Sistemele de siguranţă active ESP, ABS sau ASR sunt parte din oferta comună a majorităţii producătorilor, dar merită plătite sau sunt doar un artificiu de marketing?
Cele mai multe mașini sunt oferite în standard cu diverse acronime despre care se spune că îmbunătățesc siguranța la volan și intervin în cazul unui pericol. Alte astfel de acronime stau pe lista de opționale și trebuie plătite cu sute de euro. De ani buni, nici măcar jurnaliștii auto nu le mai explică. Le trec în articol şi le apreciază după numărul de litere. Cu cât sunt mai multe, cu atât mai bine. Aflat în poziția de cumpărător și limitat la bani te întrebi pe bună dreptate: „Să-mi cumpăr mașina cu instalație de climatizare automată sau cu ESP?”. Iar în cele mai multe dintre cazuri răspunsul vine chiar de la vânzător: „Cu climă, că ESP nu e pe stoc și trebuie să așteptați trei luni”.
În acest moment există două sisteme majore de asistență activă: ABS (Sistemul de prevenire a blocării roților la frânare) și ESP (Sistemul electronic de stabilitate). Restul acronimelor (TCS, ASR, EBD, AFU etc.) sunt fie sisteme adiționale cu funcții mai puțin importante, fie sisteme mai complexe care integrează și un program electronic de stabilitate.
ABS-ul va fi obligatoriu din februarie 2011 la nivelul întregii Uniuni Europene şi orice mașină vândută aici va fi echipată cu acest sistem. Inventat încă din 1929 și utilizat inițial la avioane, acesta nu este un sistem de super-frână, așa cum îl consideră mulți. În condiții normale, pe asfalt, o mașină cu ABS se oprește mai repede (pe o distanță mai scurtă) decât una fără ABS, dar pe nisip sau zăpadă mare lucrurile s-ar putea să difere. Utilitatea lui este însă extraordinară în condițiile în care îți permite să frânezi și în același timp să virezi pentru evitarea unui obstacol. În timp ce o mașină fără ABS blochează roțile la o frânare de urgență și nu mai poate fi controlată decât la ridicarea piciorului de pe pedală, una cu ABS nu lasă roțile să se blocheze și îți oferă șansa să ocolești pietonul, mașina sau câinele apărute pe neașteptate. Singurul inconvenient pentru șofer este senzația ciudată de tremurat pe care o simte în pedala de frână.
ABS-ul poate fi completat prin EBD (sistem de distribuire a forței de frânare pe fiecare roată în funcție de condițiile de aderență) sau AFU (sistem de asistență la frânarea de urgență care crește presiunea în instalația de frânare atunci când detectează o apăsare energică a pedalei de frână).
Majoritatea șoferilor care conduc o mașină cu ABS de câţiva ani i-au simțit deja efectele, iar un studiu australian nota în 2003 că rata accidentelor care implică mai multe mașini în coloană s-a redus cu 18%. Cu toate acestea, rolul său este cel mai adesea simțit în cazul tamponărilor obișnuite din trafic și există multe voci și chiar studii care spun că siguranța în plus oferită de ABS este compensată de neglijența și încrederea prea mare a șoferilor care conduc mașini cu ABS.
Mai puțin folosit și de aceea mult mai misterios este sistemul sau programul electronic de stabilitate, ESP. Studiile realizate de diverși producători arată un efect benefic al ESP în evitarea accidentelor, care ajunge și la peste 60% din cazuri. Astfel, mașinile Mercedes Benz din Germania echipate cu ESP sunt mai puțin implicate în accidente produse ca urmare a pierderii controlului cu 42% prin comparație cu cele fără ESP.
