Si a fost Bookfest 2011. Multe speranţe înainte de deschidere, urmare a deciziilor de grăbire a perioadei de organizare şi a modificării programului de vizitare – zilnic 10-22. Speranţa că vremea nu va fi atât de frumoasă ca toţi bucureştenii să plece la munte sau la mare, dar nici atât de ploioasă încât să nu iasă din casă. Speranţa că autorii români vor atrage cititorii…
Puţine titluri noi. Puţini invitaţi străini. Puţin entuziasm. Ungaria – ţară invitată, uşor exilată în ultimul pavilion. Acţiuni multe pe hârtie, dar cu ecou redus la public. După o miercuri şi o joi destul de onorabile, a sosit o vinere în care au început să apară primele îngrijorări: deşi după-amiaza avansa rapid, dorita înghesuială pe culoare şi în standuri se lăsa aşteptată. Sâmbătă editorii au mai recuperat oleacă, deşi finala Barca-Manchester a îndepărtat cititorii de orele târzii printre cărţi. Duminica a fost ultima şansă… Ratată?
Când totul s-a închis au început să apară comunicatele de presă trâmbiţând marile realizări, în timp ce, pe şoptite, editorii bombăneau că s-au vândut cărţile la reducere şi prea puţine exemplare din noutăţi. Unii, prăpăstioşii, vorbeau de un dezastru, în timp ce alţii, mai echilibraţi, constatau o scădere a valorii vânzării cu 2025% faţă de anul trecut. Foarte puţini chiar au fost mulţumiţi. Oare erau sinceri?
Afară, la cele două terase din dreptul pavilionului C1 (fost 15), la fiţe în stânga şi la… nefiţe în dreapta (adică vânzare de mici la greu, cu 3 lei bucata!), mesele au fost ocupate în întregime doar temporar. Oricum, după orele 19 se cam subţia traficul…
Bun, rău a mai trecut un târg. Speranţele se mută acum spre Gaudeamus-ul de noiembrie!
Carte moca n-aveti?
Cam aşa m-a întrebat un puşti. Am crezut că face bancuri cu mine. Nu făcea. Era serios. L-am întrebat cum de i-a venit asta. Mi-a zis că dacă tot a a văzut cărţi groase la 10 lei, la 5 sau 3 lei, ba chiar şi la 1 leu, de ce n-ar fi şi moca? N-am avut chef de vreo altă replică.
Ce-a fost simpatic la acest târg? Am avut aer curat şi proaspăt nu numai pentru că funcţiona instalaţia de aer condiţionat, am avut parte de puţini, dar buni cititori fideli, îi puteai vedea cum veneau cu listele pe mici bucăţele de hârtie sau citind din iPhone-le personale, am avut parte de mulţi (foarte mulţi!) autori români pentru că multe edituri au început să publice intens români… Mai ieftini şi mai la îndemână? Probabil. Cu siguranţă talentaţi şi persuasivi. Îmi amintesc doar un singur titlu, Nepovestitele trăiri ale templierilor români, al lui Adrian Voicu. Adrian a avut o lansare super, pe Strada Ficţiunii de la All şi a jucat pe tot terenul cu fizicul său impresionant şi tricoul asortat la subiectul romanului. El singur a declarat Această carte este un hohot de râs! Are dreptate şi trebuie să o citiţi.
La Crime Scene, Emil Simionescu a apărut pentru prima dată în public vorbind despre noua s-a carte, A 4-a ţintă, vândută împreună cu numărul de mai al revistei Flacăra, Monica Ramirez şi-a anunţat al optulea volum, apărute toate în mai puţin de un an, Identităţi secrete, partea a II-a a volumului doi din seria Alina Marinescu. Tot despre o Marinească, dar Anastassia, ucigaş plătit, a vorbit şi Oana Stoica-Mujea, colegă de copertă cu foarte tânăra Andra Pavel, pe Sărutul morţii. Prezentarea Fortăreţei nebunilor, semnată de George Arion, şi a romanului Ucideţi generalul, a întregit seara de sâmbătă. Apoi fuga la meci.
Ce n-a fost prea simpatic? Probabil că ne-am pus prea mari speranţe în redresarea economică mult discutată. Cititorii noştri nu au aflat că şi industria cărţii a ieşit din criză. Am observat cu stupoare june minunat îmbrăcate şi construite ce au ieşit pe porţile pavilionului cu punguţe de ceai. Bun şi ăla, dar măcar o carte aşa, de formă?…
Mă întreb dacă epoca marilor târguri de carte n-a apus? Dacă României nu îi ajunge unul singur? Dacă, urmând modelul altor ţări, tot europene, n-ar trebui să organizăm festivaluri de carte la iarbă verde în mijlocul Cişmigiului, pentru măcar trei săptămâni? Sau poate că sunt eu cârcotaş…
Nimeni nu părea indignat de volumele aruncate pe jos ca într-un second hand. Am simţit un frison pe [ira spinării. Degradantă postură pentru cărţi, pentru editurile care le-au publicat si pentru autorii de pe copertă. Păcat, domnilor. Asa ceva nu se face!
Nicolae Manolescu şi Lilian Zamfiroiu, în standul Books NOT Brands. Pe surse se zice că Books NOT Brands e noua marcă sub care expun Flacăra, Crime Scene, Tritonic, Ramirez Books şi Caii Verzi. Aici, Nicolae Manolescu a debutat în proză cu „Poveşti pentru oameni mari” la editura „Maşina de scris” condusă de Domnita Ştefănescu.
