Susan Moody: „Încrede-te în judecata ta!“
May 17th, 2012, Bogdan Hrib
Comenteaza
Tweet
Pe Susan Moody am cunoscut-o anul trecut, în iunie, la Conferința IACW de la Zürich. IACW înseamnă „International Association of Crime Writers“. Atunci România, prin „Romanian Crime Writers Club“, s-a alăturat marii familii internaționale a scriitorilor de crime fiction. Marea familie? Parcă ar fi un fel de limbaj de lemn… De fapt acești scriitori despre care vorbesc sunt niște persoane foarte respectabile, dar extrem de simpatice și comunicative, care știu să râdă și să se distreze, care știu să scrie și știu să asculte…
❙ Cum şi când a început activitatea ta literară? De ce crime fiction?
– Am început să scriu pe la vreo trei ani, obligându-i pe cei patru frați ai mei să stea şi să mă asculte în timp ce le citeam ultimele creații. Nu mi-am dorit niciodată altceva decât să fiu scriitor şi sunt încântată şi recunoscătoare că nu numai scrisul în sine este profesia mea, dar şi pentru că sunt plătită (dar nu mult!) pentru a spune poveşti. De ce crime? Pentru că am iubit dintotdeauna să citesc crime fiction, începând cu Sfânta Agatha, continuând cu Dorothy Sayers, Ngaio Marsh, Margery Allingham, Josephine Tey, apoi cu Michael Innes and Edmund Crispin, descoperind autori americani ca Ross MacDonald şi Raymond Chandler – întreaga umbrelă uriaşă a literaturii crime.
❙ Cum te simți ca fiind autorul unui roman aflat în Topul 100 al celor mai importante volume de crime, top realizat de Crime Writers Association din Marea Britanie? Mă refer la Penny Black…
– Aş zice că dacă ai lua un clasament al zilelor noastre alcătuit de scriitori sau cititori, s-ar putea să rezulte o listă diferită. În vremea ei, Penny Wanawake, ca detectivă amatoare negresă, era foarte neobişnuită şi romanele în care apărea ca personaj principal au primit câteva recenzii minunate, dar sunt mulți scriitori buni şi, în zilele noastre, competiția ar putea fi mult mai dură. Poate că ar fi timpul unei liste noi… sau, cine ştie, s-ar putea să nu mai apar în cea nouă, aşa că mai bine nu!
❙ Care este metoda de a scrie pentru un scriitor de succes?
– Să fii foarte disciplinat cu programul tău de lucru. Să perseverezi. Să citeşti, să citeşti, să citeşti. Să scrii, să scrii, să scrii. Să ai încredere în judecata ta. Să nu renunți când cartea ta este respinsă sau când primeşti recenzii proaste. Să ai încredere în tine. Dacă ceri un sfat, să fii pregătit să primești o critică severă. Poate fi dureros, dar poate şi ajuta. Şi NICIODATĂ să nu ceri un sfat de la mama ta sau de la partenerul tău – e evident că ei nu pot fi sinceri!
❙ Ne-am cunoscut în Zürich, dar ştiu că ai un soț australian şi căminul tău este în Oxford. Oare nu călătoreşti prea mult în jurul globului?
– Nu mai avem casa din Oxford, dar avem una în Australia (deşi nu suntem prea des acolo!) şi una în Franța, unde petrecem majoritatea timpului – ne place vinul, brânza şi strălucirea soarelui! În plus avem copii în Australia, California, Danemarca şi Islanda. Deci, da, ne mişcăm cam prea mult.
Susan și soțul ei ieșind din Catedrala din Copenhaga după ceremonia oficiată cu ocazia nunții dintre Prințul moștenitor Frederik și Mary Donaldson, din 14 mai 2004.
❙ Ai scris o mulțime de cărți. Cum… vine inspirația?
– Ar fi uşor să-ți dau un răspuns obraznic de genul: Cumpăr inspirația la kil de la supermarket sau fur idei de la prietenii mei. Adevăratul răspuns este: Nu ştiu. Şi nici mulți dintre colegii mei. Vine o vreme când o carte este pregătită pentru a fi scrisă şi, de obicei, acel moment soseşte când un număr de idei care mi-au fâlfâit prin cap, în fine se strâng într-una singură şi dau năvală. Atunci pot să încep să scriu, deşi sunt rare oca- ziile când întreaga carte este acolo, aşteptând să fie scrisă…
În căutarea lui James Joyce prin Zürich, împreună cu toți colegii din asociație, în iunie 2011.
❙ Ai vreun regret?
– Legat de ce… de a fi scriitor? Cu siguranță nu. Este singurul lucru pe care mi l-am dorit vreodată. Vezi şi răspunsul meu de la prima întrebare…
❙ În acest an, Congresul asociației AIEP va avea loc la Toronto. Vei merge acolo?
– Nu, din nefericire. Trebuie să ajung la aniversarea băiatului meu cel mare, în California, în august, şi nu am timp să călătoresc în America de Nord de două ori la interval de câteva luni.
❙ Anul viitor Oxford va fi gazda congresu- lui. Eşti implicată în acest eveniment?
– Chiar foarte mult. Şi pot să-ți spun că va fi o întâlnire pe cinste. Nu poți da greş nicio- dată, când Oxfordul este punctul tău de start, nu-i aşa?
❙ Noi proiecte, noi cărți?
– O carte de-a mea (Dancing In The Dark) abia a apărut în ianuarie şi alta (Loose Ends) este programată pentru la toamnă. Şi încă una anul viitor. De asemenea, am de scris recenzii şi sunt în juriul pentru acordarea premiului Crime Writer’s Association Non-fiction Award, ceea ce înseamnă mult de citit. În plus, mai e şi Oxfordul anul viitor. Cred că sunt destule proiecte…
❙ Crezi că literatura Crime are un viitor?
– Da, mai mult ca sigur. Există o aplecare spre rău în fiecare dintre noi. Mulți dintre noi înțelegem că suntem animale sociale şi trebuie să respectăm regulile pentru ca societatea să funcționeze, dar asta nu înseamnă că nu suntem fascinați de cei care ies din parametri normali şi fac lucruri pe care noi nu am îndrăzni (sau nu am vrea) să le facem.
❙ Şi ultima întrebare: Vezi un viitor al cărților, pe hârtie sau on-line?
– Nu văd nici un motiv pentru care cele două forme să nu conviețuiască în perfectă armonie. Cititorii cu Kindle tot ne vor cumpăra cărțile şi cum dispozitivele electronice au tendința de a se descărca în cele mai palpitante momente, cărțile pe hârtie sunt mai practice din mai multe motive. Şi chiar nu trebuie să citeşti de pe Kindle în baie. Marele avantaj al cărților pe hârtie este că le poți simți, le poți mirosi, le poți întoarce paginile şi le poți simți greutatea în mâini. Cărțile şi povestitorii vor exista întotdeauna, pentru că ființele umane au o nevoie înnăscută de a descoperi lumi şi idei din afara experiențelor proprii, indiferent dacă e vorba despre poveşti de dragoste, istorie, autobiografii, filosofie sau… Crime.
nr. 5 / mai 2012 Tweet
- Susan Moody este pseudonimul literar al scriitoarei britanice Susan Elizabeth Donaldson, născută Horwood. După 2000, a semnat volume și cu pseudonimul Susan Madison.
- A condus Crime Writer’s Association din Marea Britanie și a fost președinte a International Association of Crime Writers.
- Are peste 20 de romane, a predat și continuă să predea creative writing în Anglia, Franța, Australia, SUA și Danemarca.
- Prin căsătoria, în 2001, cu profesorul John Dalgleish Donaldson, devine mama vitregă a prințesei moștenitoare a Danemarcei, Mary.
6,486 afisari
