- Revista Flacara - http://revistaflacara.ro -

Star Wars printre noi

Au trecut mai bine de trei decenii de când regizorul american . George Lucas lansa în cinematografe primul episod din faimoasa saga sci-fi „Războiul Stelelor”. De atunci, încasările în urma difuzării filmelor au tot crescut, în 2008 venitul generat de cele opt producţii cinematografice oficiale fiind de 4,41 miliarde de dolari.

Epopeea spaţială în care se înfruntă cava­lerii Jedi (ce reprezintă forţele Binelui) şi fioroşii Sith (antagoniştii) s-a transformat, în timp, într-un fenomen cultural cu fani înrăiţi în lumea întreagă. Într-un recensământ al popu­laţiei realizat în Marea Britanie în 2001, mai în glumă, mai în serios, 390.127 de oameni au declarat că aparţin de religia… Jedi. Adepţi ai Forţei s-au înregistrat în sondaje şi în Australia (numărul mare de „jediiţi”, aproximativ 70.000, a fost pus pe seama unui mail trimis de adevăraţii fani Star Wars, care sperau că apariţia în statistici va oficializa gruparea lor religioasă), Noua Zeelandă (aici este cea mai mare comunitate Star Wars din lume), Muntenegru (un grup de tineri s-au autode- clarat etnici jedi pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la problema minorităţilor etnice) şi Canada (singura ţară în care Ordinul a fost recunoscut ca „entitate religioasă fede­rală” pe 12 ianuarie 2009). Transformarea de-a lungul timpului a Războiului Stelelor dintr-un film într-un cult religios nu este un fenomen pe atât de straniu pe cât pare. George Lucas a inserat în poveste diverse elemente filosofice, mitologice şi religioase din culturi diferite ast­fel încât ghiveciul cinematografic să fie pe pla­cul oricui. Rezultatul este unul eclectic din punct de vedere cultural, o „pădure de semne” în care simbolurile creştinismului (Luke Skywalker, viitor mânuitor al Forţei şi Mesia salvator) se îmbină, de exemplu, cu valorile şintoismului (stilul de viaţă al maeştrilor Jedi se aseamănă cu cel al samurailor japonezi). Pe bună dreptate, comentatorul cultural american Dick Staub (autorul lucrării Credinţa creştină a maeştrilor Jedi) afirma într-un interviu urmă­toarele despre semnificaţia producţiei lui Lucas: „Un mit este o poveste care ne arată «tabloul complet», ceva transcendental şi etern care explică viziunea unei civilizaţii la un moment dat. Având în vedere această definiţie, creştinismul este mitul predominant al culturii vestice, iar Star Wars este mitul predominant al culturii pop.” Nu a fost nevoie să treacă ani- lumină pentru ca frenezia Star Wars să ajungă şi pe meleagurile mioritice şi să îşi găsească şi aici, ca şi în alte părţi, adepţi de nădejde.

Aliapo Ricolopian (sau Alin Apostol) este bucureştean, chirurg şi, înainte de toate aces­tea, maestru Jedi. El este unul dintre cei care au pus bazele primului club Star Wars din România, în vara lui 2003. De atunci s-au tot înmulţit membrii şi activităţile grupului. Au înregistrat marca clubului la OSIM şi, în 2009, au obţinut statutul de ONG. Între timp, Aliapo împreună cu alţi oameni pasionaţi de „Războiul Stelelor” s-au ocupat şi de imaginea clubului, au apărut în diverse emisi­uni televizate (Chestiunea zilei, a lui Florin Călinescu, Anotimpul mireselor, o docu-drama produsă de Prima TV etc.) pentru a propovă­dui învăţămintele Ordinului Jedi. Şi popu­larizarea de atunci a dat roade, clubul ajungând în 2006 la peste 800 de membri, după spusele lui Aliapo.

Războiul stelelor” a devenit, dintr-un film, un cult religios cu adepti în toată lumea.

Celebra poveste cu acţiune plasata „într-o galaxie… foarte îndepărtată” este un brand comercial de suc­ces care a reuşit să vândă aproape orice pro­dus ce îi poartă numele, de la cărti de bucătărie din care poti învăta să găteşti kebab „Obi-Wan” şi costume „Darth Vader” pentru căteluşi până la betişoare chinezeşti sub formă de săbii-laser şi prăjitoare de pâine „Star Wars”. Dar să nu ne lăsăm păcăliti de aparentele economice ale poveştii. Lucrurile sunt mult mai complexe decât atât…

Alin a fost atras prima oară de Star Wars în copilărie. Îmi spune şi anul exact în care a simţit chemarea Forţei – 1978. „Am văzut într-un PIF (revistă franceză de bandă dese­nată, n.a) nişte figurine care m-au marcat: unul blond îmbrăcat în alb, altul într-o robă maro, unul negru şi urât cu o sabie roşie, o maimuţă cu arbaletă… doi roboţi…” După revoluţie, Aliapo, un proaspăt student la medicină, nu a abandonat pasiunea pentru Star Wars, ba dim­potrivă, a transformat-o într-un veritabil stil de viaţă. În perioada studenţiei Aliapo a văzut fiecare producţie a seriei Star Wars de cel puţin 60 de ori, găsind noi detalii la fiecare vizionare. „Înainte de fiecare examen vedeam câte un film… Simţeam că mă umple de energie.”

În viata de zi cu zi, Alin este medic chirurg la spitalul Elias din Capitală. Şi acolo este prezentă pasiunea lui căci spune că nu poate concepe chirurgie fără Forţă. „Suntem atât de mici… Eu nu fac decât să ajut Forţa să vindece… Si crede-mă, când operez mă detaşez de reali­tatea din jurul meu, sunt conectat acolo. Când termin aflu cât timp a trecut, iar eu ca Entitate nu contez atunci când am o Datorie de înfăptuit. De asta nu simt oboseală chiar şi după 36-40 de ore de gardă continuă.”

Clubul „Star Wars”, din Bucureşti, a înfiinţat, în urmă cu şase ani, şi o Academie Jedi, unde noii-veniţi învaţă căile Forţei. Cum poţi desluşi Căile Forţei? Mai întâi, neiniţiaţii trebuie să dea un examen de admitere on-line care durează aproximativ o oră. Apoi, cei admişi devin „padawani” (ucenici) şi încep antrenamentul sub observaţia unui maestru sau cavaler Jedi. În cadrul Academiei Jedi, „padawanii” studiază astrologia, numerologia, kabala, filosofia Jedi şi arta de a mânui „lightsaber”-ul.

Aliapo îmi spune că a făcut totul ca să îşi poată îndeplini visul copilăriei, să poată trăi conform cu preceptele Star Wars şi să fie încon­jurat de oameni care să aibă aceeaşi pasiune. În 2004 s-a căsătorit şi nunta a făcut-o tot în stil galactic. S-a deghizat împreună cu prietenii şi cu viitoarea soţie, şi-au luat la purtare săbiile laser şi au petrecut în stilul lor, construind o poveste a întregului eveniment. Sub privirile circumspecte ale bodyguarzilor localului în care se desfăşura petrecerea nunţii, două găşti de costumaţi se răfuiau în faţa localului. Sau cel puţin aşa spune legenda. Era tensiune mare, mireasa fusese furată de Vânătorii de Re­compense şi Cavalerii Jedi încercau să o răs­cumpere folosindu-şi săbiile din dotare şi pu­terile Forţei. L-am întrebat pe Aliapo ce i-au cerut prădătorii pentru a-şi răscumpăra soţia. „O navetă de Forvish-bere verde corelliană. Nu contează ce au cerut ei… contează că Marele Maestru Sith dorea să strice nunta pen­tru că aşa Forţa ar fi devenit mult prea puter­nică în noi. Vânătorii de Recompense l-au tră­dat, iar când a venit tortul (avea forma Stelei Morţii, n.a), am băgat light-knief-ul (cuţitul laser, n.a) în el şi am distrus Simbolul răului.” Căsătoria a fost oficiată şi religios, la biserică, „pentru rudele conservatoare.”

Prima oară am luat contact cu mani­festările fanilor Star Wars din România la con­ferinţa pe care aceştia au ţinut-o la târgul de science-fiction Final Frontier, desfăşurat în luna martie la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti. Atunci, în faţa unui public anemic, câţiva maeştri Jedi încercau fără succes să le explice celor prezenţi filosofia Star Wars şi stilul de viaţă la care au aderat. Tot atunci au prezentat şi câteva secvenţe din fan-filmul la care lucrează, un fel de poveste inspirată din universul Star Wars – au intercalat imagini din filmele originale cu diferite secvenţe impor­tante din viaţa grupului lor. Spre sfârşitul con­ferinţei, o doamnă îi roagă pe maeştrii Jedi să facă o demonstraţie cu săbiile-laser. Obi-Tap Toran, un tânăr ucenic al lui Aliapo şi un pasionat al cosplay-ului (curent artistic apărut în Japonia în care participanţii încorporează diferite personaje pentru a transmite o idee), îi răspunde demn: „Nu suntem circari, doam­nă!” Tot atunci, Andrei a vorbit despre sem­nificaţia activităţii lor: „Star Wars-ul în sine şi cosplay-ul sunt două fenomene internaţionale care nu prea au prins în ţara noastră. Şi ne simţim chiar foarte bine când ne întâlnim cu oameni care au aceleaşi mentalităţi şi cu care facem aceleaşi lucruri. Nu veţi vedea oriunde oameni care au curajul să îşi exprime aceste dorinţe şi hobby-uri. A te îmbrăca în cavaler Jedi sau Sith, a-ţi lua sabia de plastic şi a te duce pe stradă şi a opri taxiuri pentru nunta ta Star Wars este într-adevăr un sentiment uni­cat.”

Aveam să cunosc o altă faţă a clubului Star Wars România la Manifestarea lor de pe 10 aprilie din parcul Herăstrău „EcoBase 1″, după cum este denumită locaţia pe site-ul CSWR. Pe la amiază căutam buimăcit printre copacii înfloriţi o ceată de cavaleri Jedi. Nu reuşeam să îmi dau seama dacă e realitate sau vis ceea ce făceam. I-am găsit la punctul unde stabiliseră întâlnirea pe internet, trei indivizi poartă robe lungi de culori închise şi alţi câţiva sunt deghizaţi în haine normale. Îl recunosc printre ei pe Aliapo. Poartă un costum maroniu, în ureche are o cască Bluetooth, şi în mâini ţine un teanc cu flyere inscripţionate cu o poză a grupului.

Diana (sau Lady Vader) e singura fată care a ajuns astăzi la întrunire. E studentă la Facultatea de limbi străine, lucrează la „o firmă de web” şi vorbeşte cu un puternic accent englezesc. N-are costum şi, oricum, în ultimul timp s-a dat pe Star Trek. Îmi spune că nu s-a mai întâlnit cu cei din clubul Star Wars de multă vreme, de la o convenţie la care a băut peste măsură. Ea vine din altă „facţiune” care acum nu mai există în România – Consiliul Jedi. Lângă ea e Andrei (sau Obi-Tap Toran), cel care i-a tăiat macaroana curioasei la târgul Final Frontier. Andrei este student în anul trei la Româno-Americană, poartă o robă cu o glugă imensă făcută de mama lui şi nu stă o clipă locului, tot timpul are o glumă de făcut sau un personaj de interpretat.

Îl întreb pe Andrei despre concepţia lui cu privire la modul de viaţă Star Wars: „Băi, e dis­cutabil… fiecare cu ideile lui, eu nu pot să zic că o iau chiar atât de în serios.” „Deşi este îmbrăcat în robă Jedi”, intervine Diana”. „Da, sunt îmbrăcat aşa pentru că sunt tâmpit pe fenomenul cosplay.” Îl întreb de ce nu se apucă de actorie dacă îi place să joace teatru. „Mă gândesc să mă apuc de comedie şi uite. Aş face o plimbare pe stradă şi eu să fac băşcălie încontinuu. Asta e partea interesantă, ei o iau în serios şi eu sunt mereu acolo în spate şi fac băşcălie.” „Şi nu vă certaţi pe chestia asta?”, iscodesc eu. „Nu, toată lumea se distrează aici, ăsta e scopul.” Intervine Lady Vader. „Tocmai aici este frumuseţea Star Wars, că atrage oameni atât de diferiţi. Si pot fi oameni ca Aliapo care takes shit very seriously, fie gen el (Andrei, n.a) care să facă băşcălie.”

Un bărbat îmbrăcat sport şi pe role este interesat de sabia din plastic a lui Andrei. „Nu i se aprinde lumina?” „Nu, nu se aprinde lumi­na, e zi şi.” „Da’ noaptea se aprinde?” „Şi-a uitat cristalul acasă”, clarifică problema un alt fan Jedi care este pasionat şi de arte marţiale. Lângă bărbatul pe patine apare soţia. Încep amândoi să fredoneze o temă muzicală celebră din coloana sonoră a Războiului Stelelor. Fostul fan le testează cunoştinţele: „Unde s-a turnat filmul ăsta, ia să vedem dacă ştiţi.” „În Tunisia”, răspunde Diana. Tot ea mi-a vorbit despre excursia în grup Star Wars la Băile Herculane unde au vizionat în premieră un fanfilm în care a jucat şi ea: „Acţiunea avea loc după prequel-uri (prima serie anacronică Star Wars, mai exact episoadele IV, V şi VI, n.a) şi au rămas doar câţiva Jedi care căutau o răţuşcă de cauciuc în care era toată Forţa universului. O prostie de genul ăsta, băi, dar nu avea nici un sens. Era o tipă care avea o robă Jedi roz şi era prinţesa, am legat-o de copac şi la un moment dat un băiat a sărit din copac pe pământ. Am zis, mamă, avem şi cascadorii, ce tari suntem!”

Apare Lucian Mândruţă împreună cu soţia şi cei doi copii, padawani în devenire. Îl întreabă pe Aliapo când este de gardă şi îi invită (pe trei dintrei ei) la emisiunea pe care o moderează la Antena 2, Nimic important. A doua zi, în direct în cadrul emisiunii, Mândruţă avea să primească din partea Senatului Clubului Star Wars România distincţia de Ambasador al Lumilor Centrale.

Se pare că astăzi nu mai vine nimeni la manifestare. Aliapo ia iniţiativa şi întreabă în stânga şi în dreapta dacă vrem să o luăm din loc. Ne plimbăm prin parc cu toţii, câţiva maeştri Jedi, câţiva fani, un jurnalist confuz, două femei şi doi padawani care se duelează cu săbii-laser printre picioarele noastre. Rămân mai în spate cu un prieten mai vechi de-al lui Aliapo, şi el fan Star Wars, dar nu atât de cura­jos încât să se costumeze: „E altceva (ce fac ei, n.a)… bine că nu fac rău, nu bagă etnobotanice.”