se spune că aţi luat mită! în acest caz, nu există decât nişte probe absolut caduce, instrumentate înainte de începerea dosarului. Toată zar­va ţine, de fapt, de imagine şi de o dorinţă de a lovi în PNL. Dacă ne referim la carie­ra politică a lui Remeş, cred că va trebui probabil să mai treacă oarece timp şi va trebui să stea deoparte. Să nu uităm că, în 2000, Remeş a părăsit PNL, când Theo- dor Stolojan a fost numit şeful partidului – un KGB-ist s-a aşezat comod în scaunul lui I.C. Brătianu – şi a format Partidul Naţio­nal Liberal Tradiţionalist, formaţiune care a fuzionat apoi cu PNL Câmpeanu, a urmat o perioadă de tatonări pe la Acţiunea Populară, Partidul Conservator, iar când Stolojan a părăsit PNL, Remeş a revenit la matcă, devenind întâi secretar general şi abia apoi a fost numit ministru. Una peste alta, Remeş nu avea nevoie de mită, după cum lui nu-i trebuia nici măcar salariul de ministru. Trebuie de asemenea să reamin­tesc aici, că Decebal-Traian Remeş a fost cel care a scos România din impas în clipa când era să ajungă în incapacitate de plăţi. Cum putea un asemenea om să pună botu’ la aşa ceva?, ca să mă exprim mai puţin academic. Sigur, deşi Partidul Naţional Liberal îl consideră nevinovat, Remeş este suspendat pentru un an de zile, până se va clarifica totul, e o ches­tiune de imagine şi va trebui să respecte această hotărâre.

Bogdan Ciucă, PC

La prima vedere cei doi – Ioan Avram Mureşan, respectiv Decebal- Traian Remeş – sunt vinovaţi. Din punct de vedere al opiniei publice, sunt vinovaţi dar şi condamnaţi. Ca jurist de profesie, însă, evit o condamnare fără o hotărâre jude­cătorească definitivă, fiindcă nu s-a dove­dit judiciar, prin proceduri juridice consa­crate, vinovăţia lor. Toată condamnarea a fost făcută la nivel public, în încercarea de compromitere a celor doi, nu cu res­pectarea procedurilor şi dovedirea vino­văţiei în instanţă. Sigur că, în faţa opiniei publice, ceea ce contează este ce a fost văzut şi auzit la televizor. Cred, în general, în reabilitarea oricărei persoane, deci şi a lui Remeş, fie prin dovedirea nevinovăţiei, fie prin fapte ulterioare şi o conduită morală deosebită. Evident, când ai fost compromis public, e mai greu să-ţi revii.

Constantin Petrea, PD

Remeş este cazul tipic pentru guvernul actual, e în spiritul guvernului actual. Con­sider că este compromis politic definitiv. Păcat! Fiindcă în orice om găsim şi o valoa­re, a fost ministru de finanţe al României într-o perioadă dificilă pentru finanţele ro­mâneşti, când era să ajungem ca bulgarii şi să intrăm în încetare de plăţi şi la acest capitol trebuie să reamintesc aportul lui Remeş, contribuţia sa la evitarea acestei si­tuaţii. Nu cred că Remeş, care are terenuri în arendă, livadă etc., avea nevoie de calta­boşi, palincă sau mai ştiu eu ce, dar s-a adeverit proverbul: cu cât cineva are mai mult, cu atât doreşte să aibă şi mai mult.