La numai câţiva paşi de Mânăstirea Caşin, într-o vilă în stil brâncovenesc, a cărei faţadă este vopsită în roşu, veţi descoperi un restaurant extrem de rafinat ale cărui meniu, ambianţă şi servire vă vor încânta. Numele localului e inscripţionat cu litere negre, metalice: La Villa, restaurant français à Bucarest. Patronul, un francez de origine română, Mihai Focşa, a dorit să aducă în Capitală principiile fundamentale care guvernează Ousteau de Beaumanière in Baux de Provence: gastronomie prestigioasă, masă rafinată, vinuri unice şi rafinament în fiecare detaliu.

Aventura a pornit de la o simplă întâlnire şi s-a finalizat printr-o provocare – La Villa, adică un văr primar a peste 200 de restaurante gastronomice din Franţa, sosit şi stabilit din noiembrie 2002 în Bucureşti. Spuneam provocare? Exact, patronul Mihai Focşa a lansat-o designer-ului francez Jean Grisoni, un profesionist al luxului franţuzesc, agreat de mărci renumite, dar şi un îndrăgostit de şarmul inedit al Bucureştiului. Dovadă stau numeroasele fotografii insolite şi pline de umor care tapetează interiorul La Villa şi care reprezintă o perspectivă diferită asupra Bucureştiului. Pe scurt, Bucureştiul văzut de un francez. Grisoni a decorat vila după principiul: locul trebuie să fie intim, şic, călduros, elegant, dar mai ales parizian. Să nu uităm nici de Feng-Shui! Avem un local în stil parizian, dar respectând tradiţia Feng-Shui. Aceasta este şi explicaţia faptului că vila cu arhitectură în stil brâncovenesc are intrarea principală spre sud-est, pentru ca fluxul energetic corespunzător acestei direcţii cardinale să confere forţa necesară realizării, menţinerii şi promovării visurilor şi proiectelor. Contradicţia dintre culorile pale aparţinând elementului fundamental lemn şi culoarea roşie specifică elementului foc a fost temperată de elementul apă, pe care îl regăsim în litere de culoare neagră în inscripţionarea numelui localului. Panoul de foc (de culoare roşie) folosit pentru compartimente, vizibil de la intrare, este echilibrat cu apă (o veioză şi o masă, ambele negre) şi estompat cu material yin (piele). Inima restaurantului este de fapt o succesiune de săli de diverse mărimi – 200 mp pentru 62 de locuri – în care sunt alăturate gradat elementele apă şi foc, prin amplasarea alternativă a unor scaune cu tapiţeria gri şi roşie. Jaluzelele sunt albe şi aparţin elementului metal, iar în bolurile cu apă de pe mese plutesc flori albe. Discretă şi plăcută în timpul zilei, intimă şi primitoare în timpul serii, grădina restaurantului reprezintă unul dintre motivele pentru care, vara, mulţi oameni de afaceri, politicieni şi vedete aleg să petreacă în stil francez. Personalul restaurantului întâmpină clienţii discret, fără ostentaţie, un motiv în plus pentru care La Villa e foarte apreciat.

Dacă La Villa e tributar Japoniei ca design interior, în schimb e dominat de arta culinară franceză când deschizi meniul. Jean-André Charrial, reputat şef şi consilier gastronomic francez, este omul care a trasat linia preparatelor culinare pe care bucureşteanul le poate servi aici. După ce a definit meniul, Jean-André Charrial a mandatat un tânăr bucătar român de mare talent care îi duce creaţia mai departe. Şi un meniu compus din trei preparate, adică: un antreu, un fel de bază şi un desert plus o cafea şi un vin costă aici aproximativ 150 RON. Serviţi tartă delicată (roşii, amestec de viţel, parmezan, sos de busuioc) – o delicatesă, atunci face 35 RON, optaţi pentru o porţie de piept de raţă ca în sudul Franţei, veţi plăti 75 RON, iar dacă la desert alegeţi sufleu de îngheţată veţi plăti cam 40 RON. Recomandarea noastră este însă ca pe lângă tarta delicată să încercaţi vita braisée à La Villa în sos de vin – 50 RON, e delicioasă, iar ca desert optaţi pentru minunatul Vis de copilărie (ciocolată neagră, îngheţată de vanilie şi o surpriză), tot 40 RON. Vinurile La Villa sunt de obicei româneşti şi franţuzeşti, dar cum în momentul de faţă rezerva de vinuri franţuzeşti s-a terminat, fiind în curs de reînnoire, prieteni români precum Vinul Cavalerului, Prinţul Ştirbei şi Prinţul Mircea – toate vinuri seci – vă vor ţine companie alături de melodiile lui Petrache, cântate la orgă.

foto Octavian Tibăr

Taguri: nr. 1-2 / ianuarie-februarie 2007 Tweet

Monday, January 1st, 2007 at 2:52 pm, LIFESTYLE, RSS feed