România şi-a refăcut „flotila de aur”

Povestea celor doi campioni mondiali la canoe dublu a început în luna iulie. Atunci au reuşit să câştige două medalii la Campionatele Europene găzduite de Spania: aur la 500 m, respectiv bronz, la 1.000 m.

La ce se gândeşte un campion după astfel de performanţe? Ce simte?

Victor Mihalachi: Clar, la mai multe performanţe. Pe loc, după ce ai câştigat cursa, nu realizezi asta, însă când ajungi la ponton şi urci pe podium apare satisfacţia totală. Atunci trăieşti cu adevărat.

Este greu de ajuns aici? Cum a fost începutul?

Alexandru Dumitrescu: Acum nouă ani, la Orşova, am avut un început destul de greu, însă de-a lungul acestor ani au venit multe satisfacţii şi bucurii.

V.M.: Eu am început în Republica Moldova, unde m-am născut. Cam de prin clasa a IV-a am învăţat să stau în barcă. De trei ani trag pentru România şi sunt mândru de asta.

Ce înseamnă să faci canoe de performanţă? Putem vorbi despre un stil care vă caracterizează?

V.M.: Să faci canoe la cel mai înalt nivel înseamnă 11 luni pe an de cantonament şi multe sacrificii. Practic, nu prea îţi vezi casa. Doar barca şi apa. E necesară foarte multă muncă.

A.D.: Foarte, foarte multe renunţări. Trebuie să renunţi la o mulţime de plăceri ca să poţi face sport de performanţă. Mai ales la canoe, o disciplină sportivă care include şi alte sporturi. E musai să fii bun şi la alergare, şi în sala de forţă, iar în timpul cantonamentelor de iarnă la… schi fond.

Pentru orice antrenor, chiar şi secund la lotul olimpic, este o mare realizare să formezi campioni mondiali. Ce ne puteţi spune despre performanţele uluitoare ale acestor băieţi?

Florin Popescu: Până acum nu îmi imaginam că poate fi atât de greu ca antrenor la lotul olimpic de canoe. Emoţiile sunt foarte mari când stai pe mal şi priveşti cursele. Ai muncit un an şi aştepţi rezultatele cu sufletul la gură. Ca antrenor mi-am propus să obţin măcar cât am reuşit ca sportiv. Uşor, uşor, acest vis începe să devină realitate. Împreună cu antrenorul principal Igor Lipalit am lucrat foarte eficient şi eu cred că am făcut o treabă bună.

Aţi refuzat să daţi interviuri înainte de Mondiale. Atunci mi-aţi spus: „Am mai vorbit o dată înainte de concurs şi nu a ieşit aşa cum am vrut. Acum vreau să vorbesc după…” Cred că a meritat aşteptarea. De ce aşa?

F.P.: Da, este adevărat. Înainte de a pleca la Atena, la Olimpiada din 2004, am tot spus şi am repetat că nu mă voi întoarce fără medalii. Din păcate, nu s-a putut mai mult decât două locuri 4. De atunci mi-am spus că, indiferent ce-o fi, vorbesc după, şi nu înainte.

În cariera sportivă există şi momente în care îţi vine să te laşi. Pur şi simplu. Aţi trăit un astfel de moment?

V.M.: Acum cinci ani am trecut prin aşa ceva. Erau probleme cu regimul vizelor pentru Republica Moldova. Au existat şi probleme financiare. Mă rog, am traversat o perioadă mai grea pe care am trecut-o până la urmă cu bine.

A.D.: Cred că orice sportiv de performanţă ajunge la acest punct. Mulţi au spus: „Nu mai are rost să continui, mă las!” Fiecare a simţit acest impas.

De curiozitate, ai avut un idol atunci când te-ai decis să faci sport de performanţă?

V.M.: Nu am avut unul, în mod special. Toţi campionii olimpici pe care îi cunosc au reprezentat un exemplu, dar şi o provocare.

Alexandru, la tine cum a fost?

A.D.: La fel. Aş adăuga sportivii de înaltă performanţă de pe plan mondial. Toţi sunt idolii noştri.

Cum arată o zi de antrenament?

A.D: Ne trezim devreme, la ora 6:30. La şapte fără ceva trebuie să fim pregătiţi pentru primul antrenament. Încălzirea durează cam un sfert de oră, după care avem program pe apă cu 8 km de vâslire tehnică. Abia după asta luăm micul dejun. Ne odihnim un pic pentru că la 9:30 începe cel de-al doilea antrenament, cu 12-14 km de vâslit pe apă, urmat de contratimp. Apoi depinde de ce vor antrenorii în acea zi.

Ca antrenor, ce obiective de performanţă aveţi? Vreau să începeţi cu Dinamo, unde conduceţi secţia de canoe.

F.P.: Am convingerea că obiectivele secţiei de canoe au fost atinse. Alexandru şi Victor sunt sportivii lui Dinamo şi cred că am spus totul. De asemenea, la canoe 4, cu doi sportivi de la Dinamo în barcă, am cucerit medalia de argint a Mondialelor de la Poznan. Vreau să amintesc şi de Silviu Simiocencu, care în Polonia a ocupat locurile 5 şi 6 la canoe 1 pe distanţele de 1.000 respectiv 500 de metri.

Cum vedeţi viitorul acestor campioni? Cu aurul olimpic în braţe?

F.P: Sincer, îmi doresc aurul olimpic. Să nu uităm însă că anul viitor avem Campionatele Mondiale unde se desfăşoară şi calificările pentru Jocurile Olimpice de la Londra, din 2012. Deocamdată este prea repede să vorbim despre Olimpiadă. Depinde şi de băieţi. În sport e greu să ajungi sus, dar şi mai greu este să te menţii. Ei trebuie să muncească la fel ca şi până acum dacă vor să câştige laurii olimpici.

Inevitabil vorbim și despre bani. Dacă raportăm efortul și sacrificiile făcute pentru această salbă de titluri mondiale, la nivelul premierii este ok?

A.D.: Premierile nu sunt pe măsura performanţelor noastre. De exemplu, medalia de aur de la 1.000 de metri, o probă olimpică, se plăteşte cu 21.000 de lei. O sumă modestă, în raport cu anii de muncă pe care i-am parcurs ca să ajungem aici. Ca sportiv la Dinamo sunt încadrat în Ministerul Administraţiei şi Internelor. Bineînţeles, nu am scăpat de tăierea cu 25% a salariului.

Victor, tu cum vezi lucrurile la capitolul recompense? Aşa, în general…

V.M.: Răsplata financiară nu este în ton cu munca şi efortul depus. Nu se compară cu alte sporturi, să zicem fotbal. În România, mulţi jucători de fotbal din ligile inferioare câştigă mai bine ca noi.

Este un moment de ascensiune pentru canoe. Mă refer în planul imaginii. O întrebare simplă: sunteţi mulţumit de maniera în care sunt promovate sporturile din România, altele decât fotbalul?

F.P.: Nu vreau să supăr pe cineva din fotbal. Chiar urmăresc cu plăcere meciurile, însă sporturile de apă, mă refer în special la canotaj şi kaiac-canoe, sunt prea puţin mediatizate. Eu sper că, în timp, cei din mass-media îşi vor schimba părerea şi vor veni mai aproape de noi.

foto Agerpres şi arhiva

Taguri: nr. 11 / noiembrie 2010 Tweet

Wednesday, November 10th, 2010 at 2:18 pm, ZOOM, RSS feed