Seceta si vinurile

In sud, seceta a ucis orice boare de profit!

De câtă apă este nevoie pe vară pentru a avea o recoltă în limitele normalului? Specialiştii spun că e nevoie de patru până la cinci sute de litri pe metru pătrat în întreg sezonul agricol pentru ca roa­dele să fie bogate. Numai că 2007 e un an ţâfnos şi zgârcit în precipitaţii, în anumite zone agricole abia dacă au căzut 30 l/mp de la începutul anului agricol -1 septembrie 2006 – şi până în prezent iar în altele ploaia a fost şi mai puţină. Drept urmare, ca mai întotdeauna în anii cu precipitaţii reduse, judeţele din sudul şi sud-estul ţării sunt cele mai afectate. Acestea sunt: Mehedinţi, Teleorman, Călăraşi, Giurgiu, Ialomiţa, Vaslui, Brăila, Buzău ş.a. Doar viţei-de-vie îi merge bine pe secetă fiindcă strugurii se coc mai bine şi creşte cantitatea de zahăr din must, iar vinurile ies mai tari şi mai parfumate.

Cineva spunea într-o emisiune că la noi, în România, agricultura este pe bază de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, dacă plouă avem recoltă, dacă nu plouă, nu! Dar în 2007 este secetă cu adevărat, chiar nu vom recolta nimic anul acesta? Creşterea preţului pâinii, care se întrevede la orizont, este justificată? Cât de gravă este situaţia la fata locului? Iată câteva întrebări al căror răspuns este dat prin însăşi vizitarea zonelor afectate de secetă şi discuţia cu fermierii direct implicaţi în lupta cu seceta. Aectra Agrochemicals, furnizor de soluţii tehnologice destinate agriculturii româneşti, a invitat presa alături de peste 300 de fermieri şi specialişti din judeţele tării în Insula Mare a Brăilei pentru a arăta că se pot obţine rezultate satisfă­cătoare şi în condiţii de secetă. Participanţii la întrunire au dezbătut problemele agriculturii româneşti confruntate anul acesta cu puţine ploi, au discutat despre problemele specifice fermelor pe care le conduc şi au încercat să găsească soluţii pentru anii viitori pe care meteorologii îi anunţă la fel de secetoşi. „Seceta nu este un eveniment nou pentru România şi anul 2007 nu e unul dintre cei mai dificili.

Dintotdeauna România s-a confruntat cu seceta, iar cei care cunosc putină geografie, ştiu că avem o climă excesiv continentală în această zonă de sud, sud-est şi că suntem predispuşi secetelor. Consider că sunt nişte naivi cei care spun: Am 58 de ani şi secetă ca în anul acesta nu am mai văzut! Să fim serioşi, domnilor! De-aia înainte de ’89 s-a încercat dezvoltarea unui sistem de irigaţii naţional care trebuia să ajungă la cinci milioane de hectare. S-au realizat vreo trei milioane de hectare, acum nu mai e nimic. Nu ţin parte regimului Ceauşescu, dar după ’89 s-a ruinat totul”, opinează Călin Valeriu, inginer hor­ticultor la S.C. Valetitina-Gabriela Buzău. în ceea ce priveşte situaţia la nivelul Buzăului, Călin Valeriu afirmă că: „Anul acesta Buzăul, din perspectiva recoltei, eu îl consi­der judeţ calamitat alături de Călăraşi, Giurgiu sau Teleorman. Din păcate, conform legii asigurărilor agricole, legea 381, nu ben­eficiezi de despăgubiri dacă nu eşti declarat judeţ calamitat. Ei bine, Buzăul nu a fost declarat de către autorităţi judeţ calamitat. Autorităţile habar nu au despre ce e vorba şi nici nu sunt semne că i-ar interesa. Noi vom avea o recoltă foarte slabă în judeţ. Unii pro­ducători poate vor obţine numai 200-300 kg/ha la grâu.

Noi, care am aplicat o anu­mită tehnologie, sperăm să avem vreo 800 kg/ha, dar tot e puţin şi nu se justifică chel­tuielile pe care le-am avut. Sper ca pentru celelalte culturi – de pildă porumb – să vină ploi, că altfel nu va fi bine deloc. în natură funcţionează legea echilibrului şi compen­saţiei, trebuie să vină, după atâta secetă, şi ploaia!” La fel de nemulţumit este şi Druga Ştefan, administrator la 1 Martie şi Agrosar, satul Cudalbi, judeţul Galaţi. „Avem sole mari pe care nu a plouat decât ca să stro­pească praful, cel mult un litru/mp şi situaţia este aşa de două luni de zile încoace. După lipsa de apă de astă iarnă a venit lipsa de apă din primăvară şi din prezent, avem culturi nerăsărite. Am irigat doar pe ici pe colo fiindcă în momentul în care a scăzut debitul la Dunăre cu şase metri a scăzut şi presiunea la apă şi s-a irigat cu sincope. Am obţinut ceva fonduri SAPPARD pe ultima sută de metri, mă bucur când văd utilajele din curtea societăţii, dar plâng când văd ce datorii am la bănci. Cu seceta de anul acesta suntem în plop. Subvenţiile de la stat sunt oribile, cică subvenţia pentru 2007 se va plăti începând cu 1 decembrie 2007 până pe 30 iunie 2008, păi ce fel de subvenţie e aia care cică e pe anul ăsta şi o primesc la anul de nu-mi ajunge nici pe anul viitor?”

„Sunt sole pe care nu a plouat decât ca să stropească praful”

Insula Mare a Brăilei va avea recoltă bogată

Pe Insula Mare a Brăilei situaţia este sub control şi se arată înfloritoare în ceea ce priveşte recolta la grâu, porumb, floarea soarelui, orz, ovăz, răpită etc. în bătaia vântului grâul se leagănă majestuos şi viguros, având cam 50-60 cm înălţime, adică o dimensiune apropiată de normal. De altfel, insula beneficiază de sol cernoziom cu aport freatic pe marea majoritate a suprafeţelor agricole, este înconjurată de Dunăre, aşadar ar fi ridicol să nu se irige şi să se aştepte doar ploaie din Cer! Chiar şi aşa recolta este mai slabă decât în al ti ani, spun cei de la SC. TCE- 3 Brazi Piaira Neamf, care administrează o bună parte din insulă, mai exact 56.000 ha – cea mai mare exploatare agricolă din Europa. „Anul acesta a plouat în insulă de zece ori mai puţin decât în anii precedenţi. Dacă altădată plouau aici 400 l/mp, anul acesta, de când a început sezonul agricol, abia dacă au căzut 170 l/mp şi nici nu se întrevăd şanse să crească numărul precipitaţiilor astfel încât să atingă normalitatea, adică 400 l/mp. Cu toate tehnologiile aplicate plus irigările există pierderi importante de recoltă. Astfel, se vor obţine cu 30% mai puţin din cele 18.500 ha de grâu – o producţie medie de 5.000 kg/ha, cu 30% mai puţin din cele 7.000 ha de porumb, cu 10-20% din cele 14.000 ha de răpită – 3.000 kg/ha ş.a.

Dar noi stăm bine fată de ceea ce se întâmplă în alte zone din judeţ sau din alte judeţe ale tării. Ştiu că în restul judeţului Brăila şi în alte judeţe ale tării există pro­bleme mari din pricina secetei. Ce să faci, dacă acele peste trei milioane de hectare ame­najate pentru irigaţii până în ’90 au fost distruse. Omul trebuie să se şi gospodărească singur, iar atunci când are apă în exces să-şi facă rezerve. Ce credeţi că, în California, unde e zonă aşa de secetoasă se obţin recolte fabuloase cu irigarea din râuri? Nu se recurge la acumulările din munţii Sierra Nevada şi-şi fac rezerve de apă din timp”, explică Grigore Mocanu, consilier tehnic al directorului general al SC. TCE-3 Brazi Piatra Neamt.

<

Când de sus nu curge strop de apă, omul nu trebuie să stea cu mâinile în sân, să plângă sau să înjure. Există întotdeauna soluţii. Una dintre acestea, spun specialiştii, este utilizarea de pesticide, ierbicide şi fungicide. „Toate aceste substanţe chimice combat buruienile şi menţin un consum de apă normal pentru plante. Putina apă din sol este astfel valorificată în folosul plantei agri­cole şi nu al buruienilor. Există o serie întreagă de stimulatori de creştere care rea­lizează o înrădăcinare a plantei mai bună pe sol, deci aport de apă mai mare”, afirmă Vasile Permuş, director executiv al Aectra Agrochemicals. Totuşi, aceste măsuri nu sunt suficiente. Mihai Afiliu, patronul societăţii S.C. Afiliu Trans SRL din Mizil, jud. Buzău, a găsit soluţia, chiar dacă cele 2.500 de ha pe care le administrează nu simt lângă un curs de apă atât de important ca fluviul Dunărea.

„M-am apucat şi am forat apa pentru anul acesta şi caut în continuare soluţii de a rezista. Forez apa, o păstrez şi, evident, fac lucrări minime ale solului. Mai exact, după recoltarea de floarea-soarelui de anul trecut, am semănat grâu direct, fără ardere şi dis- cuire, cum se făcea înainte. în felul acesta economisesc bani şi păstrez umiditatea în sol. Nu toată lumea are utilajele necesare acestui gen de operaţiune, semănarea prin trecere directă, fără ardere şi discuire a pământului. Am irigat cu apa de sub dealurile din zona comunei Amaru şi sper la grâu într-o recoltă de 2.500-3.000 kg/ha.”

Decolta lui 2007 va li una slabă

Dacă în Insula Mare a Brăilei recolta se arată bogată, iar sistemul irigaţiilor pare să meargă şnur, marea majoritate a fermierilor din restul judeţelor s-au plâns de secetă şi de absenta irigaţiilor. „Pe raza comunei Traian, jud. Brăila, avem toate culturile afectate de secetă. Unele sole (parcele de pământ) sunt afectate cam 30%, altele chiar în proporţie de 90%. Noi am irigat 350 ha din cele 825 pe care le deţinem în asociaţie. Legea Organi­zaţiei utilizatorilor de apă este o lege greoaie, nu e uşor să ne unim cu alţi utilizatori vecini şi nu am putut iriga tot. Dacă aici în insulă grâul e verde şi frumos, la noi aproape s-a uscat. Din cei 400 l/mp care sunt necesari abia au căzut 100 de litri. Dunărea e la 20 km, guvernul a tergiversat legea şi ne-a băgat în faliment”, se plânge Gheorghe Grosu, direc­torul S.C. Tmra Verde S.A. din judeţul Brăila. „Administrez 2.000 ha de culturi agricole, dintre care: 600 ha de grâu, 258 ha de răpită, 125 ha de orzoaică, 470 ha de porumb, iar restul furaje, pepeni etc. La noi situaţia este mult mai gravă. Inchipuiti-vă că, de când a început anul agricol şi până acum, nu au căzut decât 40 l/mp. Culturile pe care le-am semănat în această primăvară au răsărit neu­niform. Abia ploaia de acum o săptămână şi ceva ne-a ajutat să mai răsară câte ceva. S.C. Agricola Glasica pe care o administrez se găseşte într-o zonă cu sisteme de irigaţii foarte vechi, apa vine tocmai de la Dunăre prin trei puncte de pompare, costurile simt foarte mari şi nu am udat decât foarte puţin, nu am obţinut nici finanţare SAPPARD, stăm foarte rău! Chiar şi aşa grâul a făcut 10-12 boabe în spic, are doar 20 cm înălţime, când în mod normal ar trebui să aibă 60-70 cm şi sperăm să strângem până în 800 kg/ha. Porumbul e într-o situaţie ceva mai bună, am reuşit să îl udăm o dată şi sperăm să avem 5.000 kg/ha”, explică Gheorghe Dragoman, ing. şef la S.C. Agricola Glasica, jud. Călăraşi.

„In judeţul Vrancea seceta a afectat peste 30.000 ha!”, crede Verdei Sandu, de la Comcereal Vrancea. „Noi avem în adminis­trare circa 3.500 de hectare teren agricol, din care 1.400 ha cu grâu, 900 ha cu răpită, 100 ha cu floarea-soarelui, 600 ha cu porumb, iar restul cu orzoaică, orz şi furaje. Avem sole care în primăvară promiteau 5.000 kg/ha, iar acum vom obţine cam jumătate. Dacă ar fi funcţionat canalul Siret-Bărăgan, ar fi fost simplu de irigat, aşa se irigă doar în zona de sud a judeţului prin sistemul de irigaţii venit din judeţul Brăila”, susţine Verdei. Cea mai bună soluţie când nu există precipitaţii abundente e, dincolo de orice ierbicidări, iri­garea. Nu există altă soluţie în anii secetoşi! Totuşi, o soluţie pe cât de banală la prima vedere, pe atât de dificilă când vine vorba de practică şi situaţia din teren. întrebarea este întotdeauna cu ce? „Problema este că nu există lege dură împotriva celor care ne dis­trug sistemul de irigaţie. Când intrăm la iri­gat primăvara găsim totul distrus şi trebuie anual să începem întâi cu reparaţiile. La noi, pe raza satului Urleasca din Brăila avem toate cele 650 ha la irigat. La grâu sperăm chiar să obţinem 4.500 kg/ha, la răpită 2.500 kg/ha, 4.500 kg/ha la orzoaică. Pentru anul viitor mi-am propus în primul rând o investiţie în sistemul de irigaţii – tamburi, aripi de ploaie etc. pentru că ne aşteaptă ani secetoşi”, spune Dinulescu Ionel, adminis­trator al S.C. Dinagro din jud. Brăila.

Paralela Bordeaux” trece pe Dealul Cioaca

Pe dealul Cioaca, astăzi, vântul cald mângâie când blând, când aprig vita-de-vie care îl împodobeşte. Anul acesta nu prea au căzut ploi în zonă, dar vitei îi place aşa un pic de secetă, numai să nu intre vita în stres hidric. Chiar şi aşa vor fi ceva struguri anul acesta, cel puţin aşa arată ciorchinii cu bobite abia formate pe tufe. Am spus astăzi fiindcă până mai ieri, aici, în zona satului Oprişor, judeţul Mehedinţi, era pustiu. înainte de ’89 fuseseră pe dealurile dimprejur plantaţii de vită de vie (Merlot, Cabemet Saiwignon, Fetească neagra), circa 2.000 de hectare, dar odată cu Revoluţia ţăranii au renunţat la vie şi nu au mai îngrijit-o. Pentru vita-de-vie este suficient să nu o lucrezi fie şi numai un sin­gur an pentru ca această neglijentă să o plăteşti cu vârf şi îndesat. Trebuie să munceşti alti doi ani degeaba şi abia în al treilea an de muncă vei putea să faci via să rodească din nou. Mai mult, dacă te apuci şi plantezi vită tânără, o să înceapă să dea rod puţin în anul trei de la plantare şi va intra în ciclu normal de viată abia în anul al VH-lea de la plantare, când începi să ai într-adevăr pre­tenţii la o recoltă bogată. Extrem de sensibile, soiurile nobile au nevoie de toată atenţia şi iscusinţa viticultorilor pentru a da rezultatele scontate. Pe scurt, cu vita-de-vie nu-i de joacă, un pahar de vin bun nu se obtiune bătând din palme.

Cine nu are vier să-şi planteze! Cine nu are vin, să-şi cumpere! Unii au făcut-o deja la Oprişor, pe Plaiurile Drâncei,între Vânju Mare şi Oreviţa şi au ţinut să ne arate cum se face un vin bun chiar şi atunci când nu ai în spate o tradiţie viniviticolă veche de sute şi sute de ani, iar lumea încă nu-ţi cunoaşte puterile. Secretul e să descoperi oportunităţi acolo unde alţii nu le-au văzut ori nu au ştiut să le vadă şi să le valorifice.

In 1997 un neamţ, Cari Reh, căuta o cramă într-o regiune propice strugurilor roşii. După mai multe încercări s-a oprit la Mehedinţi, nu departe de Vânju Mare, în zona Oprişor, la vreo 20 km de Dunăre. A descoperit aici o cramă veche pe care a încer­cat să o retehnologizeze, a cumpărat ce mai

rămăsese din cele 2.000 de ha şi s-a pus pe muncă. Anul 2000 a însemnat momentul investiţiilor. Evident că s-au făcut replantări, evident că s-au mai achiziţionat terenuri pe care s-au făcut şi se fac noi plantări de viţă- de-vie. Dacă te sui în vârful dealului Cioaca şi priveşti împrejurimile o să vezi drept în fată versantul Mârşavu plantat cu Pinot Noir -14 ha în 2002 respectiv 2003. La baza dealu­lui sunt 17 ha de Pinot Grigio şi şapte ha de Saiwignon Blanc. Dealul Cioaca este împodobit cu 45 ha de vifă-de-vie din soiul alb Cliardonnaxj dar şi Cabernet Saiwignon, Merlot, iar în coltul din nord există un hectar şi jumătate plantat cu Shiraz, plus un hectar plantat cu soiul german Domfelder. Un kilo­metru şi jumătate mai la nord – dealul Gârleanu, plantat cu 15 ha de Pinot Grigio, 13 ha Omdonnay şi 12 ha Fetească neagră, ultima fiind plantată chiar anul acesta.

Dealul Cretu este şi el plantat, din 2005, cu 45 ha de Cabernet Saiwignon şi Merlot. Pe scurt, aceas­ta e podgoria nouă ce creşte la Mehedinţi: 188 ha, dintre care dau struguri la momentul actual cam 146 ha. Neamţul nostru a fost aşadar inspirat să aleagă pentru vinurile roşii această regiune aflată la aceeaşi latitu­dine geografică cu zona Bordeaux, o zonă având condiţii excepţionale pentru soiurile roşii, cu un sol bogat în oxid de fier. Şi, cum se vorbeşte din ce în ce mai des despre încălzirea globală, iar seceta a afectat şi judeţul Mehedinţi – cel puţin grâul abia dacă s-a înălţat 15 cm de la sol – podgorenii s-au gândit să caute sursă de apă pentru irigaţii. Şi au găsit! „Am descoperit circa 100 de izvoare în zonă, pe patru dintre ele le-am colectat şi am făcut un mic lac de acumulare cu o capacitate de 3.000 mc care se adună cam într-o săptămână. Sunt izvoare pe care seceta nu le afectează şi ne ajută foarte mult la irigatul viei. Desigur, de obicei seceta dă o aromă specială strugurilor şi este, în felul ei, benefică recoltelor viticole, cu toate acestea vita-de-vie nu trebuie să intre în stres hidric, de aceea am şi realizat acest iaz. Există în zonă şi un râuleţ, Golul Drâncei, care are debit constant şi e foarte curat. Nu există industrie în această zonă, ceea ce este foarte bine fiindcă asigură un climat ecologic pen­tru podgoria noastră”, explică Gabriel Roceanu, director tehnic al podgoriei.

Aceeaşi latitudine geografică cu zona Bordeaux

Anual se fac aici circa trei milioane de litri de vin, dar strugurii nu provin în totalitate de la Oprişor, ci o parte sunt importaţi, în anii ce urmează se speră mărirea capacităţii de producţie la cinci milioane de litri anual.

Nu vă închipuiţi, însă, că e suficient să ai o recoltă perfectă de struguri. Mai e nevoie şi de tehnologie, iar micuţa podgorie de la Oprişor nu se poate plânge că-i lipseşte tehnologia. Strugurii sunt colectaţi în lăzi speciale pentru a nu se strivi între ele boabele şi a nu începe fermentarea înainte de zdrobirea propriu-zisă. Chiar şi zdrobirea nu se face oricum. Mai întâi are loc desciorchinarea, spre a se evita extragerea unor taninuri nedorite sau a unor substanţe toxice folosite la tratamentul viei. Apoi urmează zdrobirea controlată astfel încât pielita boabelor şi seminţele să nu se zdrobească, după care se trimite mustul prin conductă către tancurile de fermentare. La strugurii roşii lucrurile se petrec uşor diferit, mustuiala se trimite în tancuri la fermentat, macerat şi, pentru extragerea culorii, are loc o oxigenare a mustului, nu e totul ermetic ca la vinurile albe, fiindcă vinurile roşii au nevoie de oxigen pentru etapele de creştere şi maturare. Urmează răcirea şi macerarea mustului între 12 şi 24 de ore, scoaterea de pe drojdie şi maturarea vinului în baricuri din stejar american. „Preferăm bariculii americani fiindcă gustul vinului e mult mai complex. După maturare, pe lângă aroma de vanilie, vinul capătă şi arome de tutun, condimente şi scorţişoară. Achiziţionarea unui baricul nou costă între 300 şi 600 de euro şi nu folosim un baricul mai mult de trei ani”, explică Dragoş Dumitru, director de producţie al zonei.