MATRIX nu mai e de mult doar un film. MATRIX e printre noi. Mai exact, Platforma Psytech-MATRIX se află la Cluj, funcţionează şi e aplicată cu succes în tratamentul fobiilor. Ceea ce până nu de mult reprezenta doar o viziune science-fiction, astăzi este o realitate, virtuală, dar realitate! Vorbim acum şi în România despre terapii virtuale aplicate alături de psihoterapiile clasice.
Psihoterapia prin realitate virtuală este cel mai bine dezvoltată în Statele Unite, iar în Europa centre importante sunt în Olanda, Spania, Italia, Marea Britanie şi Germania. În zona Europei Centrale şi de Est, Clinica de la Cluj este printre cele mai importante centre de acest tip.
Vă aflaţi pe puntea unui vapor care se zbate să iasă dintre valurile uriaşe care vor parcă să îl îngroape. Vă este extrem de frică. O voce liniştitoare vă spune să fiţi calmi şi să evaluaţi în termeni reali situaţia. Este vocea terapeutului dumneavoastră. Imaginile cu vaporul dispar, vă scoateţi căştile de pe urechi şi reveniţi în biroul terapeutului. Nu vă aflaţi pe Holodeck (locul unde echipajul navei Enterprises evada, virtual vorbind, într-o lume creată artificial, în aşa-numitul holospaţiu) şi terapeutul nu este robotul Data din serialul Star Treck, dar tocmai vi s-a aplicat terapia virtuală de tratare a fobiilor (gen frica de vapor, frica de spaţii închise etc.). Cât despre Holodeck şi Data… Ei bine, acestea există în realitate şi sunt, de fapt, numele a două dintre cele şase laboratoare ale platformei Psytech-MATRIX, alături de laboratorul Virtual Classroom, Stress Control, Pain Control şi laboratorul de (Neuro)Ştiinţe Cognitive Clinice de la Clinica Universitară de Psihologie PsyTech (www.clinicapsihologie.ro [1]). Doamnelor şi domnilor, bun venit în trecut, prezent şi viitor! Bun venit la Clinica PsyTech! Clinica a fost fondată şi este condusă de prof. univ. dr. Daniel David, după modelul clinicilor de la universităţile de profil din SUA (vezi Harvard University) şi de la Albert Ellis Institute, SUA. Profesorul David este şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din UBB, cel care a introdus, prin mecanisme instituţionale, psihoterapiile cognitiv-comportamentale în România, incluzând tehnologiile virtuale, robotica/roboterapia şi consilierea genetică în cadrul lor, după studii cu fondatorii acestor terapii: dr. Albert Ellis (SUA) şi dr. Aaron T. Beck (SUA). Aşadar, vorbim despre ceva extrem de serios din punct de vedere ştiinţific, care nu mai are nimic dintr-o poveste SF.
Dar ce este terapia virtuală şi cum funcţionează ea? Prof. univ. dr. Daniel David a făcut un pic de lumină asupra acestei modalităţi noi de tratament din domeniul neuroşti-inţelor. „Realitatea virtuală este o realitate computerizată, tridimensională, în care subiectul uman este proiectat cu ajutorul unor sisteme speciale (ex. ochelari, căşti, mănuşi etc.), el interacţionând apoi cu acest mediu ca şi cum ar fi în mediul real. Psihoterapia prin realitate virtuală nu este o formă de psihoterapie. Ea este o dezvoltare tehnologică în cadrul psiho-terapiilor clasice. Aşadar, oriunde se recurge la psihoterapia clasică, se poate utiliza, pentru a o optimiza, şi tehnologia virtuală. Dacă vorbim despre psihoterapia cognitiv-comportamen-tală, aplicaţiile se extind de la tulburări de anxietate şi depresive până la tulburările de comportament alimentar, de personalitate şi psihotice, la copii şi adulţi, uneori independent, iar alteori în combinaţie cu farmacotera-pia (ex. în tulburările psihotice). Fiind un mediu sigur şi controlabil, el poate fi utilizat pentru a schimba cogniţiile iraţionale şi comportamentele dezadaptative ale pacienţilor, cu impact pozitiv \n tratamentul tulburărilor psihice.
Unul dintre domeniile în care utilizarea realităţii virtuale are rezultate spectaculoase este cel al tratării fobiilor. Acestea reprezintă frici intense, adesea debilitante, faţă de anumite contexte (spaţii închise, înălţime) sau obiecte/fiinţe (ace, păianjeni, câini). Integrarea modulelor de realitate virtuală în abordarea terapeutică a fobiei în cazul pacienţilor cu care lucrăm duce, de cele mai multe ori, la ameliorarea drastică a simptomatologiei şi a suferinţei acestor persoane. Acest lucru se datorează faptului că realitatea virtuală le oferă posibilitatea de a-şi confrunta şi depăşi, într-un mediu controlabil (cabinet, cu terapeutul alături), cele mai mari temeri.”
Care sunt avantajele terapiei prin expunere la realitatea virtuală? “Utilizarea tehnologiei virtuale facilitează demersul formelor clasice de psihoterapie. Spre exemplu, dacă cineva are fobie de avion, pentru a o trata este nevoie de expunere gradată la zborul cu avionul. Dacă expunerea se face în imaginar (in vitro), ea poate să nu fie suficient de puternică şi realistă, mai ales dacă pacientul are abilităţi imagistice reduse. Dacă expunerea se face în mod real (in vivo), costurile sunt foarte mari, nu ai controlul situaţiei şi pot apărea riscuri pentru pacient şi/sau pentru cei din jurul său (pacientul poate dezvolta o reacţie de panică în timpul zborului). Expunerea în realitate virtuală are toate avantajele expunerii în realitatea fizică (realism), dar nu implică riscurile acesteia (este accesibilă, este un mediu securizat si controlabil). În plus, ceea ce se învaţă în realitatea virtuală se transferă în realitatea fizică, adesea clientul nefăcând diferenţa între mediul în care a dobândit anumite abilităţi/cunoştinţe şi mediul în care le aplică. Dezavantajul major al terapiei prin realitate virtuală este, în momentul de faţă, costul mare al echipamentului. Dar, pe termen lung, odată cu utilizarea în masă a tehnologiilor 3D, acest inconvenient nu va mai exista. Pot beneficia de această tehnologie toţi pacienţii Clinicii Universitare de Psihologie PsyTech, fără costuri suplimentare faţă de tratamentul obişnuit. Trebuie, însă, să precizăm că expunerea în realitate virtuală se realizează doar dacă terapeutul consideră că este nevoie de acest tip de intervenţie.”
Daniel David: „Tehnologia pentru realitatea virtuală necesită mulţi bani. Investiţiile totale în Platforma «PsyTech-Matrix» depăşesc un milion de euro. Aici se includ şi resursele umane şi trainingul acestora de către profesionişti de la centre similare, de top, din SUA.”
Între serviciile clinicii amintite intră psi-hognostic şi evaluare clinică, servicii de psihoterapie individuală, de grup şi de cuplu/familie, consiliere psihologică şi consiliere genetică. Platforma este parte a proiectului Star-Gate Psy de identificare a tehnologiilor inovative de optimizare şi dezvoltare a minţii şi potenţialului uman. În cadrul Psytech-MATRIX funcţionează un număr de şase laboratoare de vârf: laboratorul Virtual Classroom, laboratorul Pain Control, laboratorul Star Trek-Holodeck, laboratorul Data şi laboratorul de (Neuro)Ştiinţe Cognitive Clinice. Platforma Matrix a fost dezvoltată de echipele Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie şi ale Institutului Internaţional de Studii Avansate de Psihoterapie şi Sănăţate Mentală Aplicată din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, sub conducerea prof. univ. dr. Daniel David.
Văzând puterea vindecătoare a tehnologiei şi terapiei virtuale nu ne putem reţine întrebarea dacă nu cumva am putea să ne temem de aplicarea acestui gen de terapie virtuală. Răspunsul specialiştilor este că „Putem să afirmăm cu toată încrederea că nu există motive serioase ca pacienţii să se teamă de intervenţiile în realitate virtuală. Singurele posibile efecte secundare, care şi ele apar rar, sunt o uşoară senzaţie de ameţeală/greaţă sau o senzaţie de inconfort la nivelul ochilor. Trebuie să precizăm că intervenţia prin realitate virtuală poate fi întreruptă în orice moment, iar efectele secundare vor dispărea la scurt timp după ieşirea din mediul virtual.”
Oricât de multă eficienţă ar avea terapia virtuală, relaţia medic-pacient rămâne de bază, nu putem spune că terapia virtuală înlocuieşte componenta factorul uman. „După cum am mai precizat, terapia prin realitate virtuală nu este o terapie în sine, ci este o tehnică pe care noi o utilizăm în cadrul terapiei cognitiv-com-portamentale. În acest sens, o componentă importantă a intervenţiei rămâne relaţia terapeutică, între terapeut şi pacient, care presupune empatie, acceptare necondiţionată a clientului, congruenţă şi o colaborare activă între aceşti doi actori pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă pacientul”, a mai precizat profesorul Daniel David.
