Sex on the bici!

January 31st, 2011, Radu Pocovnicu

Un om de afaceri de succes, domnul Griffin (Doru Ana) şi soţia sa (Adriana {chiopu) trec printr-o criză amoroasă. Însă nu-i vorba de o problemă de fidelitate, sau de vreun triunghi amoros. Totul se întâmplă în propriul dormitor, iar cei doi vor să rezolve această dilemă printr-o soluţie inedită.

Cuplul nu acceptă nici un eşec în nici un domeniu al vieţii, profesional sau personal. Aşa încât cei doi soţi trec la acţiune, punând în aplicare „reţeta” doctorului Baumgartner, scriitorul unui bestseller despre cum să-ţi îmbunătăţeşti viaţa sexuală. Că tot sunt la modă astfel de cărţi, adevărate „panacee universale”, soluţii miraculoase şi general valabile cum se scriu multe azi despre aproape orice, bani, fericire… O reţetă cu efecte mai degrabă dezastruoase, decât benefice. Ce se întâmplă?

Doamna Griffin îl pofteşte acasă la ea pe administratorul blocului, interpretat de Florin Călinescu, deoarece nu i se încălzeşte… caloriferul. E numai pretextul, pentru că de la service-ul tehnic pe care i-l oferă acesta şi până când ochii îi fug în decolteul femeii, nu trece mult timp, administratorul fiind ajutat şi de nişte pahare de whisky. Gândurile perverse sunt însă în altă parte, unde nici nu te-ai aştepta. Iar ceea ce părea să devină o pleaşcă pentru mucalitul administrator, căruia îi cam place să se uite pe gaura cheii, suportă o răsturnare de situaţie. Voyerul este de fapt domnul Griffin. Travestit în femeie, Doru Ana stă ascuns în şifonier, chiar în camera unde soţia sa îl ademeneşte pe administrator. Care-i schepsisul? Impozantului om de afaceri Griffin îi slăbeşte prestanţa – povestea vrea să spună că aşa e şi în viaţă, zbir la serviciu, mieluşel acasă – chiar în patul conjugal, dorinţele sale putând fi aţâţate printr-o alterare: doar dacă-l vede pe altul că-i seduce nevasta. Şi nu cu gesturi tandre, ci năpustindu-se asupra ei ca o bestie. De aici şirul acţiunilor comice, care îl au în prim-plan pe Florin Călinescu prin stilul său caracteristic de minimalizare a gestului, ceea ce îi dă acel aer indiferent, de şmecher, pe care ni-l aducem aminte din Chestiunea zilei.

Or, revenind la teatru, tocmai aici e buba. Dacă pui o sticlă în faţa spectatorilor şi îngustezi cadrul, ca privitor, s-ar putea să ai o surpriză: din spectator ai devenit telespectator. Schema pe care şi-a imaginat-o Nona Ciobanu este disfuncţională teatral. Mă îndoiesc că, atunci când plătitorii de bilete de la Teatrul Mic au râs (şi la spectacolul Sex on the bici s-a râs, în special la momentele lui Călinescu – şi recunosc că am râs şi eu), oamenii au văzut altceva.