Orville Schell – Tibetul virtual: Căutând Shangri-La de la Himalaya la Hollywood: „Cartea lui Harrer (Şapte ani în Tibet) a oferit o poveste fabuloasă despre un tărâm izolat, străvechi şi misterios, ale cărui spaţii deschise, munţi maiestuoşi şi religie mistică reprezentau opusul a tot ceea ce cunoscusem.“
De la străvechea legendă a Shambhalah – ţinutul ezoteric şi totodată material – la mai noua credinţă în existenţa misticului Shangri-La, exotica religie budistă a alimentat de câteva secole încoace dorinţa occidentalilor de a descoperi Tărâmul Eternei Fericiri. Dar unde se află de fapt Shangri-La?
Orizont pierdut
Fantezia despre ţinutul mitic Shangri-La nu este de provenienţă orientală. Mai mult decât atât, aceasta este de dată relativ recentă. În 1933, James Hilton a publicat o carte extrem de faimoasă în lumea occidentală: Orizont pierdut. La începutul anilor 1920, un avion de pasageri se prăbuşeşte în Asia, pe malurile unui râu. Supravieţuitorii întâlnesc câţiva călugări budişti de la un templu din apropiere şi le cer ajutorul. Călugării îi duc la o lamaserie extrem de frumoasă, plină de fructe nemaiîntâlnite. Călugării păreau tineri, deşi spuneau că au câteva sute de ani. Locul idilic se numea Shangri-La, expresie chineză ce înseamnă „Paradisul pe Pământ“. Cartea a fost ecranizată în 1937 de către Frank Capra şi a primit Oscarul pentru cel mai bun film. Unii pretind că Shangri-La-ul lui Hilton nu există în realitate. El ar fi împrumutat doar termenul de la numele unei trecători din Vârful Everest, Changri La, „La“ însemnând în tibetană „trecătoare“. De la 1933 încoace alţii caută cu fervoare locaţia geografică a Shangri-La. Mai mult decât atât, la sfârşitul anilor ’30 s-a înfiinţat grupul de hoteluri de lux Shangri-La. Tocmai Hilton şi Shangri-La sunt, în prezent, primele două cele mai mari grupuri hoteliere din lume.
Zhongdian
Prototipul „Paradisului pe Pământ“ descris în romanul lui Hilton se regăseşte, în funcţie de credincioşi, de la Hunza, în lanţul muntos Karakorum din Pakistan la Bhutan, Mustang şi alte regiuni din zona Himalayei.
Cei mai mulţi adepţi optează însă pentru oraşul Zhongdian din prefectura chineză Yunnan din Tibet, care s-a autoproclamat Shangri-La încă din 1997. În vara anului 2002, prin hotărârea oficială a guvernului chinez, denumirea de Zhongdian a fost schimbată în Shangri-La. Turismul a crescut de atunci vertiginos în zonă. În acest oraş de 140.000 de locuitori, călugării circulă pe motociclete şi îşi cumpără ultimele modele de celulare din magazine superdotate care se află alături de tarabe unde se vând bucăţi de unt de yak şi mături făcute din părul aceluiaşi animal specific tibetan. Începând din 1995, guvernul chinez a cheltuit deja 500 de milioane de dolari pentru modernizarea oraşului şi plănuieşte să mai cheltuiască şi mai mult de acum încolo. O şosea suspendată modernă leagă Shangri-La cu capitala provinciei Yunnan, Kunming, şi cu capitala Tibetului, Lhasa. Oraşul are toate atuurile pentru a atrage turiştii. Când soarele străluceşte peste culturile de floarea soarelui care acoperă platoul din imediata apropiere a cetăţii, întinzându-se către vârfurile lanţului muntos Hengduan, acesta este, fără îndoială, unul dintre cele mai spectaculoase locuri de pe glob.
Hunza
Hunza se află în nordul Pakistanului, într-un decor spectaculos, dominat de vârfurile munţilor Himalaya, care ating până la 8.600 de metri. Capitala ţinutului este Gilgit. Budismul a fost religia oficială a zonei din sec. IV până în sec. XI. Mulţi credincioşi susţin că Valea Hunza ar fi tocmai mirificul Shangri-La descris în romanul lui Hilton. Oamenii din acest ţinut sunt renumiţi pentru longevitatea lor, asemănătoare cu cea a călugărilor evocaţi în Orizont pierdut. Vizitatorii sunt încântaţi de culoarea locală a zonei, cu oameni care poartă costume tradiţionale budiste şi cu locuinţe construite în stil vechi.
Regatul Bhutan
O altă locaţie suspectată a fi Shangri-La este regatul budist Buthan, protejat de lume de maiestuoasele vârfuri înzăpezite ale munţilor Himalaya. Bhutan-ul, un teritoriu mirific, cu oameni longevivi şi un mod de viaţă sănătos, purtând veşnic costume tradiţionale budiste, de multe ori din mătase, nu caută, precum celelalte proclamate Shangri-La, să atragă prea mulţi turişti. Numai cei care respectă cu stricteţe valorile budiste ale ţării şi legile sale cam intolerante – Bhutan-ul a interzis complet fumatul în luna noiembrie a anului trecut – sunt bineveniţi aici. Este interesant de ştiut că Bhutan-ul este ultimul regat budist de tip mahayana – cel al marelui vehicul, religie de tip tibetană. Datorită frumuseţii sale naturale este supranumit Regatul Dragonului. Thimpu este capitala, iar Paro un alt oraş de interes major pentru cei care caută adevăratul Shangri-La. Poate merită să renunţi la fumat ca să vezi acest ţinut mirific, rămas parcă acelaşi ca acum o eternitate.
Mustang Will the Really Shangri-La Please Stand Up?
Nu, nu este vorba de modelul de Ford, ci de unul dintre posibilele Shangri-La. Este un principat aflat în nordul Nepalului, la graniţa cu Tibetul. Mustang e supranumit Regatul Interzis, căci Nepalul nu are nici un interes să facă reclamă acestui teritoriu ai cărui locuitori sunt budişti mahayana fervenţi, într-o ţară cu o religie oficială hindusă. Numai un număr strict limitat la 300 de turişti sunt admişi anual în zonă. Mustang-ul este un teritoriu predominant arid, marcat din când în când de lamaserii ieşite parcă dintr-un alt timp. Izolarea sa şi vecinătatea spectaculoşilor Himalaya i-au adus, fără îndoială, reputaţia de Shangri-La.
Acestea sunt principalele locuri renumite a fi adevăratul Paradis pe Pământ. Multe alte oraşe sau ţinuturi au încercat să exploateze turistic eventualitatea lor de a fi Shangri-La, dar acestea din urmă nu sunt nicidecum în top. Există sau nu Shangri-La cu adevărat? Locul comun al oraşelor sau teritoriilor prezentate aici este că ele sunt sau măcar au fost ţinuturi în care a predominat budismul de tip mahayana. Tibetul însuşi este cea mai veridică locaţie, acesta fiind totodată ţinutul în care s-ar afla, conform unei legende din sec. VII, teritoriul mitic Shambhalah către care migrează, printre alţii, şi doctorul Honnigberger din povestirea lui Mircea Eliade. Nu poate să nu ne frapeze asemănarea între Shangri-La şi Shambhalah. Conform celor mai vechi scripturi, Shambhalah se află în regiunile Himalayei. Este încercuit de munţi cu vârfuri acoperite de zăpadă, ale căror gheţari strălucesc precum cristalele. Nimeni dintre cei care nu aparţin spiritual de acest teritoriu nu poate să treacă de ei. Nu se mai aude niciodată despre cei care pleacă spre Shambhalah. Aceştia fie rămân în acel paradis terestru la infinit, fie sunt ucişi în încercarea lor de a ajunge la ţintă. Unii susţin că Shambhalah este doar un ţinut mitic de natură ezoterică. Dar actualul Dalai Lama a declarat cu fermitate: „Shambhalah constituie o existenţă materială şi se află pe acest Pământ“. Şi Shangri-La are atunci şansa de a fi nu numai o proiecţie a imaginaţiei occidentalilor încântaţi de tot misterul care înconjoară Tibetul.
