Vinul e un aliment? Da, chiar mai mult decât atât, e un semn al statutului social, intelectual şi financiar. România se află între primele zece ţări producătoare de vin din lume, dar din păcate nu a ştiut să facă din acest avantaj un instrument de afirmare a identităţii naţionale. în consecinţă, a pierdut trenul, ceea ce nu înseamnă că nu poate face ceva măcar la nivel naţional pentru îmbunătăţirea relaţiei românului cu vinul. Un vin bun nu este neapărat cel căruia i se face reclamă zi de zi la televizor. Un vin adevărat trebuie căutat în vinoteci şi crame cu tradiţie în ţară, în ediţii limitate, având garanţia părerii unor oameni avizaţi în domeniu. Cătălin Păduraru, preşedintele Vinexpert, consideră că: „Vinurile cu adevărat bune de pe piaţă sunt cele care nu au un caracter industrial. Reclamă, astăzi, se face numai la produsele industriale. Produsele reproductibile în milioane de exemplare nu sunt produse de elită.”
„Ca să ai acces la un vin bun trebuie să ai în spate (citită!) măcar literatura română, dacă nu şi pe cea universală. îţi trebuie un orizont cultural consistent pentru a avea repere şi o scară de valori. Altfel, cumperi vinul ca pe un semn formal, imitându-i pe alţii, numai că astăzi formatorii de opinie sunt cei care au bani şi trebuie să vă spun că un proprietar de club de fotbal, pentru că are bani, nu înseamnă că are neapărat şi gusturi în materie de vin sau de orice altceva.”
In vino veritas!, spuneau latinii şi aveau dreptate. Dar pentru a descoperi adevărul pe deplin, trebuie să avem grijă de unde achiziţionăm licoarea cea preţioasă. în plus, vinul marchează momente diferite din viaţa unui om, momente în special plăcute – botez, nunta de argint, zile de naştere ale apropiaţilor, drept urmare, vinul se asociază momentului celebrat. Nu mai spunem că vinul este sângele Domnului, iar medicina îi recunoaşte puterile tămăduitoare, dacă este consumat ponderat. Cei de la Vinexpert selecţionează, colecţionează şi îndrumă oamenii către reţeta de care au nevoie, pentru a asocia un vin bun cu un eveniment pe măsură. „La ora actuală putem spune că avem (la Vinexpert – n.r.) cea mai mare şi cea mai bună colecţie de vinuri de pe piaţă. Colecţie înseamnă acces la un set de valori, presupune selecţie, informaţie prelucrată, sincron cu trendurile mondiale, instrucţie intelectuală. Nu putem pune o barieră artificială pe criteriul naţional, calitatea este detectată oriunde în lume. Cum retailer-ii de mare suprafaţă selectează vinul doar după criteriul preţ, eu mă simt dator, prin Vinexpert, să selecţionez după criteriul calitate, sau acolo unde este cazul, şi după modă”, declară Cătălin Păduraru, omul care duce de 11 ani încoace munca „de investigare” a vinurilor româneşti şi străine de calitate superioară, fiind degustător autorizat, dar şi membru al Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor Scriitori despre Vin. Cătălin Păduraru şi-a început aventura în lumea vinului, după ce a părăsit-o pe cea a filmului, susţinând impunerea DOC-urilorîn România. Ce este mai bun, un vin vechi sau un vin nou, poate ne-am pus adesea această întrebare atunci când ne-am aflat într-un magazin şi am vrut să facem cuiva cadou o sticlă de vin de calitate sau să marcăm o clipă fericită din viaţa noastră. „Sunt unghiuri de vedere diferite, subiective. Un vin vechi este deja o plusvaloare prin faptul că este păstrat asemenea unei comori, un vin cu potenţial şi evident ca reprezintă mai mult decât un simplu lichid alimentar, dar şi un vin nou, care promite foarte mult şi a ajuns la nişte performanţe deosebite poate reprezenta o revelaţie puternică. Vinurile româneşti vechi care confirmă cu adevărat nobleţea se regăsesc în staţiunile de cercetări de la Murfatlar, cele din cramele de la Miniş – acolo unde găsim Cadarca, un soi perfiloxeric care nu a avut nevoie de altoiul din SUA. Noi, românii, putem părea nişte epigoni dacă încercăm să ne afirmăm pe plan internaţional cu Cabernet Sauvignon sau Pinot Noir, când am putea să ne mândrim cu soiuri autohtone precum Fetească neagră, Grasă de Cotnari sau Busuioacă de Bohotin. Chiar dacă nu facem superperformanţă comercială, un danez ori un francez ar dori să guste cu siguranţă picătura de vin românească obţinută din terro/r-ul de aici. Valorile noi ale vinului se afirmă în toată ţara. în mod special le-aş aminti pe cele din Oltenia, în mare parte datorită investiţiilor străine din zonă. Mă refer la Vinarte, Vinterra, Caril Reh Winery, (evident cu proprietatea ecologică de la Oprişor, care va ieşi în curând cu vinurile certificate Ecocert) şi, mai nou, Domeniile Coroanei de la Segarcea. Moldova stă pe doi operatori – Vinia Iaşi şi Cotnari, iar în vest avem Recaş şi Jidvei”, apreciază preşedintele Vinexpert. Şi fiindcă Vinexpert este un consultant pentru multe firme româneşti, nu e de mirare ca în spaţiile Vinexpert amatorii licorii zeilor să găsească pe drept cuvânt vinuri rare, deosebit de rafinate. „Pe plan internaţional sunt câteva vinuri care nu pot fi comentate, mă refer la vinurile Chateau – Figeac, Chateau Petrus, Chateau La Tour– ele sunt etalonul calităţii, în anii în care producţia e de slabă calitate nu scot vinuri pe piaţă. Vinexpert se simte dator să aducă astfel de vinuri în România, ele se numesc vinuri Premier Grand Cru Classe, adică vinuri de crezut pe care le regăsim în hotelurile de cinci stele şi care nu necesită degustare în prealabil, 100% de calitate. Pentru că este la modă Sauvignon-ul Blanc din Noua Zeelandă, am adus şi un astfel de vin. Avem şi vinuri de nişă, vinurile de gheaţă, făcute din struguri care se culeg la -12° C de la Kenderman. Am adus şi de la Vino Verde din Portugalia – expresia vinurilor tinere, exuberanţei latine, dar avem şi Rose d‘Anjoux, Barollo din Italia. Noi, în România, nu avem un vin rege, dar, de pildă, în Ungaria, Tokay este considerat regele vinului şi vinul regilor!”, declară cu tristeţe Cătălin Păduraru.
