tramadol receptor affinity buy cheap tramadol para que sirve tramadol hydrochloride

tylenol 3 with tramadol buy tramadol online dolcontin eller tramadol

ambien and yawning buy ambien get zolpidem Des Moines

get ultram Kentucky www.airp-asso.it/tramadolnorx/ nexium tramadol

xanax dosage pill description generic xanax anxiety from xanax withdrawal

can you really buy xanax online xanax 2mg where to buy synthetic xanax

buy ultram Port St. Lucie buy tramadol buy tramadol online Boston

how fast does xanax take to kick in order xanax mixing xanax and toprol

which is stronger temazepam or ambien buy ambien online how long does it take for ambien to leave system

tramadol injection 50 mg tramadol 50mg tramadol and stomach pains

ZOOM

Roskilde – vikingi şi creştinism

February 6th, 2012, com Comenteaza

La doi paşi de Copenhaga, spre est se află Roskilde. Un oraş micuţ cu aproape 50.000 de locuitori. Cunoscut prin catedrala regală aflată în Patrimoniul UNESCO şi prin Muzeul navelor (sau naval) al vikingilor. Dar mai ales cunoscut prin festivalul de rock, ce triplează populaţia localităţii în fiecare vară.

Festivalul era în toi şi priveam într-o seară la televizor, pe un canal danez, un reportaj transmis de acolo. Un vorbitor de engleză, vesel de la natură, dar aparent şi sub imperiul aburilor bahici, răspundea unui jurnalist declarând nonşalant că se simte minunat în acest loc aflat undeva în Danemarca…

Brrr, chiar nefiind danez, am avut o tresărire de indignare. Apoi m-am calmat pentru că respectivul personaj nu venise să viziteze cea mai veche catedrală din Danemarca şi nici navele dezgropate ale vikingilor. Era absolut nevinovat.

A mai trecut jumătate de an şi am urcat într-un tren, din gara centrală a Copenhagăi. Cei câţiva zeci de kilometri nu ar fi trebuit să reprezinte un interval de timp prea lung. Călătoream pe traseul primei linii de tren din ţară, inaugurată în 1847, cu un fel de vagon de intercity într-un tren personal şi un călător de alături îmi spune într-o engleză curată că trebuie să cobor la a doua, după nu mai mult de 20 de minute.

Roskilde este un orăşel cu 47.117 locuitori (După recensământul din ianuarie anul trecut; ca să aveţi un termen de comparaţie, vă spun că Sighişoara are vreo 35.000 şi Sibiul vreo 150.000 de mii.), celebru pentru Catedrala sa, construită cam prin secolul XII şi acum aflată în Patrimoniul UNESCO; pentru Muzeul Navelor Vikinge inaugurat prin1969 şi Festivalul de muzică rock, dar care de-a lungul timpului a inclus şi celelalte genuri muzicale în spectacole (rock, metal, hip-hop, electronică, dance), fondat în 1971. Puţini sunt cei care ştiu că Roskilde are şi o universitate înfiinţată în 1972. Nu uitaţi, e un oraş cu 47.000 de locuitori! Dar să nu mă pripesc.

Cobor din tren şi admir clădirea gării, prima gară de provincie din Danemarca. Cărămidă aparentă, două turnuri simple şi pătrate, unul cu ceas. Nu pot să-mi reprim un gând şugubăţ: parcă un arhitect de biserici s-ar fi apucat de proiectat gări! Dar e frumoasă.

E sâmbătă dimineaţa. Pe cer norii se luptă de-a uite ploaia, nu e ploaia şi eu alerg spre zona pietonală care ar trebui să mă ducă în centrul spre Catedrală. Orăşelul e aproape pustiu şi magazinele, afişând importante reduceri de sezon, abia îşi deschid uşile.

[ Armăsarul mării din Glendalough, navă de luptă de 30 metri lungime, construită în atelierele muzeului, după un original realizat în Irlanda şi descoperit în site-ul Skuldelev, ambarcaţiunea nr. 2 ]

Dar mergând, rememorez cele câteva date despre istoria oraşului. Datează din epoca vikingilor şi este membru în Reţeaua celor mai vechi oraşe europene. Conform lui Adam din Bremen şi Saxo Grammaticus, în anul 980 d.Hr., regele Harald I al Danemarcei construieşte aici o biserică şi o reşedinţă regală. Saxo Grammaticus asociază numele de Roskilde cu legendarul rege Roar, care este posibil să fi trăit în secolul VI. Harald I a fost înmormântat în anul 986, în biserica ridică de el şi aflată pe locul unde se află azi Catedrala. De atunci aproape toţi regii şi reginele Danemarcei îşi vor găsi liniştea aici. În 1020, localitatea devine sediul episcopiei şi astfel cel mai important oraş religios al ţării. În 1170, Absalon, episcopul danez, supranumit Episcopul războinic (Este şi cel care fondează Copenhaga), ridică aici o biserică construită din cărămizi, cea care mai târziu, prin multiple adăugiri şi modificări, va deveni Catedrala de astăzi.

Roskilde primeşte statutul de oraş negustoresc în 1268. Probabil că în acea perioadă era cel mai mare şi mai important oraş danez. Cu susţinerea Bisericii Catolice, îşi continuă dezvoltarea până în secolul XV. Reforma şi retragerea catolicismului din Danemarca îl face să piardă acest statut.

Oraşul a avut de suferit din cauza ciumei, a deselor războaie cu suedezii precum şi din cauza numeroaselor incendii din secolul XVII. Abia deschiderea primei linii de cale ferată la jumătatea secolului XIX începe să-i redea importanţa.

Ajung în piaţa centrală unde are loc un amestec de loppe markt – târg de vechituri şi antichităţi (câteodată mi-e greu să separ vizual cele două noţiuni!) şi obor – cu flori şi legume, chioşcuri cu răcoritoare, cafele şi sandviciuri… Începe să plouă mărunt, dar picăturile nu sperie pe nici unul dintre cei câţiva zeci de cetăţeni aflaţi la cumpărături sau negocieri.

[ Întotdeauna e ceva de vândut, chiar dacă cei mici preferă să citească. În piaţa Primăriei, la doi paşi de catedrală, un târg de vechituri antice… ]

Pe o latură, o clădire austeră, tot din cărămidă, mai modernă, secol XIX probabil, mă duce cu gândul la o primărie. Citesc firma şi îmi confirm părerea. Evident, alături un restaurant cochet. Deja deasupra copacilor zăresc cele două turnuri gemene ce alcătuiesc faţada principală a Catedralei.

Roskilde Domkirke, în limba daneză, este prima catedrală gotică construită din cărămizi şi a constituit un model pentru acest stil gotic nord-european. Se pare că numărul cărămizilor este în jur de 3.000.000! Actuala construcţie a fost încheiată la 1280, deşi fiecare secol a însemnat noi modificări de stil şi construcţii suplimentare. Din 1536 se instalează Reforma. A fost singura Catedrală din insula Zeelanda până în secolul XX

Îmi cumpăr un bilet cu o sumă considerabilă – 60 de coroane pentru adulţi, adică vreo 8,5 euro – şi mă bucur de o vizită lungă printre capelele şi mormintele suveranilor, spaţii largi, lumină difuză, eleganţă şi rafinament fără opulenţă.

După ce reuşesc la repezeală să fac câteva cadre cu exteriorul Catedralei, zorit deja de o ploaie deasă şi rece, pornesc în marş forţat, la vale, printr-un parc, spre ţărm. Prima inscripţie pe care scrie ceva cu vikingi este o şaormerie! Prosperă după numărul de clienţi aflaţi, fericiţi, la adăpost, înăuntru. Merg mai departe şi nimeresc la fosta fabrică de sticlă a oraşului, aşezată aproape de mal. Vizitez în viteză o minunată expoziţie cu obiecte din sticlă multicoloră: suporturi de lumânări, pahare, farfurii şi vaze, ba chiar şi flori din sticlă. Nu îmi tihneşte pentru că mă gândesc la ploaia de afară şi la navele vikingilor. Dorinţa îmi este îndeplinită şi vremea s-a îmbunătăţit uşor, norii par să plece în larg alergaţi de vânt. Muzeul nu este foarte departe…

Clădirea iniţială – din beton şi nu foarte atrăgătoare – a fost ridicată în 1969 şi adăposteşte fragmentele a cinci nave vikinge descoperite în largul fiordului Roskilde, la Skuldelev, în 1962. Se crede că acestea au fost scufundate intenţionat pentru a împiedica avansarea navelor inamice pe fiord, la 20 km nord de oraş. Dar muzeul este mult mai mult decât atât. Un ansamblu de clădiri parter, realizate din lemn şi care adăpostesc ateliere de recondiţionare a exponatelor dezgropate, în care poţi să caşti gura la tot felul de procedee şi dispozitive prin care se încearcă recondiţionarea şi conservarea lemnului bărcilor şi nu zice nimeni că deranjezi, un mic şantier naval în care, manual, se reconstruiesc toate navele descoperite, un atelier de pictură pentru copii, o forjă pentru turişti, un bazin în care cei mici se joacă cu machete de bărci stropindu-se cu apă, un spaţiu pentru picnic cu vreo două duzini de mese, un butic cu cele marinăreşti: suveniruri de pe mare, pânze, năvoade, frânghii cu şi fără noduri şi, nu se putea altfel într-o ţară care gândeşte normal turismul, o cafenea-restaurant. Să mai vorbesc despre călătoriile în larg pe care le poţi face cu o navă reconstruită – dacă ai noroc şi programare, chiar cu uriaşul Armăsar al mării. Mai pe scurt, un muzeu plăcut şi interactiv pentru juniori, o lecţie de istorie pentru cei mai mari, un loc plăcut pentru orice turist. Muzeul este perfect adaptat mileniului III, inscripţii şi în limba engleză, un site foarte bine pus la punct şi în mai multe limbi – www.vikingshipmuseum.dk, cu filmuleţe, povestiri, ştiri diverse şi chiar un cont de… facebook, unde eu sunt deja, evident, fan! Şi câteva informaţii rapide: sub 18 ani intrarea liberă (poftim atitudine!), pentru adulţi vara 14,5 euro, iarna (e tare frig şi bate vântul!) doar 10. Iar pentru excursiile pe mare nu uitaţi de rezervări şi de 11,5 euro… Şi nu uitaţi că una dintre săli este destinată fotografiilor de suvenir, vă aşteaptă acolo două bărci pe uscat, arme şi căşti, pelerine… Am plecat după vreo două ore.

Vremea tot ploioasă, mai admir orăşelul aşezat în amfiteatru în jurul fiordului şi, după alte câteva fotografii de despărţire, pun cap compas Copenhaga. Cam asta-i.

P.S. Era să uit… Regina Margrethe II a aniversat, pe 14 ianuarie anul acesta, 40 de ani de domnie. A fost o zi de sâmbătă. Dimineaţă. Priveam la televizor, în direct. Regina a părăsit Palatul Amalienbourg pentru a călători cu trenul la Roskilde, unde împreună cu alţi membri ai familiei regale au depus coroane de flori la mormintele părinţilor, regele Frederick IX şi regina Ingrid. Aceştia au fost primii monarhi care au dorit să fie înmormântaţi în afara catedralei. Ceremonia nu a durat mai mult de zece minute… Fără sirene, fără sobor de preoţi, fără declaraţii, fără agitaţie, doar câteva sute de simpatizanţi cu steguleţe, linişte, discreţie, eleganţă şi normalitate. Atât.

 

Taguri:

Comenteaza