Din timpuri imemoriale florile sunt purtătoare de simboluri. Semnificaţiile, limbajul florilor îşi au originile în culturile primelor civilizaţii, ale antichităţii greceşti, asiatice, sud-americane.
Încă de pe vremea regelui Solomon, trandafirul reprezenta iubirea. Cleopatra presăra petale de trandafir pe jos, în aşteptarea lui Marc Antonius. La sfârşitul secolului XVI ia naştere tradiţia oferirii de flori de Sf. Valentin când, la o recepţie dată cu ocazia Sfântului Valentin de una dintre fiicele lui Henric al IV-lea, fiecare tânără a primit câte un buchet de flori din partea tânărului pe care l-a ales să-i fie „Valentin”. Lady Mary Wortley Montague, soţia ambasadorului englez la Constantinopole, introduce în
1718 codul florilor în Europa, cu ajutorul cărora poate fi transmis orice mesaj: de protocol, de prietenie, de pasiune arzătoare, de reproş sau chiar de pronunţare a unei rupturi. Naşterea şi oficializarea acestui cod de simboluri s-a produs însă în secolul XIX, odată cu apariţia legendarului best seller franţuzesc „Limbajul florilor”, scris în 1819 de Louise Cortambert, sub pseudonimul Charlotte de la Tour. Interesul pentru acest subiect atinge apogeul în epoca victoriană, când Kate Greenaway publică în Anglia prima carte despre codul secret al florilor, în 1884.
Deşi iniţial simbolistica florilor a avut forme diferite de la o regiune sau de la o ţară la alta, ba chiar opuse în anumite cazuri, întrepătrunderea valorilor între culturi a facilitat „împrumuturi” în ambele sensuri, rezultând un aproximativ unic limbaj al florilor, „vorbit” azi pe toate meridianele Terrei.
Când vrei să alegi o plantă de apartament sau un buchet de flori drept cadou, e bine să ţii cont de semnificaţiile florilor, mai ales dacă ai un mesaj special de transmis. Iată un scurt dicţionar al acestora:
Anemona – simbol al fragilităţii, a apărut, potrivit mitologiei greceşti, din lacrimile vărsate de Afrodita pentru Adonis.
Amaryllis (Crinul roşu) – semnifică dramatism, îndrăzneală şi mândrie. Aceste flori sunt alese de către cei care vor să îşi ceară iertare, dar fără cuvinte.
Begonia – simbol al meditaţiei şi al gândirii profunde, dar şi al surprizelor.
Crizantema – în culturile europene este asociată cu procesiunile de înmormântare, pe când, conform filosofiei feng shui, crizantema aduce veselie şi fericire în casă.
Dalia – simbol al participării şi implicării, potrivită pentru a exprima respectul şi recunoştinţa faţă de cineva.
Trandafirul – simbol al iubirii, inocenţei, dar şi al liniştii sufleteşti; potrivit pentru a exprima dragostea eternă.
TRANDAFIRUL – Protejată de spini, floarea de trandafir, frumoasă şi parfumată reprezintă secretul, iubirea, viaţa, sângele, moartea şi renaşterea.
În mitologia greacă trandafirul era sacru pentru Afrodita şi se spune că s-a născut din sângele lui Adonis. Dionysos se împodobea cu ghirlande de trandafiri pentru ca să îi cureţe mintea în timpul beţiei. În creştinism, un trandafir este adesea sculptat în sala de spovedanie sau pictat pe tavanul sălilor de şedinţă ale prelaţilor, ca un avertisment că discuţiile au loc sub „rosa” (trandafir), adică în secret. Tot în tradiţia creştină, se spune că trandafirul paradisului era fără spini, spinii amintind de pierderea Paradisului.
Trandafirul alb este asociat cu Fecioara Maria (trandafirul mistic al Raiului) şi e un simbol medieval al virginităţii. Despre trandafirul roşu se spunea că s-a născut din sângele lui Hristos, devenind astfel un semn al calvarului, carităţii şi învierii.
In Islam, trandafirul simbolizează frumuseţea masculină şi sângele lui Mohamed, la fel ca şi pe cei doi fii ai săi. Trandafirul Bagdadului reprezintă legea, calea şi ştiinţa, simbolizând împreună adevărul şi pe Allah.
În alchimie, un trandafir cu şapte petale reprezenta înţelepciunea şi relaţiile alchimice, în francmasonerie, trei trandafiri simbolizează lumina, iubirea şi viaţa, în timp ce crucea cu trandafir este emblema societăţii conspiratoare.
Din perioada dinastiei Tudor, trandafirul a fost un simbol naţional al Britaniei, unind trandafirul roşu din Lancaster cu cel alb din York. Printr-o încărcătură heraldică populară, trandafirul este semn de descendenţă pentru al şaptelea fiu.
În istoria recentă, unele partide socialiste europene şi-au ales ca emblemă un trandafir roşu.
Laleaua – simbol al dragostei şi eleganţei, aleasă pentru a declara iubirea.
Magnolia – mesager al frumuseţii şi perseverenţei, dar şi al demnităţii, spiritului nobil şi dragostei pentru natură. Totodată reprezintă un simbol al delicateţei femeii cu pielea albă.
Margareta – semnifică inocenţă, dar şi dragoste şi admiraţie; de ales pentru a declara dragostea sinceră.
FLOAREA-SOARELUI – nativă din America de Sud, planta era adorată în civilizaţiile aztece şi incaşe, fiind asociată cu soarele.
În cultura persană era asociată lui Mithras, zeul soarelui.
În creştinism ea înseamnă şi iubirea lui Dumnezeu şi a unui suflet credincios, în acest ultim context, ea simbolizând rugăciunea şi supunerea monahală.
Într-un sens negativ, prin mişcările ei în căutarea soarelui poate simboliza o dragoste nebună, nesăbuinţă şi bogăţii false. În mitologia greacă era emblema Clytiei care a fost respinsă de Apollo şi transformată într-o floare a soarelui.
Este considerată o floare magică în China, unde reprezintă longevitatea.
Este şi un simbol larg răspândit al nobleţei.
Floarea-soarelui – simbolizează credinţa, inteligenţa, respectul şi longevitatea; este de ajutor persoanelor ambiţioase, liderilor.
Garoafa – floarea norocului. Cea de culoare roşu deschis semnifică admiraţia, iar cea de culoare roşu închis, dragostea şi afecţiunea.
Garoafele albe sunt un simbol al purităţii, iar cele multicolore exprimă regretul de a nu a avea o dragoste împărtăşită.
Gerbera – simbol al frumuseţii şi inocenţei, transmite mesaje pozitive.
Irisul – exprimă credinţă, dar şi înţelepciune; poate fi oferită atunci când e însoţită de o noutate de bun augur.
CRINUL – este un simbol al purităţii, perfecţiunii, milei şi regalităţii în cele mai multe culturi.
Potrivit tradiţiei creştine, s-a născut din lacrimile de regrete vărsate de Eva când a părăsit Grădina Raiului. În iconografia creştină, crinul este mai mult asociat cu Fecioara Maria şi astfel şi cu arhanghelul Gabriel, care este pictat ţinând un crin în mână, în timpul Bunei Vestiri, simbolizând castitatea. Tulpina crinului simbolizează religiozitatea Mariei, frunzele – umilinţa ei, petalele albe – virginitatea, iar parfumul – divinitatea. A devenit un atribut al tuturor sfinţilor. Hristos este pictat uneori ca judecătorul lumii cu un crin în gură, în acest caz floarea reprezintă îndurarea, în timp ce un crin împreună cu o sabie simbolizează deopotrivă inocenţa şi vinovăţia. Crinul era emblema regală a Bizanţului şi a Franţei. Cu cele trei petale crinul semnifică Trinitatea şi virtuţile triple ale dreptăţii, speranţei şi carităţii. Gladiola este uneori considerată un crin stilizat.
MACUL – are un simbolism dual însemnând somn şi aducere-aminte, ambele interpretări putând simboliza în acelaşi timp şi moartea.
Pentru că produce opiul narcotic, în Grecia antică macul era sacru pentru Hypnus şi Morpheus, zeii somnului şi ai visurilor. Era şi emblema mamei zeiţelor lunare, cum ar fi Afrodita. Simbolizând atât fertilitatea, cât şi uitarea era un atribut al lui Demeter şi a lui Persephone reprezentând moartea ciclică, anuală a naturii. În iconografia creştină, macul poate simboliza patimile şi moartea lui Hristos. În Britania, începând cu 1920, macul este simbolul comemorării soldaţilor care au murit servindu-şi patria, macii confecţionaţi de soldaţii veterani cu invalidităţi sunt purtaţi în fiecare an pe data de 11 Noiembrie, de Ziua Rememorării. Originea sa ca simbol al rememorării a fost inspirată dintr-un poem scris în 1915 de soldatul chirurg canadian John McCrae: „Pe câmpiile Flandrei / Macii zboară / Printre cruci, rând pe rând…“
Narcisa – simbol al iubirii neîmpărtăşite (mai ales varietatea de culoare galbenă). Semnifică vanitate, egoism.
Orhideea – simbol al frumuseţii delicate şi unicităţii, transmite dorinţa aprinsă, senzualitate şi perfecţiune.
Zambila – simbol al modestiei, prieteniei şi drăgălăşeniei; poate fi oferită cuiva şi pentru a cere iertare.