De la Amerom Canal 38/Prima TV, trecând prin Europa FM şi România Internaţional la Realitatea TV, Simona Bălănescu poate spune că a gustat din toate tainele televiziunii şi ale radioului, fiind, pe rând: crainică de televiziune, redactor prezentator meteo, prezentator de ştiri şi realizator de emisiuni. Niciodată nu a privit în trecut cu mânie, ci s-a îndreptat cu optimism spre viitor. In prezent, la 13.15, de luni până vineri, Simona Bălănescu intră în casele telespectatorilor prin Realitatea medicală, aducând în discuţie teme pe care le dezbate cu invitaţi de prestigiu din lumea medicală românească. Realizarea acestei emisiuni numai de un an şi jumătate încoace i-a adus deja două premii: unul din partea revistei Psihologia azi, la salonul de psihologie, şi celălalt – Premiul pentru excelenţă de la Medico La acestea se adaugă premiul APTR luat de către Simona împreună cu echipa Realitatea TV pentru cele mai bune jurnale de ştiri. Concluzia este evidentă: anul 2005 a fost pentru Simona un an excelent din punct de vedere profesional.
„Imi sta bine aşa? Hai sa facem fotografia, aici, lângă măsuţă! Stai puţin să-mi iau şi verigheta şi să-mi aranjez şuviţa asta rebelă. O.K. Sunt gata!” Flash! Flash! Flash! Suntem acasă la Simona Bălănescu şi, în timp ce discutăm, fotoreporterul nostru ia câteva cadre. Realizatoarea emisiunii Realitatea medicală participă activ la şedinţa foto fiind foarte atentă la imaginea sa. Spontană şi deloc emotivă, Simona se simte în largul ei în faţa camerelor de luat vederi sau a aparatului foto. Nu se poate să intri în casa unui realizator şi prezentator de emisiuni tv şi să nu găseşti televizorul deschis pe postul la care persoana cu pricina lucrează. Simona Bălănescu nu face excepţie. Fiecare cameră este dotată cu un televizor, iar cel din sufragerie este deschis evident pe Realitatea TV. Microbul televiziunii i-a intrat după Revoluţie în sânge şi nu a mai fost chip să-l scoată de acolo. De profesie inginer, Simona a început să lucreze în televiziune cam din ultimul an de facultate. A fost şansa generaţiei ei, mai ales că înainte şi imediat după ’89 nu erau aşa de mulţi profesionişti de televiziune ca astăzi. „A fost o şansă pe care cei care au ştiut să o fructifice au reuşit. Evident că nu e suficientă şansa dacă nu munceşti foarte mult şi bine, cel puţin mie aşa mi s-a întâmplat. Au fost ani întregi în care nu aveam libere şi era greu să-ţi iei concediu. în meseria noastră, sărbătorile le faci tot în televiziune, departe de familie, dar a fost o şansă! Acum tinerilor care vin din urmă le este mai greu să pătrundă în televiziune, dar, dacă eşti talentat, muncitor şi reuşeşti să-ţi găseşti un loc pe lângă cei care sunt deja într-o televiziune, lucrurile merg înainte şi ai un viitor alături de echipă”, declară Simona Bălănescu.
Pentru emisiunea Realitatea medicală, echipa este alcătuită dintr-un realizator şi moderator – Simona Bălănescu, un producător şi doi asistenţi, iar operatorii şi regia de emisie aparţin în general şi altor emisiuni. „Viaţa la Realitatea TV este frumoasă şi grea totodată pentru că se lucrează con- tracronometru. Fiind o televiziune de ştiri nu trebuie pierdută nici o informaţie, sunt emisiuni speciale. Suntem postul care încearcă să fie primul care dă informaţia, dezbatem subiectele pe îndelete, dar altfel e frumos”, spune cea care până de curând prezenta şi emisiunile de ştiri ale Realităţii. De altfel, Simona se poate mândri că a fost prima care a anunţat în direct izbucnirea războiului în Irak şi apoi prinderea lui Saddam Hussein şi tot ea a fost cea care a anunţat găsirea jurnaliştilor români răpiţi în Irak. Şi nu doar la anunţarea veştilor bombă Simona poate spune că a stat în rândul întâi, ci şi la înfiinţarea postului Realitatea TV, unde munceşte chiar de la început. Prezentatoare a emisiunii Realitatea medicală a devenit doar de un an şi jumătate încoace. O pură întâmplare, destin? Cert este că Simona Bălă- nescu s-a născut într-o familie de medici, renumitul oncolog Ion Bălănescu este unchiul ei, iar băiatul acestuia, Radu Bălănescu – medic chirurg pediatru, fiindu-i naş de cununie. „Părinţii mei au dorit să urmez medicina, dar eu am considerat că nu sunt bună de medic fiindcă dacă vedeam puţin sânge mi se făcea rău. De când realizez această emisiune am fost adesea prin spitale şi am constatat că nu e chiar aşa. I-am spus profesorului Sinescu, după ce am asistat la câteva intervenţii chirurgicale dificile, că regret că nu am devenit medic, iar acesta mi-a spus: Să nu regreţi niciodată, că şi tu salvezi vieţi prin emisiunea pe care o realizezi! Sper să reuşesc acest lucru.” <
Despre Simona Bălănescu s-ar putea spune că nu are nici un viciu: nu mănâncă foarte gras, nu bea cafea, nu fumează, nu bea alcool. Alocă în schimb foarte mult timp îngrijirii personale beneficiind şi de un aspect fizic de invidiat. Să nu uităm că site-ul Neogen o clasase, anul trecut, a doua, după Oana Zăvoranu, şi înaintea Mihaelei Rădulescu, în topul celor mai căutate femei pe Internet. „Nu am cum să fiu o femeie neîngrijită, mă demachiez în fiecare seară, contez pe o cremă adecvată tenului meu, recurg uneori şi la produsele naturiste pentru înfrumuseţare şi merg din când în când la beauty salon.” Singură la părinţi, Simona a fost răsfăţata familiei, ceea ce nu a împiedicat-o să fie extrem de conştiincioasă şi de studioasă. A intrat la cea mai bună clasă de electrotehnică a Liceului Industrial 27 din Berceni şi a reuşit din prima încercare la facultate. în general, a reuşit să fie prima în tot ceea ce face. Fire optimistă, Simona recunoaşte că este, în egală măsură, un spirit conservator. „Indiferent ce ţi s-ar întâmpla în viaţă sau cât de grea este situaţia, după ce treci de un anumit obstacol şi priveşti în urmă constaţi că au fost şi bune şi rele. Sigur, în virtutea inerţiei, tu erai obişnuit într-un fel şi dintr-o dată a trebuit să-ţi schimbi modul de a fi.
De exemplu, mie nu-mi place să fac schimbări, am avut părul lung şi ondulat, cum la televiziune se cerea părul îndreptat şi scurt a fost o adevărată tragedie, dar apoi mi-am dat seama că este bine şi aşa. Când am plecat la o specializare în SUA, pe atunci eram la Amerom Canal 38, nici nu am ajuns bine în aeroport că m-au şi luat şi m-au dus la un coafor, unde părul meu negru, ondulat şi lung, s-a transformat în păr drept, scurt şi cu şuviţe şatene şi roşcate. Revenită în ţară, dacă eram cu spatele, nimeni nu mă mai recunoştea, apoi m-am obişnuit şi am constatat că îmi stă bine şi aşa. Aşadar, treci prin anumite etape ale vieţii şi constaţi mai târziu că a fost bine că s-a întâmplat aşa. Când am părăsit fiecare loc de muncă pe care l-am avut, am plecat cu mult regret, mă ataşasem de echipa cu care lucrasem. Mi-a fost greu să plec de la radio – acolo învăţasem lucruri deosebite alături de Robert Turcescu, redactor şef la ştiri şi de colegul meu Cosmin Prelipceanu, mi-a fost greu să plec de la Prima TV,la fel mi-a fost greu, dar recunosc, de peste tot am plecat de bună voie şi la mai bine!”
–
Când este tristă, ceea ce i se întâmplă destul de rar, poate şi din cauza optimismului debordant, Simona se relaxează uitându-se la televizor, ascultând muzică sau vizionând un film de dragoste, o comedie sau un film de acţiune Adoră muzica anilor 70-80, muzica bună care a rezistat şi rezistă în timp. Printre poeţii preferaţi se numără Constantin Creţan şi îl admiră pe Alex Ştefănescu şi al său Jurnal secret \n materie de parfumuri, le alege în funcţie de sezon, adoră Angel de la Theiry Mougler, Adict de la Christian Dior, iar vara îi place mult Oxygen şi Ultraviolet
Indiferent de câte schimbări au intervenit în viaţa ei, cea mai mare mândrie a Simonei însă rămâne realizarea pe plan personal. Anul trecut, în octombrie, Simona şi-a pus pirostriile alături de Răzvan, soţul ei. „Am fost prieteni şapte ani, ne doream de mult să facem pasul acesta, dar Răzvan a tras de timp. El nu prea agreează să vorbească despre el. Nefiind persoană publică, acceptă să iasă cu mine la petrecerile mondene fiindcă înţelege că altfel nu m-aş simţi bine la evenimentele la care particip, dar nu să apară în presă. La un moment dat, când încă nu eram căsătoriţi, aflându-ne la o petrecere, un fotoreporter ne-a fotografiat împreună şi, cum ne ştia de ani buni, nu mai era sigur dacă ne-am căsătorit sau suntem doar prieteni, aşa că în ziar a doua zi a scris Simona Bălănescu alături de soţul ei în loc de Simona şi prietenul ei. în următoarele zile au sunat telefoanele încontinuu, prieteni şi cunoscuţi ne-au întrebat dacă ne-am căsătorit deja şi ei nu au aflat încă. Răzvan nu înţelegea ce se întâmplă. Aşadar, înainte de a ne căsători cu adevărat, oamenii ne vedeau neapărat soţ şi soţie. Totuşi, când ne-am hotărât în sfârşit să facem nunta, i-am luat prin surprindere atât pe prieteni cât şi pe părinţi. Nunta a ieşit aşa cum am visat-o eu, ştii cum visează fetele la rochia de mireasă, la slujba frumoasă la biserică etc. Şi a fost într-adevăr superb. Ne-am căsătorit la biserica Elefterie, corul a cântat dumnezeieşte, slujba nu a fost nici prea lungă, nici prea scurtă, iar vremea a ţinut cu noi”, povesteşte cu mândrie şi nostalgie Simona. Pe Răzvan, Simona l-a cunoscut cu şapte ani în urmă, la mare. De altfel, părinţii celor doi se cunoşteau de peste 20 de ani, dar o pauză în relaţia de prietenie dintre cele două familii i-a făcut pe copii să nu se cunoască mai devreme. Odată comunicarea restabilită între părinţi, Răzvan şi Simona s-au împrietenit. Simona Bălănescu mai avusese prieteni în facultate, dar nici unul nu reuşise să se apropie de inima sa. Visa la un bărbat înalt şi zvelt – 1,90 m, cu ten meridional şi evident frumos, inteligent şi cu simţul umorului. Răzvan a corespuns acestor criterii atât de mult încât din primele zile în care l-a văzut i-a spus: „Tu eşti bărbatul pe care-l aştept de o viaţă! Aşa am simţit eu atunci şi i-am spus. Am descoperit în toţi aceşti ani că, ceea ce am spus în acele clipe s-a adeverit. într-adevăr, Răzvan îmi înţelege meseria şi apreciez la el faptul că ştie să iasă din orice situaţie, deşi nu lucrează în acelaşi domeniu cu mine îmi dă sfaturi utile şi, alături de mama, este unul dintre cei mai buni critici ai mei”, susţine Simona Bălănescu. Realizată din punct de vedere sentimental şi profesional, Simona Bălănescu îşi doreşte acum ca viaţa să-i fie completată de prezenţa unui bebeluş. „Ce îmi doresc anul acesta? Poate ar trebui să apară un al treilea membru al familiei. Nu ştiu dacă va apărea în 2006 sau în 2007, când o vrea Dumnezeu sau… când om avea timp, dar am 33 de ani şi simt că ar cam fi cazul!”
text Alice-Claudia Gherman foto Robert Hanciarec şi arhiva personală