„La noi, apariţia unei reviste literare si artistice este un act politic în cel mai înalt înţeles al cuvântului” – Constantin Banu.
Acum 100 de ani, mai precis la 22 octombrie 1911, profesorul Constantin Banu şi I. Gh. Duca au avut un vis. Să scoată o revistă care să grupeze în jurul ei scriitori, artişti, oameni de ştiinţă, capabili să exprime ,,în versuri minunate toate tainele sufletului omenesc”, să tindă spre un ,,ideal mai curat şi mai înalt”, să aprindă ,,o flacără pentru luminarea şi încălzirea marii mulţimi”, printr-o „artă democratică”, flacără pe care s-o poată ţine „vie deasupra patimilor oarbe şi a intereselor trecătoare”. Visul şi determinarea lor s-au transmis în ani şi au făcut posibilă supravieţuirea revistei Flacăra, într-o cursă temerară cu obstacole.
«O astfel de flacără râvnim să aprindem şi năzuim s-o putem ţine vie, deasupra patimilor oarbe şi a intereselor trecătoare, pentru ca ea, luminând de sus, să lumineze departe» C. Banu
în primul număr,bdespre CaragiaLe şi mahalaua politică
„Ce ar fi ajuns Caragiale, dacă o soartă miloasă l’ar fi îndreptat spre alte îndeletniciri decât cele literare?
întrebare, pe care îmi place să mi-o pun despre orice om care are regretabila imprudenţă, în buna noastră medio- craţie, să se ridice tocmai cu o înălţime de cap deasupra celor dimprejur.
Caragiale ar fi ajuns poate general. Si era să fie mulţumită toată lumea.
El, că ar fi fost ferit de multe amărăciuni si griji. Onorabilul Farfuride si stimabilul Caţavencu, că si-ar fi păstrat intact „prestigiul” si ar fi rămas personagii de mâna întâiu. Criticii literari, că n’ar fi trebuit să-si bată capul sub ce rubrică să-l înregistreze si prin ce adjective să-l carac- terize. Autorii dramatici si nu- velistii, că n’ar mai fi cine să-i eclipseze.
Cap de militar. De militar de câmp, care cu cât gustă mai cu nesaţ vieaţa, cu atât mai dispus este s’o risce oricând.
Ce amestec de asprime si de bonomie în ochii acestia si poruncitori si sfătosi, si scormonitori si placizi, si brutal de curiosi si blajini!
Este înfăţisarea tuturor luptătorilor mari, cari au purtat grele răsboaie cu făţărnicia proastă si cu ignoranţa obraznică.
Vă dau un sfat caritabil: să nu-l plictisiţi!
Leul dormitează, dar se poate destepta din clipă în clipă, si atunci… (Atta Troll).”
Si pe-atunci se făcea reclamă tot La bănci, cabinete medicale, căr]i, materiale de construc]ii şi carburan]i
Primul număr al revistei Flacăra din 1911 poate fi citit integral pe www.revistaflacara.ro [1]
