Spaţiul, ultima frontieră?

La 54 de ani de la Sputnik 1, în jurul Pământului se învârt vreo 8.000 de obiecte create de mâna omului, dintre care doar vreo 560 sunt sateliţi în funcţiune, iar diferenţa – res­turi scoase din uz care n-au ajuns încă să ardă în atmosferă. Sateliţii sunt militari sau civili. Cei militari pot trage. Civilii se ocupă de cercetare, navigaţie, telecomunicaţii, meteo, Google Earth şi, cu voia dv., spionaj. Există sateliţi care pot fi închiriaţi şi chiar redirecţionaţi privat. For the record, pentru prima oară ideea de satelit artificial i-a venit scriitorului Edward Everett Hale, în 1869. În prezent, există zece ţări care au lansat sateliţi (Rusia, SUA, Franţa, Japonia, China, Marea Britanie, India, Israel, Ucraina, Iran), plus nume­roase altele care pot să-i construiască, dar nu şi să-i lanseze. România a anunţat că a terminat construcţia primului său satelit, Goliat, care ar urma să fie lansat anul acesta!

24 februarie 2011. Naveta DISCOVERY este lansată în ultima ei misiune în spaţiu. 31 mai 2011. ENDEAVOUR aterizează cu bine în Florida, pentru ultima oară. Cea mai tânără dintre navete a fost construită ca înlocuitor pentru CHALLENGER, pulverizată la scurt timp după lansarea din 1986. ENDEAVOUR a adunat 299 de zile pe orbită si 200 de milioane de km, de la primul zbor, început pe 7 mai 1992. De-acum, nu mai rămâne decât un sin­gur zbor, cel al surorii ATLANTIS, programată să se lanseze pe 8 iulie. Şi… gata!

What next?

Poate ar trebui să spunem că totul a-nceput cu Jules Verne, ale cărui cărţi De la Pământ la Lună si Călătorie în jurul Lunii au aprins imagi­naţia copilulului Hermann Julius. Fapt e că a construit primul model de rachetă la 14 ani! Ocazie cu care a inventat şi conceptul de arde­re în etape a combustibilului.

Absolvent de medicină (!), doctor militar în timpul Primul Război Mondial, s-a întors cu o experienţă traumatizantă şi a abandonat hala­tul alb, dedicându-se fizicii. Dar lucrarea sa de doctorat despre stiinţa rachetelor a fost respin­să, fiind considerată utopică… În 1929 a lansat prima lui rachetă cu combustibil lichid, experi­ment la care a fost asistat de studenţi de la Universitatea Tehnică din Berlin, printre care… Wernher von Braun. La construirea primei rachete de mari dimensiuni din lume, V2, aces­ta avea să folosească 95 dintre invenţiile si reco­mandările lui Hermann Oberth.

După multe schimbări de oraşe, sfârsitul războiului l-a găsit pe Oberth în complexul WASAG, de lângă Wittenberg, lucrând la rachete pentru apărarea aeriană. Modificările de domiciliu au continuat şi după terminarea războiului: Germania, Elveţia, Italia, Germania, Statele Unite (unde von Braun pusese bazele viitoarei NASA), iar Germania. Lucra la planurile pentru un vehicul lunar, o catapultă lunară, un elicopter si un avion silen­ţioase… S-a retras din activitate în 1962, la 68 de ani, dedicându-se filosofiei, dar criza petrolu­lui din 1977 l-a provocat, născând planul unei centrale eoliene. Lucru prea puţin cunoscut, Hermann Oberth s-a stins din viaţă după revo­luţie, la 28 decembrie 1989, în vârstă de 95 de ani, în dragul său Feucht, oraşul unde revenise cel mai des.

Şi aşa a-nceput cursa spaţială, în paralel, dar şi în legătură cu cursa înarmărilor nuclea­re. Miza era atât de mare, încât americanii îi şterseseră lui von Braun trecutul de coman­dant al unui lagăr în care muriseră – de epui­zare şi din cauza condiţiilor de viaţă – mii de oameni. Ca să nu mai vorbim că rachetele fabricate în acel lagăr tocaseră Londra şi nu numai. C‘est la guerre.

Pe 4 octombrie 1957, ruşii le iau faţa americanilor, trimiţînd pe orbita Pământului pri­mul obiect creat de mâna omului, satelitul Sputnik 1. În Occident a fost panică la greu, nu numai de oftică, ci şi pentru că nu se ştia ce poate face un satelit care trece nestingherit pe deasupra capului tău. Acum se ştie…

Al doilea punct a fost marcat tot de sovie­tici, care au trimis în spaţiu o fiinţă vie, căţeluşa Laika. E drept, nu s-a-ntors tot vie, dar demonstrase că se poate trăi pe orbită. Drept care, pe 12 aprilie 1961, Iuri Gagarin ocoleşte planeta, devine erou al istoriei lumii şi-i aruncă pe americani în grea depresie, pentru o întâr­ziere de… trei săptămâni! Căci la doar 20 de zile după Vostok 1, capsula Mercury, cu Alan Shepard la bord, pornea într-un un zbor subor- bital de 16 minute (mult mai modest, aşadar).

Abia pe 20 iulie 1969 îşi iau americanii revanşa, când Neil Armstrong şi Buzz Aldrin devin primii oameni care calcă pe alt corp cos­mic decât Pământul, în cadrul misiunii Apollo 11, după o îndelungată pregătire prin misiuni care doar ocoleau Luna. Cum între timp se răs­pândise televiziunea, evenimentul e urmărit live în întreaga lume, fiind primul asemenea moment din istoria mass-media.

Totul a-nceput în… România, cu Hermann Julius Oberth [foto], născut în 1894, la Sibiu şi devenit unul dintre părinţii fondatori ai rachetelor şi astro- nauticii. Nu degeaba, chipul lui este unul dintre cele doar patru care veghează intrarea în sediul central NASA. Deşi contempo­rani, Oberth, Ţiolkovski şi Goddard n-au colaborat, ajungând independent la cam aceleaşi rezultate. Al patrulea portret este cel al lui von Braun, cel care a construit SATURN şi a trimis oamenii pe Lună.

Dar ruşii nu se lasă. Peste doar un an, la 17 noiembrie 1970, descarcă şi lansează pe supra­faţa astrului nopţii vehiculul teleghidat Lunohod 1, care făcea practic inutil riscul de a trimite oameni pe-acolo. Lucru care îşi arată brusc adevărata valoare atunci când Apollo 13 e la un pas de-a nu se mai întoarce acasă.

Taguri: nr. 7 / iulie 2011 Tweet

Thursday, July 7th, 2011 at 4:38 pm, ZOOM, RSS feed