Cine n-a auzit de Stonehenge? Dar că în Malta ar exista temple megalitice de (aproximativ) aceea[i generatie ştie, probabil, mult mai putină lume. Templele megalitice din Malta au, însă, întreaga „reţetă” pentru a atrage turişti cu ghiotu­ra: sacrificii, deocamdată animale (nu au fost probate şi sacrificii umane), vechime, lucrări ştiinţifice care lansează cele mai vii speculaţii asupra construcţiei lor. Un stanycu adevărat de senzaţie pe care Flacămvi-l oferă in exclusivitate:am fost acolo şi am văzut pentru dumneavoastră!

De la venerarea Soarelui la cea a zeiţei

Ca să ajungi la Hagar Qim, de la Melieha, unde ne-am cazat, nu facem mai mult de o oră, cel mult două, cu autocarul. Locurile se află cam la aceeaşi distanţă de capitala malteză, La Valletta. Primul lucru care te şochează la Hagar Qim este arhitectura stranie a locului. „Pietrele”, ceva mai mici de înălţime decât Stonehenge-ul autentic (pe care nu l-am văzut, dar m-am „documentat” cât de cât asupra lui) sunt dispuse ciudat. Seamănă cu un puzzle. Un mozaic care, pentru noi, oamenii de peste milenii, şi-a pierdut sensul. Relevanţa. Dar nu şi însemnătatea. Ele trebuie decodificate uşor-uşor, cu ajutorul unui ghid meticulos, cum este Ciprian Fanaca, de la Malta Travel (www.malta.ro). „Aceste construcţii, spune Ciprian, sunt mai vechi decât piramidele. Au peste cinci mii de ani.” Şi, deja, gândul îţi zboară la toate acele ipoteze copleşitoare privind Atlantida şi civilizaţiile atlanţilor. Tot Fanaca ne spune că pietrele, imposibil de cărat cu obişnuitele mijloace primitive, au fost aduse acolo de rolling stones. Este o butadă, bineînţeles că nu e vorba despre faimoasa formaţie de muzică rock, ci de pietrele rostogolitoare, rotunde, care le ţineau loc de roţi megaliţilor şi deplasării lor. O altă ipoteză pretinde că pietrele de mare greutate au fost cărate cu ajutorul animalelor uriaşe care, pe atunci, mai populau insula. Era epoca marilor reptile, a elefanţilor/mamuţi uriaşi, a unei faune de mult dispărute. Dar acel Jurassic Park a funcţionat, pe bune, în această insulă ciudată, atipică, aflată exact la mijlocul acelei elipse care configurează contururile Mării Mediterane.

Pe lângă templele de la Hagar funcţionează, astăzi, mai multe asociaţii. Earth Foundation Societyîşi propune chiar, ca obiectiv de fiinţare, „promotion and awarness of the heritage of the Megalitic Temples of Malta”. Grup Arkeologiku Malti, în traducere liberă Archaeology Group of Malta, are cam acelaşi scop. Unul dintre numerele revistei tip magazin de la Smithsonian dedică un spaţiu amplu aceluiaşi subiect. „Cataroaiele” malteze au stârnit lucrări care mai de care mai extravagante, în lumea bună. Ele au ca subiect, de obicei, fie venerarea Soarelui în acele temple arhaice, fie evoluţia mitului zeiţei fertilităţii în timpurile preistorice. Aici ar fi mai mult de discutat. Atât ghidul maltez cât şi cel român ne-au transmis informaţii în premieră despre ce înseamnă acea figură neobişnuită care este asimilată zeiţei fertilităţii şi care apare la Hagar. Are braţe groase, de bărbat – şi un tors asemenea. Chiar pătrăţos, de culturist. Dar şoldurile sunt, la rândul lor, şi ele extrem de ample, ca de femeie. Pe ansamblu pare mai degrabă un simbol hermafrodit. Spre deosebire de pietrele de la Stonehenge, cele din Malta sunt amplasate în apropierea mării, chiar pe culme. Toate măsurătorile au dus la concluzia că acei oameni preistorici ştiau cu precizie calendarul, fazele Lunii, erau în armonie şi deplină cunoaştere cu cosmosul. Savanţii au ajuns, de asemenea, la concluzia că forma templelor era în concordanţă cu organele omeneşti ale vorbirii: gât, gură, limbă etc. Asemeni lor, coardele vocale şi buzele provoacă vibraţia aerului, vibraţie amplificată ulterior. Cavităţile rezonante ale abdomenului preiau şi dau amplitudine sunetelor. „Motivul prezent în decorarea templelor este cel al spiralei, dar să nu uităm că el era folosit, pentru prima dată, şi la ceramica de Cucuteni – şi la Ripiceni, pe Prut”. Dovadă că era un simbol universal valabil. Civilizaţia care a construit templele Hagar-ului a fost, consideră specialiştii, una dintre primele civilizaţii foarte avansate de pe Pământ. Pe lista World Monuments Funds, templele sunt printre cele mai periclitate o sută de situri. Unul dintre cercetătorii interesaţi de Hagar Qim a elaborat deja o teorie despre efectele acustice în interiorul pieselor templului. Totul, de aici încolo, este divagaţie. Se poate specula la nesfârşit asupra populaţiilor prefeniciene ale Maltei. Asupra acestei limbi bizare pe care o vorbesc localnicii şi care, până de curând, nici măcar nu avea un scris al ei. Asupra maltezilor înşişi, care par un popor coborât din X FILES sau Amintirile despre viitor ale lui Erick von Daniken. Despre faptul că aceeaşi cultură de la Stonehenge a replicat aici, la mijloc de mare închisă, megaliţii din insulele britanice. Este un mister care cere o pipă plină cu tutun parfumat şi o seară cu un documentar amplu, de două ore, pe DISCOVERY.

Daca tot aţi ajuns în Malta e bine, credem, sa ţineţi cont de câteva sfaturi:

• Sa nu… faceţi cumpărăturile în euro. Deşi moneda este acceptată în magazine. Restul vă va fi dat, invariabil, în monede malteze, iar rezultatul este că, la început cel puţin, vă veţi încurca fără doar şi poate.

• Să… preferaţi peştele puiului, mai albs peştele local, preparat în feluri tradiţionale. Este un peşte fără oase, foarte alb, gelatinos, care aduce la gust şi consistenţă cu fructele de mare. Poate (tocmai) de aceea este şi minunat la gust. Veţi obţine un prânz excelent.

• Există iepure maltez. Adus pe insulă, ca material didactic pentru vânătoare, de către cavaleri, acum vreo cinci sute de ani. Dacă întâlniţi vreunul, puneţi-i, repede, sos. Va fi gustos. E bine alergat. Deci, bine fezandat. Mai ales pentru copii, va fi o delectare.

• Gustaţi lichior de cactus. E foarte interesant. Noi am luat o sticlă pentru acasă. Nu sunt sigur că merge cu iepure, dar merge cu o femeie. La sigur. 3,70 lire malteze. Din shop.

• Atenţie la lira malteză! Este una dintre cele mai puternice monede ale lumii. Se trage din ruda ei îndepărtată, sterlina. Acuşi, face vreo 80.000 de lei vechi de-ai noştri. Nu o subestimaţi. Când primiţi restul cinci sau zece cenţi, vă dau un sfat: fiţi zgârciţi şi nu-i aruncaţi pe jos. Gândiţi-vă că nişte „amărâţi” patruzeci sau cincizeci de cenţi pot face cât o bere sau mai mult.

• Aveţi grijă de fiecare firicel de apă! în insulele malteze, râurile au secat complet! Mai există un singur izvor, pe Gozo. Apa, deci, se aduce, îN TOTALITATE, din Italia. Este, în consecinţă, foarte preţioasă. Şi destul de scumpă.

• Nu rataţi LA FESTA! Poate vom avea, în nume­rele următoare – ori în almanahe! – posibilitatea de a scrie despre asta. Este ceva tipic maltez. Puteţi să vă furişaţi să vedeţi cum, noaptea, sfinţii & îngerii se furişează şi se pun singuri pe soclu.

  

  

  

Taguri: nr. 8-9 / august-septembrie 2007 Tweet

Monday, August 20th, 2007 at 7:01 pm, ZOOM, RSS feed