Star Wars printre noi

May 5th, 2011, Revista Flacara

Prima oară am luat contact cu manifestările fanilor Star Wars din România la conferinţa pe care aceştia au ţinut-o la târgul de science-fiction Final Frontier, desfăşurat în luna martie la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti. Atunci, în faţa unui public anemic, câţiva maeştri Jedi încercau fără succes să le explice celor prezenţi filosofia Star Wars şi stilul de viaţă la care au aderat. Tot atunci au prezentat şi câteva secvenţe din fan-filmul la care lucrează, un fel de poveste inspirată din universul Star Wars – au intercalat imagini din filmele originale cu diferite secvenţe importante din viaţa grupului lor. Spre sfârşitul conferinţei, o doamnă îi roagă pe maeştrii Jedi să facă o demonstraţie cu săbiile-laser. Obi-Tap Toran, un tânăr ucenic al lui Aliapo şi un pasionat al cosplay-ului (curent artistic apărut în Japonia în care participanţii încorporează diferite personaje pentru a transmite o idee), îi răspunde demn: „Nu suntem circari, doamnă!” Tot atunci, Andrei a vorbit despre semnificaţia activităţii lor: „Star Wars-ul în sine şi cosplay-ul sunt două fenomene internaţionale care nu prea au prins în ţara noastră. Şi ne simţim chiar foarte bine când ne întâlnim cu oameni care au aceleaşi mentalităţi şi cu care facem aceleaşi lucruri. Nu veţi vedea oriunde oameni care au curajul să îşi exprime aceste dorinţe şi hobby-uri. A te îmbrăca în cavaler Jedi sau Sith, a-ţi lua sabia de plastic şi a te duce pe stradă şi a opri taxiuri pentru nunta ta Star Wars este într-adevăr un sentiment unicat.”

Aveam să cunosc o altă faţă a clubului Star Wars România la Manifestarea lor de pe 10 aprilie din parcul Herăstrău „EcoBase 1″, după cum este denumită locaţia pe site-ul CSWR. Pe la amiază căutam buimăcit printre copacii înfloriţi o ceată de cavaleri Jedi. Nu reuşeam să îmi dau seama dacă e realitate sau vis ceea ce făceam. I-am găsit la punctul unde stabiliseră întâlnirea pe internet, trei indivizi poartă robe lungi de culori închise şi alţi câţiva sunt deghizaţi în haine normale. Îl recunosc printre ei pe Aliapo. Poartă un costum maroniu, în ureche are o cască Bluetooth, şi în mâini ţine un teanc cu flyere inscripţionate cu o poză a grupului.

Diana (sau Lady Vader) e singura fată care a ajuns astăzi la întrunire. E studentă la Facultatea de limbi străine, lucrează la „o firmă de web” şi vorbeşte cu un puternic accent englezesc. N-are costum şi, oricum, în ultimul timp s-a dat pe Star Trek. Îmi spune că nu s-a mai întâlnit cu cei din clubul Star Wars de multă vreme, de la o convenţie la care a băut peste măsură. Ea vine din altă „facţiune” care acum nu mai există în România – Consiliul Jedi. Lângă ea e Andrei (sau Obi-Tap Toran), cel care i-a tăiat macaroana curioasei la târgul Final Frontier. Andrei este student în anul trei la Româno-Americană, poartă o robă cu o glugă imensă făcută de mama lui şi nu stă o clipă locului, tot timpul are o glumă de făcut sau un personaj de interpretat.

Îl întreb pe Andrei despre concepţia lui cu privire la modul de viaţă Star Wars: „Băi, e discutabil… fiecare cu ideile lui, eu nu pot să zic că o iau chiar atât de în serios.” „Deşi este îmbrăcat în robă Jedi”, intervine Diana”. „Da, sunt îmbrăcat aşa pentru că sunt tâmpit pe fenomenul cosplay.” Îl întreb de ce nu se apucă de actorie dacă îi place să joace teatru. „Mă gândesc să mă apuc de comedie şi uite. Aş face o plimbare pe stradă şi eu să fac băşcălie încontinuu. Asta e partea interesantă, ei o iau în serios şi eu sunt mereu acolo în spate şi fac băşcălie.” „Şi nu vă certaţi pe chestia asta?”, iscodesc eu. „Nu, toată lumea se distrează aici, ăsta e scopul.” Intervine Lady Vader. „Tocmai aici este frumuseţea Star Wars, că atrage oameni atât de diferiţi. Si pot fi oameni ca Aliapo care takes shit very seriously, fie gen el (Andrei, n.a) care să facă băşcălie.”

Un bărbat îmbrăcat sport şi pe role este interesat de sabia din plastic a lui Andrei. „Nu i se aprinde lumina?” „Nu, nu se aprinde lumina, e zi şi.” „Da’ noaptea se aprinde?” „Şi-a uitat cristalul acasă”, clarifică problema un alt fan Jedi care este pasionat şi de arte marţiale. Lângă bărbatul pe patine apare soţia. Încep amândoi să fredoneze o temă muzicală celebră din coloana sonoră a Războiului Stelelor. Fostul fan le testează cunoştinţele: „Unde s-a turnat filmul ăsta, ia să vedem dacă ştiţi.” „În Tunisia”, răspunde Diana. Tot ea mi-a vorbit despre excursia în grup Star Wars la Băile Herculane unde au vizionat în premieră un fanfilm în care a jucat şi ea: „Acţiunea avea loc după prequel-uri (prima serie anacronică Star Wars, mai exact episoadele IV, V şi VI, n.a) şi au rămas doar câţiva Jedi care căutau o răţuşcă de cauciuc în care era toată Forţa universului. O prostie de genul ăsta, băi, dar nu avea nici un sens. Era o tipă care avea o robă Jedi roz şi era prinţesa, am legat-o de copac şi la un moment dat un băiat a sărit din copac pe pământ. Am zis, mamă, avem şi cascadorii, ce tari suntem!”

Apare Lucian Mândruţă împreună cu soţia şi cei doi copii, padawani în devenire. Îl întreabă pe Aliapo când este de gardă şi îi invită (pe trei dintrei ei) la emisiunea pe care o moderează la Antena 2, Nimic important. A doua zi, în direct în cadrul emisiunii, Mândruţă avea să primească din partea Senatului Clubului Star Wars România distincţia de Ambasador al Lumilor Centrale.

Se pare că astăzi nu mai vine nimeni la manifestare. Aliapo ia iniţiativa şi întreabă în stânga şi în dreapta dacă vrem să o luăm din loc. Ne plimbăm prin parc cu toţii, câţiva maeştri Jedi, câţiva fani, un jurnalist confuz, două femei şi doi padawani care se duelează cu săbii-laser printre picioarele noastre. Rămân mai în spate cu un prieten mai vechi de-al lui Aliapo, şi el fan Star Wars, dar nu atât de curajos încât să se costumeze: „E altceva (ce fac ei, n.a)… bine că nu fac rău, nu bagă etnobotanice.”