- Revista Flacara - http://revistaflacara.ro -

Si extraterestrii sunt copiii lui Dumnezeu

În sec. XV, cardinalul Nicolaus Cusanus afirma: „Deşi a devenit o erezie a nega faptul că Dumnezeu ar putea crea alte lumi, este periculos să pretinzi că El a creat aceste lumi”.

28 ianuarie 2011, în jurul orei unu după miezul nopţii: Muntele Templului din Ierusalim, un OZN coboară încet deasupra sanctuarului islamic Cupola Stâncii, planează pentru câteva secunde, apoi dispare. Locul are ample conotaţii religioase, atât în lumea arabă, cât şi în cea creştină sau iudaică. Conform istoricilor, moscheea Cupola Stâncii, situată pe Muntele Templului, în vechiul Ierusalim, a fost construită pe locul în care se înălţa altă dată Templul lui Solomon. Este un punct central al tuturor religiilor avraamice, locul spre care se orientează, în timpul rugăciunilor, credincioşii musulmani. Locul în care evreii cred că se va ridica din nou Templul lui Solomon, eveniment ce va vesti sosirea Mesiei. Creştinii leagă acest loc de puter­nică încărcătură emoţională de revelaţia făcută nouă despre Casa Tatălui Ceresc.

Fenomenul OZN nu este caracteristic doar celei de a doua jumătăţi a secolului XX, ci ne-a însoţit de la începutul omenirii. Atâta doar că ceea ce noi considerăm inexplicabil intra, pentru oamenii de demult, în rânduiala obişnuită a lumii. La unele populaţii, lucrurile stau la fel si acum. Pentru reprezentanţii „culturii primitive” sau, altfel spus, religiilor animiste, „fenomenul OZN” nu există, pur şi simplu, deoarece evenimentele pe care noi le încadrăm în această categorie pentru ei fac parte din rânduiala dintotdeauna a lumii:

Învăţaţii numesc asta OZN… deoarece ei n-au exerciţiu, au pierdut contactul cu Înţelepciunea, Cunoaşterea, Puterea şi Harul… ei au pierdut contactul cu poporul din stele”, spune Wallace Elan Negru, indian nord-american.

După cultura şi religia africană sunt douăzeci şi patru lumi-mamă în ceruri, iar Pământul nostru este a douăzeci şi cincea… O lume-mamă este o planetă special făcută cu scopul de a da naştere vieţii”, afirmă si Vusumazulu Credo Mutwa, vraci de nivel superior din Africa.

Icoanele creştine prezintă uneori viziuni extraterestre. Oare extra­terestrii sunt creaţi si ei după chipul si asemănarea Lui Dumnezeu?

Acele făpturi mi-au spus că «vin de nicăieri… deoarece ei sunt peste tot». Marele Spirit i-a trimis ca mesageri, «deoarece noi n-am putea sta faţă în faţă cu acea imensă energie»”, se aude dinspre Bernardo Peixoto, şaman din jungla braziliană.

Dificultăţile teologice ridicate de posibilitatea existenţei fiinţelor extraterestre avansate sunt mai puţin acute pentru iudaism şi islamism. Coranul afirmă, în mod explicit: „Şi printre semnele Lui este crearea cerurilor şi pământului, şi a creaturilor vii pe care El le-a risipit prin ele.” Cu toate acestea, ambele religii subliniază în mod special rolul fiinţei umane, care a fost primită în universul divinităţii, prin credinţă. Un extraterestru ar putea deveni evreu sau musulman? Dintre principalele comunităţi religioase, budiştii şi hinduşii ar părea să fie cel mai puţin ameninţaţi de perspectiva străinilor avansaţi, datorită conceptului lor pluralist despre Dumnezeu şi a viziunii lor tradiţionale mult mai măreţe des­pre cosmos. Dalai Lama a declarat, în 15 aprilie 1992: Vizitatorii sunt «fiinţe simţitoare» din Univers, aparent tulburate de cele ce se petrec pe Pământ.

Mentalitatea neopăgână află pe acest teren misterios un mediu de dezvoltare propice: ghizi spirituali, progres, puteri paranormale… În multe dintre studiile specialiştilor în ufologie observăm ecourile credinţelor religioase ale acestora. Cei care nu cred într-un Dumnezeu personal (de la atei şi până la cei care au credinţe panteiste) găsesc în contactele OZN argumente în favoarea teoriei evoluţioniste; consideră că a venit timpul ca civilizaţia umană să treacă într-un nou stadiu de dezvoltare, avându-i ca mentori pe cei care vin la noi de pe alte planete, din alte galaxii.

Ce se întâmplă, însă, în lumea crestină ?

Sinteza medievală a doctrinei creştine şi cosmologia aristoteliană a lui Toma de Aquino a stabilit locul central al Pământului şi special al omului într-un univers finit, descurajând ideea altor lumi. A apărut însă un curent care contesta ideile lui Aristotel, pentru că ar putea limita atotputernicia lui Dumnezeu. În 1277, episcopul de Paris, Etienne Tempier, a emis o condamnare a 219 afirmaţii pe care le considera prea restrictive, raportate la omnipotenţa divină, inclusiv faptul că Dumnezeu nu ar putea face mai multe lumi.

William de Ockham declară, în secolul XIV, că Dumnezeu poate crea o lume mai bună decât a noastră şi este sigur că El ar putea crea un număr infinit de lumi identice cu a noastră. În sec. XV, cardinalul Nicolae de Cusa nu numai că a recunoscut că universul poate să nu aibă un centru, dar a sugerat, de asemenea, posibilitatea existenţei unor planete asemănătoare Pământului, inclusiv a vieţii extraterestre, mai aproape de Soare şi pe Lună.

Nicolaus Copernic a strămutat viaţa umană din centrul universului si, de asemenea, a sugerat faptul că stelele pot fi sori ca al nostru. Această credinţă l-a făcut pe călugărul dominican Giordano Bruno să sugereze că ar putea exista un număr infinit de sori cu planete locuite. Bruno credea că atotputernicia lui Dumnezeu şi infinitul ar putea fi exprimate numai prin crearea unui număr infinit de lumi, real, nu doar ca o posibilitate. Din păcate, el a fost arestat în 1592 şi lucrările sale au fost denunţate de Inchiziţie, care îl va condamna la moarte, în 1600, când a fost ars pe rug.

Protestanţii, de asemenea, au reacţionat la pluralitatea lumilor, punând accentul pe Reformă si apelând la autoritatea Scripturii. În 1578, Danaeus a declarat că ideea de viaţă pe alte planete nu ar fi acceptabilă, deoarece nu a fost revelată de Scriptură. Acest argument este contestat prin faptul că planetele, de asemenea, nu sunt menţionate în Scriptură. Philip Melanchthon argumentează împotriva pluralităţii lumilor, deoarece extraterestrii ar putea fi lăsaţi fără o cunoaştere a lui Hristos sau prin horrorul ideii că moartea şi învierea Lui ar fi fost necesare mai mult de o dată. Geneza afirmă că Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea şi, astfel, nu a început activitatea pe alte Planete.

În secolul al XVII-lea, Kepler a sugerat că Luna ar putea fi locuită de fiinţe uriase, adap­tate la zilele lungi si calde ale astrului. El credea, de asemenea, că cei patru sateliţi ai lui Jupiter, descoperiţi de Galilei, au fost făcuţi de către Dumnezeu pentru beneficiul locuitorilor planetei, afirmând că si alte planete sunt locuite.

Este poporul stelelor o creaţie a Lui Dumnezeu?

Sau diavolul întrupat amăgeşte simţurile noastre?

Până la sfârşitul secolului al şaptesprezece- lea, ideea altor lumi a devenit mai larg accep­tată, dar în tot mai mare conflict cu doctrina Mântuirii. De ce suntem unici în Univers? Deoarece ne aflăm în centrul planului lui Dumnezeu de mântuire! El a murit, odată pentru totdeauna, pentru păcatele noastre şi nu ale „marţienilor”, de exemplu!

Hristos a venit pe pământ să moară pentru omenire şi El a murit doar o dată (Evrei 7:27; 9:26-28; 10:10). Dumnezeu a creat pământul şi omenirea în mod unic. Toată creaţia a suferit ca urmare a căderii omului în păcat. Hristos a venit pe Pământ pentru a se oferi pe El Însuşi, doar o dată, ca plată pentru păcat. Şi nu doar credincioşii vor fi eliberaţi de sub blestem, ci odată cu ei şi întreaga natură.

Într-adevăr, se întâmplă multe lucruri ciudate şi inexplicabile. Totuşi, nu există nici un motiv să explicăm acestea prin a inventa extratereştri sau OZN-uri. Dacă există o cauză a acestor presupuse evenimente, cel mai probabil acestea sunt de natură spirituală şi, mai specific, demonică, la origine.

Astăzi se pun în mod frecvent următoarele întrebări: „Există şi alte fiinţe inteligente în Uni­vers?” „Există alte civilizaţii?” „Există extrate- reştrii?” Răspunsul necesită o aducere aminte a locului în care Dumnezeu l-a plasat pe om. Iar acel loc se află în centrul preocupărilor Sale, de revelaţie, mântuire şi răscumpărare. Teologia creştină afirmă geocentrismul, pentru că omul se află în nevoia unui Mântuitor teologic, nu tehnologic! „Izbăvirea” planetei noastre nu poate fi aşteptată de la alte civilizaţii, mai avansate şi mai tehnologizate, pentru că problemele fundamentale ale omenirii nu sunt sărăcia şi subdezvoltarea, ci păcatul şi răutatea omenească! De aceste probleme s-a oferit să ne scape doar Domnul Iisus Hristos!

Descoperirea unor forme de viaţă extraterestre, într-o investigare teologică, trece, în mod necesar, prin cosmoantropologia creştină. În mod special, aceasta vizează dogma Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Specificitatea naturii umane şi locul acesteia în Univers este subliniată de acest eveniment fundamental, unirea naturii divine cu cea umană, în Persoana Mântuitorului, Dumnezeu adevărat şi om adevărat, prin întrupare.

Preacuviosul părinte Cleopa, de la Sihăstria, dă mărturie: …eram pe la sfârşitul Utreniei, când deodată aud: buf, buf, buf! Se cutremura pământul. Eu am ieşit să văd ce se aude, dar când am deschis uşa la bordei am văzut afară o lumină mare şi în lumină, o maşină de alamă cu multe roţi. Din ea a coborât un om înalt, cu ochii mari, pe jumătate albi şi pe jumătate negri, care numai atât a zis apăsat: «Ce cauţi aici?» Atunci mi-am adus aminte ce zic Sfinţii Părinţi. Că dacă ai Sfintele Taine, Îl ai pe Hristos viu! Eu aveam Sfintele Taine într-o scorbură de brad în bordei. Şi

când am văzut aşa, am intrat repede înăuntru, am cuprins bradul cu Sfintele Taine în braţe şi numai atât am zis: «Doamne Iisuse, nu mă lăsa!» Să vezi tu atunci rugăciune când este dracul la uşă! Şi când m-am uitat din nou afară, l-am văzut cum se dădea înapoi alungat de puterea lui Hristos. Lângă bordei era o râpă mare unde a căzut acel duh necurat. Dar cum a căzut? Când a ajuns la râpă, s-a dat de trei ori peste cap cu tot cu maşină şi pe urmă a căzut şi s-a făcut un zgomot mare de mi-au ţiuit urechile până a doua zi la ora unu.

Nu este nevoie de alte comentarii. Această întâmplare este o confirmare clară a învăţăturii ortodoxe despre contactele cu fiinţele care par a fi extratereştri. Scopul său nu este acela de a demonstra că nu există viaţă pe alte planete, că suntem singurii locuitori ai universului. Ci de a arăta că, de fapt, contactele cu aşa-zisele „civi­lizaţii extraterestre” nu au fost decât întâlniri cu diavolul.

Este adevărat că Biblia nu spune nimic despre existenţa extratereştrilor sau a altor planete cu viaţă, iar această tăcere nu sugerează că ar exista. Dimpotrivă, ce se poate observa, de la un capăt la celălalt a revelaţiei Cuvântului lui Dumnezeu este accentul deosebit pus pe mântuirea Pământului şi a locuitorilor săi. Dumnezeu nu şi-a duplicat creaţia în Univers. Imaginea lui nu se găseşte în alte fiinţe răspândite în Univers. Pământul ocupă un loc central în creaţie, în cădere şi în mântuire. Nimeni nu poate ignora atenţia deosebită pe care ne-a acordat-o Creatorul întregului Univers! Dar, totuşi, Vaticanul afirmă: „Extratereştrii sunt fraţii noştri”

Vaticanul crede în existenţa lor, fără ca asta să vină în contradicţie cu faptul că universul a fost creat de Dumnezeu. Preotul iezuit Jose Gabriel Funes consideră chiar că e posibil să existe o altă planetă populată de oameni care nu au comis păcatul originar, informează AFP. „Ca astronom, cred în continuare că Dumnezeu este creatorul Universului”, a explicat Funes, un preot iezuit care conduce observato­rul Vaticanului de la Castel Gandolfo, situat în apropiere de Roma. Este ade­vărat că la baza afirmaţiei, pe lângă sursele tradiţionale creştine, stau o bibliotecă având profil astronomic, aflată la castel, pe care şi NASA o invi­diază, un centru propriu de cercetare, dotat cu un telescop de 1,8 metri, pe Muntele Graham, din Arizona, şi investiţii majore în programe de cer­cetare în domeniu, alături de NASA şi SETI.

Întemeietorul sectei raelienilor, „Rael”, pe numele său Claude Vorilhon, afirma că o fiinţă extraterestră i-a descoperit faptul că marii profeţi ai omenirii – Buddha, Moise, lisus şi Mahomed – au fost aleşi şi formaţi de către extratereştri.

Jose Gabriel Funes, preo­tul iezuit care conduce Observatorul Vaticanului, vorbeşte despre „fratele nostru extraterestru”

Totuşi, chiar dacă, „nu avem încă nicio dovadă”, „nu putem exclude ipoteza” existenţei altor planete locuite. „Aşa cum există mai multe creaturi pe Pământ, ar putea exista şi altele, inteligente, create de Dumnezeu”, spune astronomul papei. Preotul a sugerat chiar că ar trebui să se vorbească despre „fratele nostru extraterestru”, aşa cum Sfântul Francisc din Assisi spunea despre toate creaturile terestre că sunt „frate” sau „soră”.

Intervievat despre delicata chestiune teo­logică a păcatului originar care apasă asupra speciei umane şi despre ideea mântuirii, prela­tul iezuit a spus că, „dacă mai există şi alte fiinţe inteligente, acest lucru nu înseamnă neapărat că au nevoie de mântuire”. Poate că „au rămas în deplină amiciţie cu Creatorul”, fără să fi comis păcatul originar, a explicat acesta. În caz con­trar, „Întruparea” (venirea pe Pământ a lui lisus) este valabilă şi pentru aceştia, spune preotul, pentru că „Întruparea este un eveniment total unic”.

Se ştie că Papa Ioan Paul II a trimis congresului internaţional OZN de la Acapulco, din decembrie 1999, cele mai bune urări ale sale, întrucât „ceea ce fac ei este o activitate extrem de importantă”. Tot el, în acelaşi an, la întrebarea unui copil dacă există extratereştri, a răspuns: „Ţine minte întotdeauna: Ei sunt copiii lui Dumnezeu, la fel ca şi noi”.