După mica escapadă puritano-ipocrită numită Juno, Jason Reitman se întoarce la ce ceea se pricepe mai bine: portretizarea lumii contemporane pline de cinism. Dacă v-a plăcut Mulţumim că fumaţi!, pregătiţi-vă pentru ceva şi mai bun.
De data asta, în prim-plan se află „terminatorii“: oameni angajaţi să concedieze. Ce paradox! Aceştia sunt chemaţi să le facă treaba şefilor simţitori sau ipocriţi. Iar cum criza este pe cai mari, afacerea înfloreşte. Cât de departe poate ajunge ipocrizia şi diviziunea muncii? Ne este prezentat, cu mult umor negru, acest mecanism, care face din oameni simple rotiţe, lipsite de contact uman, de-a dreptul alienate. Este o lipsă maximă de orice formă de umanism şi decenţă, totul devine numai o luptă pentru eficienţă. Virtualizarea şi lipsa de responsabilitate sunt conceptele-cheie.
Filmul ne poate arăta de la ce a pornit criza financiară. Incapacitatea de a-ţi asuma riscuri faţă de oameni. Poate lecţia cea mai dură este aceea că, atunci când vrei să te întorci la a fi om din nou, nu o vei mai putea face. Ce are filmul acesta în plus faţă de documentarele lui Moore? Ei bine, îţi imprimă mai multă compasiune, nu este doar cinism şi ură faţă de această lume; Reitman ţine, într-un fel, la anti-eroii lui, iar asta se simte. Nu este doar meritul lui. George Clooney face un mare rol. Personajul pe care îl interpretează este extrem de credibil. Trebuie lăudată gama personajelor lui Clooney de anul acesta (2009): rolul din Omul care se holba la capre şi filmul de faţă. Nominalizarea lui la categoria celui mai bun actor din cadrul Oscarurilor de anul acesta este pe deplin meritată. Mai există o diferentă între Jason Reitman şi Michael Moore: primul crede, măcar puţin, în şansa acestor „ucigaşi“ de a se recupera, de a scăpa din lipsa de apatie. Doar că această şansă este extrem de redusă.
Regizor: Jason Reitman
Actori: George Clooney
Genul: Comedie neagră
Durata: 109 minute
Recomandare: Citeşte şi arde, comedia neagră din 2008 semnată de fraţii Coen. Un fel de James Bond întors pe dos.