effects of valium frank buy valium online valium stimulant or depressant

buy ambien in thailand buy ambien online ambien a controlled drug

xanax euphoric feeling buy xanax xanax peach round 029

can you take benzonatate with ambien buy ambien zolpidem buy Inglewood

can i take strattera and phentermine phentermine online phentermine 30 or 37.5

tre gocce di xanax xanax depression xanax et rivotril

hotel caribbean world soma bay avis order soma online propriedade da soma nas proporçoes

el tramadol sirve para la migraГ±a www.airp-asso.it/tramadolnorx/ gabapentin vs tramadol

valium buy Bridgeport buy valium online pump up the valium lyrics nofx

xanax alprazolam nhs buy xanax does xanax help with hypertension

ALMANAH FLACARA

Românii au fost pe „Marte

August 24th, 2011, com Comenteaza

V-aţi gândit vreodată ca românii pot ajunge pe Marte? Ba încă au si ajuns?! Mă rog, nu chiar pe Marte, ci într-o simulare a unei expediţii, numită „RoMars 2011″, adică o „excursie” de două săptămâni în deşertul Colorado din SUA, în condiţii asemănătoare cu cele de pe Planeta Roşie.

Cerul arată fenomenal – atât ziua, cât mai ales noaptea. Se poate admira Calea Lactee în toată splendoarea sa. Nu există poluare luminoasă aici. De­şertul roşiatic se întinde cât vezi cu ochii. În această imensi­tate pustie câteva siluete umane îmbrăcate în costume de astronaut cercetează solul. Ne aflăm pe Marte? Aşa s-ar zice, dacă nu ar trăda culoarea cerului albastru în plină zi şi roşiatic la apus (pe Marte e toc­mai invers, roşu în plină zi şi albastru la apus), dar şi imen­sul glob galben, mare şi rotund, atârnând deasupra deşertului noaptea. Nu e nici Phobos şi nici Deimos, sateliţii naturali ai lui Marte, ci Luna. Suntem în deşertul Colorado, iar siluetele care se zăresc sunt şase tineri români (trei fete şi trei băieţi cu vârste cuprinse între 25 şi 37 de ani) care au păşit pe… „Marte”. Ei au fost trimişi acolo de Agenţia Spaţială Română – ROSA, care s-a alăturat astfel misiunilor de simulare ale unor expediţii pe Marte iniţiate de NASA şi Agenţia Spaţială Europeană (ESA).

RoMars 2011 a avut toate ingredientele necesare unei adevărate misiuni spaţiale pe Marte: un spaţiu deşertic ase­mănător sub aspect geologic cu suprafaţa Planetei Roşii, faună şi floră microbiană micros­copică astfel cum se presupune că ar exista şi pe Marte, oamenii au purtat tot timpul expediţi­ilor de explorare a mediului înconjurător costume de astro­naut, a existat un adăpost pen­tru odihnă şi cercetare – aşa- numitul habitat dotat cu instru­mente necesare desfăşurării activităţilor ştiinţifice şi de supravieţuire plus un robot de teren trimis să exploateze locurile considerate periculoase pentru un echipaj uman. Robotul misiunii RoMars 2011 s-a numit Grivei, prescurtarea românească de la Ground Roving Vehicle. „MDRS – Mars Desert Research Station – Staţiunea de Cercetări Marţiene din Platoul Colorado este un habitat marţian simulat (sau o staţie analog marţiană) aparţinând Mars Society”, ne-a declarat Virgiliu Pop, coman­dantul misiunii româneşti pe „Marte”. „Ideea de a participa la programul MDRS mi-a venit în 2003, la puţin timp de la începerea simulărilor marţiene la MDRS. L-am contactat, aşadar, pe preşedintele Mars Society, Robert Zubrin, care s-a arătat bucuros să primească un echipaj 100% românesc, însă nu am reuşit să atrag fonduri pen­tru finanţarea misiunii. Pe atunci nu eram ca astăzi cercetător ştiinţific la ROSA. În 2011, însă, ROSA a finanţat în cea mai mare parte misiunea RoMars, devenind cea de-a treia agenţie spaţială din lume care participă cu un echipaj propriu la simulări la MDRS, după NASA şi ESA”, ne-a mai spus Virgiliu Pop.

Mars Society” este o organizaţie internaţională non-profit creată cu scopul de a convinge factorii de decizie si publicul larg despre beneficiile explorării planetei Marte si îsi aduce la îndeplinire aceste sarcini prin activităţi precum misiuni la „MDRS”, com­petiţii de rovere marţiene etc.

„Am fost şase plus unu în misiune: şase oameni, dintre care unul a rămas în România pentru mission support, plus roverul Grivei. Fiecare am avut nu doar roluri bine stabilite dinainte de începutul misiunii, ci şi sarcini care au apărut pe parcursul acesteia. Florin Mingireanu – cercetător la ROSA în domeniul propulsiei şi al vehiculelor aeriene fără pilot – ne-a asistat din România; Dragoş Bră-ă-anu – cercetător la ROSA în domeniul prelucrării imaginilor de satelit – a fost ofiţerul de presă şi fotograful misiunii, fotografiile sale au adus factorul Wow! la mission control, şi, mai în glumă, mai în serios, a fost invitat de cătrei cei de la Mars Society să fie fotograful oficial al primei misiuni marţiene adevărate pe Marte; Beatrice Gilea şi Iulia Jivanescu (cercetătorii ROSA) au fost biologul, respectiv geo­logul misiunii; ele au avut la activ cele mai multe ieşiri în afara habitatului. Haritinia Mogoşanu a fost astronomul misiunii, responsabilă cu biose- curitatea şi inginerul misiunii, alături de Dragoş; în fine, eu am fost căpitanul misiunii, având sarcina de a o organiza şi de a mă asigura că totul se des­făşoară cum trebuie”, ne-a povestit Virgiliu Pop după experienţa marţiană desfăşu­rată la începutul acestui an în SUA.

Experienţa a fost într-adevăr marţiană.

M-am simţit ca un astro­naut adevărat pentru că, din punct de vedere al activităţii expediţiei, singura dife­renţă dintre noi şi un echipaj real a fost prezenţa gravitaţiei” – Haritinia Mogoşanu, secundul misiunii „RoMars 2011″.

Viaţa „pe Marte” s-a des­făşurat după un program bine stabilit pentru fiecare dintre membrii echipajului. Costu­mele spaţiale au fost de două feluri: salopetele confecţionate chiar în România, cu emblema misiunii şi scafandrele plane­tare (costumele pentru activi­tăţi extravehiculare, dotate cu căşti specifice cosmonauţilor). Ca structură a zilei de lucru, membrii echipajului au hotărât de comun acord să nu se trezească în zori, pentru că o mare parte dintre activităţi (astronomia) trebuiau să se desfăşoare noaptea. „După spăl atul pe dinţi cu bicarbonat şi igiena corporală, luam micul dejun, apoi planificam acti­vităţile extravehiculare. După ce echipa de cercetare se întor­cea la habitat, se analizau mos­trele colectate, luam masa şi ne îndreptam către observator, unde Haritinia ne învăţa astro­nomie”, ne-a explicat Virgiliu.

„Ca astronom am avut o activitate foarte interesantă având principala misiune de a repara telescopul din dotarea bazei (Celestron, cu o oglindă de 14 inch) care, datorită unor alunecări de teren şi a altor motive tehnice, a avut nevoie de reparaţii intensive de ali­niere polară a monturii ger- man-ecuatoriale, şi alinierea propriu-zisă a telescopului în sine”, îl completează pe Virgiliu, Haritinia Mogoşanu, secundul misiunii RoMars. „Mi-am învăţat colegii conste­laţiile şi cum să navigheze fără busolă, pentru că pe Marte nu există câmp magnetic şi, deci, busola este inutilă. Ca inginer horticultor am iniţiat un proiect care va fi continuat pe tot par­cursul anului viitor (când voi reveni ca şi comandant al expediţiei neo-zeelandeze Kiwi Mars)“, ne-a mai povestit Haritinia, aflată acum în Noua Zeelandă, unde lucrează mo­mentan ca specialist în biosecu- ritate.

Expediţia marţiană nu a fost interesantă doar sub aspec­tul observaţiilor astronomice, geologice şi biologice din me­diul înconjurător, ci şi în ceea ce priveşte alimentaţia echipaju­lui. Virgiliu Pop a jucat un rol dublu: de căpitan al misiunii şi de bucătar-şef. „Acasă, sunt un împătimit al bucătăriei, iar pe Marte am făcut un troc – cum mie nu-mi prea place să fac ordine, dar îmi place să gătesc, am variat cuantumul acestor corvoade între membrii echipa­jului. Am gătit cu plăcere, din ingrediente deshidratate (legu­me şi carne). Mâncarea era, na­tural, mai puţin gustoasă decât cea preparată din ingrediente proaspete, dar, personal, m-am obişnuit cu ea. Nutriţia echipa­jului a făcut obiectul unui studiu desfăşurat de către NASA. În fiecare a doua zi găteam, iar în zilele celelalte, nu făceam altceva decât să hi- dratăm mâncare gata prepa­rată”, ne-a povestit Virgil Pop.

Un rol important în misi­unea românească pe Marte l-a avut şi Grivei – un roboţel mic, negru şi foarte sofisticat, după cum ni l-a descris Haritinia.

Grivei nu a lătrat si nici nu a muşcat pe nimeni, ci a mers cuminte să aducă informaţia ori de câte ori i se arunca „min­gea”, adică i se dădea coman­da. A avut el ceva probleme la transportul cu avionul din România în SUA, dar Virgiliu, Haritinia şi Florin Mingireanu – omul care a asistat misiunea din ţară, l-au pus pe picioare. Pardon! Pe şenile, şi s-a depla­sat admirabil pe solul marţian.

Dincolo de poveştile amu­zante din viaţa de zi cu zi ale membrilor echipajului româ­nesc în deşertul Colorado alias Marte, RoMars 2011 a reprezen­tat o reuşită prin faptul că a putut contribui la explorarea planetei Marte şi la popu­larizarea explorării spaţiale în România, o ţară măcinată de criză economică şi care-şi lasă deoparte priorităţi precum cercetarea ştiinţifică, sănătatea sau educaţia.

Taguri:

Comenteaza