Pare stupid, dar implanturile cu silicon  de la „Poly Implant Prothesis“ au ajuns o problemă de sănătate europeană, inclusiv autohtonă. Româncele au dorit şi ele mărire de bust  pe bani puţini şi,  de  comun  acord  cu  unii chirurgi esteticieni, au  optat  pentru implanturile mamare ieftine de la „PIP“.

În timp ce milioane de femei se luptă pe întreg Globul să învingă cancerul de sân şi medicii duc campanii acerbe de combatere a acestei boli cumplite care face ravagii în rândul populaţiei feminine, unele fiice ale Evei par să-şi facă necaz cu propriile mâini. Pardon, prin propriile decizii: implanturile cu silicon ieftin de la firma franţuzească Poly Implant Prothesis – PIP. O să spuneţi: ţara arde şi baba se piaptănă! De ce ne-ar interesa o chestiune atât de minoră? Ei bine, între 400.000 şi 500.000 de femei din 65 de ţări ale lumii au apelat la produsele PIP, printre acestea şi româncele. În plus, este normal ca orice femeie să-şi dorească să arate bine, să nu uităm că în societatea umană suntem adesea judecate şi după felul în care arătăm, nu numai după ceea ce facem şi rostim.

Problema care se pune – în cazul în care am optat pentru o operaţie ce implică implanturi cu silicon – este dacă am ales corect tipul de silicon implantat şi în cunoştinţă de cauză privind riscurile unei asemenea intervenţii chirurgicale. Iată de ce, vrând-nevrând, implanturile cu silicon ieftin şi prost devin o problemă de sănătate deosebit de gravă. Mai mult, unele femei ajung să-şi facă implanturi cu silicon, nu numai din capriciu, din dorinţa de a-şi mări bustul, ci şi ca o reconstrucţie după o intervenţie chirurgicală generată de un cancer mamar, care a dus la pierderea sânului/sânilor.

Scandalul siliconului ieftin a ieşit la iveală mai întâi în Franţa unde, în urma analizelor făcute de Agenţia Franceză de Securitate Sanitară pe implanturile ridicate de la unul dintre sediile firmei PIP, în martie 2010, s-a descoperit că gelul din compoziţia acestora nu respectă normele: este iritant pentru organism, iar membranele care ţin acest gel prezintă un risc crescut de fisurare, ceea ce înseamnă că el s-ar putea infiltra în organism. Mai mult, date recente au arătat că în compoziţia gelului de silicon PIP intră aditivi folosiţi în cazul carburanţilor, aditivi care pot genera cancerul de sân. Aditivii incriminaţi se pare că sunt: baysilone, rhodorsil şi silopren. Toţi aceşti compuşi chimici sunt folosiţi în industrie şi nu au fost testaţi în scop medicinal. De altfel, în Franţa au existat câteva cazuri de femei diagnosticate cu cancer mamar, la care medicii au incriminat implanturile cu silicon de tip PIP. Ceea ce este şi mai grav, medicii chirurgi esteticieni aveau cunoştinţă de pericolul reprezentat de acest gen de implanturi. Încă un amănunt: o parte dintre implanturile PIP au fost vândute în ţările din estul Europei de către firma germană Rofil, sub numele de Rofil-M, firmă care a dat faliment între timp.

Care este situaţia în România? Cum româncele s-au uitat mai ales la banii pe care îi scot din buzunar pentru implanturi, şi mai puţin la calitatea şi riscurile acelor implanturi, evident că există numeroase cazuri de românce care poartă PIP. Să nu uităm că o pereche de implanturi de tip PIP costă în jur de 250 de euro, maximum 300, pe când implanturile de calitate, cu o pereche cu un silicon tolerat de organism, ajunge la 1.200 de euro. Pe de altă parte, cum era de aşteptat, la noi nu există o evidenţă clară în clinicile particulare a numărului de femei care au apelat la implanturile de tip PIP. Singurul lucru pe care îl pot face persoanele care au asemenea implanturi este să îşi ţină sub observaţie organismul şi să meargă la medic să vadă dacă este cazul să şi le scoată sau nu. Am cerut părerea unui medic, doctorul Radu Voicu, medic primar de chirurgie plastică şi reparatorie de la clinica Bendis Medical din Bucureşti. „Primul pas în cazul pacientelor cu implanturi mamare de tip PIP sau Rofil este să meargă la un control la medicul care a efectuat intervenţia şi împreună cu acesta să stabilescă conduita de urmat. Sunt mai multe riscuri legate de acest tip de implant, iar acestea vizează durata de menţinere a implanturilor în stare optimă. Implanturile de calitate au formă stabilă în timp ceea ce nu duce la deformarea lor şi, prin urmare, la deformarea sânului. De asemenea, riscul de rupere este redus ca urmare a calităţii învelişului şi a rezistenţei lui la întindere. Ceea ce recomand eu în cazul pacientelor care doresc mărirea sânilor cu implanturi mamare este ca, la consultaţie, să întrebe şi astfel să afle toate informaţiile necesare referitoare la: volumul implanturilor dorite, marca implanturilor, poziţionarea lor – subglandular sau submuscular.”

Întreprinderea Poly Implant Prothesis – PIP care a fabricat implanturi mamare toxice pe bază de silicon industrial a dat faliment în 2010. Firma falimentară nu produsese implanturi doar pentru femei, ci şi pentru bărbaţi: pectorali falşi, implanturi fesiere şi proteze pentru testicule.

 

Taguri: nr. 1-2 / ianuarie - februarie 2012 Tweet

Tuesday, February 7th, 2012 at 9:33 am, ZOOM, RSS feed