Sunt chemat să particip la mitinguri organizate pentru apărarea Robertei Anastase. Asta-i culmea! Există indivizi care se înduioşează de soarta unei hoaţe?
Evident, n-am să mă duc. Prefer să mă uit la turneul de tenis de la Wimbledon. Multe surprize – de pildă, Nadal eliminat în turul al doilea, de către un ocupant al locului 100 în clasamentul ATP. Dar cea mai mare surpriză pentru mine a fost meciul dintre Murray și Baghdatis. A durat 5 ore și 31 de minute. Cei doi jucători au depus un efort colosal. Însă nu din această cauză meciul respectiv îmi va rămâne în memorie.
Există o hotărâre a municipalităţii londoneze care stipulează că meciurile de la Wimbledon nu se pot disputa după orele 23. Orice partidă trebuie atunci întreruptă, pentru ca somnul rezidenţilor din jurul arenei să nu fie tulburat de plecarea publicului.
Și totuși, organizatorii turneului au depășit cu două minute limita impusă de municipalitate, pentru ca meciul să se încheie. Nu m-ar mira să aflu că au fost amendaţi.
Am citit de câteva ori știrea asta, aducându-mi aminte de nopţile în care n-am putut dormi din pricina manelelor ascultate de către vecinii mei. Mult după miezul nopţii, cu volumul casetofonului la maximum, nimeni neluând nici o măsură împotriva lor. Deși, chiar și la noi există o lege în legătură cu perturbarea liniștii publice.
Dar de ce să mă mir? Cât timp a trebuit să treacă pentru ca furtișagul Robertei
Anastase, cunoscut de o ţară întreagă, să fie, în sfârșit, sancţionat?