- Revista Flacara - http://revistaflacara.ro -

Ruleta catastrofelor

De câte ori trebuie sa trăiesc sfârşitul lumii?

Era într-o vineri. Eram adolescent, îmi făcusem lecţiile şi mă culcasem devreme. L-am auzit pe tata urlând: Cutre­mur! Şi am ieşit cu greu din casă, pentru că se blocase uşa apartamentului. Apoi, afară se vorbea de blocurile căzute. Nu prea credea nimeni. Dimineaţa următoare am aflat de Casata sau de OD16. Peste ani, într-o duminică însorită de 1 Mai, eram în armată când am aflat de Cernobîl şi am auzit tâcănitul sinistru al contoarelor Geiger-Muller. În ’90, eram într-o pauză, la cursul de seismologie, şi profesorul ne expli­case cum se propagă fisurile prin zidărie; am aflat singuri cu propriii ochi după câteva minute. Acum puţini ani, veneam de la Suceava pe înserat; ploua, podurile erau avariate, Siretul se revărsase; undeva pe lângă Galaţi, pe un drum judeţean, maşina noastră a intrat brusc sub apă; colegul meu a reuşit să iasă cu viteza întâi în trei secunde, suficiente ca să ne înfioare, suficiente să vedem moartea cu ochii… Tornada de la Făcăeni a fost la televizor, la fel şi acel tsunami de Crăciun sau cutremurul din Noua Zeelandă, sau Japonia… De câte ori trebuie să văd sfârşitul lumii? (Bogdan Hrib)