Din nou suntem în decembrie, dar tot mai puțini dintre noi își mai aduc aminte ce s-a petrecut în urmă cu 22 de ani și cum evenimentele de atunci ne-au înrâurit existența în anii care au urmat.
Sunt, însă, unii care nu pot să uite și nu le îngăduie nici altora să lase ca uitarea să acopere momente de maximă importanţă din istoria noastră. Din fericire, mai sunt unii cărora le pasă de tribulaţiile destinului nostru. Domniţa Ștefănescu face parte dintre ei. Cartea sa, 11 ani din istoria României – decembrie 1989 – decembrie 2000, este o incursiune extraordinară într-o perioadă de mari frământări în viaţa noastră. Ca un cronicar conștiincios și bine informat, obiectiv și fără a face jocul cuiva, autoarea consemnează în ordine cronologică evenimentele cele mai semnificative petrecute în acest interval de timp. Sunt folosite informaţii din cele mai diverse surse – de la ziare până la arhive, de la cărţi până la emisiuni de radio și de televiziune. Mii de personaje sunt convocate în această lucrare de dimensiuni impresionante pentru a depune mărturie despre felul în care au acţionat în diverse împrejurări. Unii dintre acești eroi sunt de-a dreptul odioși, alţii – adevărate repere morale și civice. Nu știi ce să admiri mai mult: migala autoarei de a scotoci după date cât mai exacte, rigoarea ordonării lor, extraordinara ei capacitate de a rămâne în umbră și de a-i lăsa pe cititori să le interpreteze… Cartea ei este palpitantă ca un roman cu suspans. Ea oferă o imagine elocventă a zbaterilor unei naţiuni care își caută, în condiţii dificile, calea spre democraţie, spre o viaţă prosperă, liberă, demnă de respect. Cu o impresionantă putere de muncă, Domniţa Ștefănescu a ţinut locul unui întreg colectiv de cercetători. Admirabila ei lucrare de aproape o mie de pagini va rămâne ca un document de preţ pentru toţi cei din generaţiile viitoare care vor dori să afle cum a trăit și cu ce s-a confruntat poporul român, la sfârșitul secolului XX.