- Revista Flacara - http://revistaflacara.ro -

Susan Moody: „Încrede-te în judecata ta!“

Pe Susan  Moody am cunoscut-o anul trecut,  în iunie,  la Conferința IACW de la Zürich. IACW înseamnă „International Association of Crime Writers“.  Atunci România, prin  „Romanian Crime  Writers  Club“, s-a alăturat marii   familii  internaționale a  scriitorilor de  crime   fiction. Marea  familie?  Parcă ar  fi un fel de limbaj  de lemn… De fapt  acești scriitori despre care  vorbesc sunt  niște persoane foarte respectabile, dar  extrem de  simpatice și  comunicative, care  știu  să râdă și  să se distreze, care  știu  să scrie și știu să asculte…

 

❙     Cum  şi  când  a  început activitatea ta literară? De ce crime fiction?

– Am  început să scriu  pe la vreo  trei  ani, obligându-i pe cei patru frați ai mei să stea şi să mă asculte  în timp ce le citeam ultimele creații. Nu  mi-am  dorit  niciodată altceva  decât  să fiu scriitor şi sunt încântată şi recunoscătoare că nu numai scrisul  în sine este profesia mea,  dar  şi pentru că sunt  plătită (dar  nu  mult!)  pentru a spune poveşti. De ce crime? Pentru că am iubit dintotdeauna să citesc crime fiction, începând cu Sfânta Agatha, continuând cu Dorothy Sayers, Ngaio  Marsh,  Margery Allingham, Josephine Tey,  apoi   cu  Michael   Innes   and   Edmund Crispin, descoperind autori americani ca Ross MacDonald şi Raymond Chandler – întreaga umbrelă uriaşă a literaturii crime.

 

❙     Cum te simți ca fiind autorul unui roman aflat în Topul 100 al celor mai importante volume de crime,  top  realizat de Crime Writers Association din Marea Britanie? Mă refer la Penny Black…

– Aş zice că dacă ai lua un clasament al zilelor noastre alcătuit de scriitori  sau cititori,  s-ar putea să rezulte o listă diferită.  În vremea ei, Penny  Wanawake, ca detectivă amatoare negresă, era foarte  neobişnuită şi romanele în care  apărea ca  personaj principal  au  primit câteva  recenzii  minunate, dar  sunt  mulți  scriitori  buni  şi,  în  zilele  noastre, competiția ar putea fi mult  mai  dură. Poate  că ar fi timpul unei  liste noi… sau,  cine ştie, s-ar putea să nu mai apar  în cea nouă,  aşa că mai bine nu!

 

❙     Care este metoda de a scrie pentru un scriitor de succes?

– Să fii foarte disciplinat cu programul tău de lucru.  Să perseverezi. Să citeşti, să citeşti, să citeşti. Să scrii, să scrii, să scrii. Să ai încredere în judecata ta. Să nu renunți când cartea ta este respinsă sau când primeşti recenzii  proaste. Să ai  încredere în  tine.  Dacă  ceri  un  sfat,  să  fii pregătit să  primești o critică  severă.  Poate  fi dureros, dar  poate  şi ajuta. Şi NICIODATĂ să nu   ceri  un   sfat  de  la  mama  ta  sau   de  la partenerul tău  – e evident că ei nu  pot  fi sinceri!

 

❙     Ne-am cunoscut în Zürich,  dar ştiu  că ai un soț australian şi căminul tău  este în Oxford. Oare nu călătoreşti prea mult în jurul globului?

– Nu mai avem  casa din Oxford,  dar avem una   în  Australia (deşi  nu  suntem prea   des acolo!) şi una în Franța, unde petrecem majoritatea timpului – ne place vinul, brânza şi strălucirea soarelui!  În plus  avem  copii în Australia, California, Danemarca şi Islanda. Deci, da, ne mişcăm cam prea mult.

Susan și soțul ei ieșind din Catedrala din Copenhaga după ceremonia oficiată cu ocazia nunții dintre Prințul moștenitor Frederik și Mary Donaldson, din 14 mai 2004.

 

❙     Ai scris o mulțime de cărți. Cum…  vine inspirația?

– Ar fi uşor  să-ți dau  un răspuns obraznic de genul:  Cumpăr inspirația la kil de la supermarket sau fur idei de la prietenii  mei.   Adevăratul   răspuns este:  Nu ştiu.  Şi nici mulți  dintre colegii  mei.  Vine  o vreme  când  o carte  este pregătită pentru a fi scrisă  şi, de  obicei,  acel moment  soseşte   când un  număr de  idei  care mi-au  fâlfâit prin cap, în fine se strâng într-una singură  şi  dau   năvală. Atunci  pot să încep să scriu, deşi sunt rare oca- ziile când  întreaga carte  este  acolo, aşteptând să fie scrisă…

În căutarea lui James Joyce prin Zürich, împreună cu toți colegii din asociație, în iunie 2011.

 

❙     Ai vreun regret?

– Legat  de ce… de a fi scriitor?  Cu siguranță  nu. Este singurul lucru  pe care mi l-am dorit  vreodată. Vezi şi răspunsul meu  de  la prima întrebare…

 

❙     În acest an, Congresul asociației AIEP va avea loc la Toronto. Vei merge acolo?

– Nu,  din  nefericire. Trebuie  să  ajung  la aniversarea băiatului meu cel mare, în California, în august, şi nu am timp  să călătoresc în America de Nord de două ori la interval de câteva luni.

 

❙     Anul viitor Oxford va fi gazda congresu- lui. Eşti implicată în acest eveniment?

– Chiar  foarte  mult.  Şi pot să-ți spun că va fi o întâlnire pe cinste.  Nu  poți da  greş  nicio- dată,  când  Oxfordul este punctul tău  de start, nu-i aşa?

 

❙     Noi proiecte,  noi cărți?

– O carte  de-a  mea  (Dancing In The Dark) abia a apărut în ianuarie şi alta (Loose Ends) este programată pentru la toamnă. Şi încă una anul viitor.  De  asemenea, am  de  scris  recenzii   şi sunt   în  juriul   pentru  acordarea premiului Crime  Writer’s  Association  Non-fiction  Award, ceea ce înseamnă mult de citit. În plus, mai e şi Oxfordul anul  viitor.  Cred că sunt  destule proiecte…

 

❙     Crezi că literatura Crime are un viitor?

– Da, mai mult  ca sigur.  Există o aplecare spre rău în fiecare dintre noi. Mulți dintre noi înțelegem că suntem animale sociale  şi trebuie  să respectăm regulile pentru ca societatea  să funcționeze, dar  asta  nu  înseamnă că nu  suntem fascinați  de cei care ies din  parametri normali şi fac lucruri pe care noi nu am îndrăzni (sau nu am vrea) să le facem.

❙     Şi  ultima întrebare:  Vezi  un  viitor al cărților, pe hârtie sau on-line?

– Nu  văd  nici  un  motiv  pentru care  cele două forme   să  nu  conviețuiască în  perfectă armonie. Cititorii cu Kindle tot ne vor cumpăra cărțile şi cum  dispozitivele electronice au tendința  de  a se descărca în cele mai  palpitante momente, cărțile  pe  hârtie  sunt  mai  practice din  mai  multe  motive. Şi chiar  nu  trebuie să citeşti  de pe Kindle  în baie. Marele  avantaj al cărților  pe  hârtie  este  că le poți  simți,  le poți mirosi,  le poți întoarce paginile şi le poți simți greutatea în mâini.  Cărțile  şi povestitorii vor exista întotdeauna, pentru că ființele umane au o nevoie  înnăscută de a descoperi lumi  şi idei din afara experiențelor proprii, indiferent dacă e  vorba   despre  poveşti de  dragoste, istorie, autobiografii, filosofie sau… Crime.

  • Susan Moody este pseudonimul literar  al scriitoarei britanice Susan Elizabeth Donaldson, născută Horwood. După 2000, a semnat volume și cu pseudonimul Susan Madison.
  • A condus  Crime Writer’s Association din Marea    Britanie   și    a    fost    președinte   a International Association of Crime Writers.
  • Are peste 20 de romane, a predat  și continuă  să predea  creative writing în Anglia, Franța, Australia, SUA și Danemarca.
  • Prin căsătoria, în 2001, cu profesorul John Dalgleish  Donaldson,  devine  mama  vitregă  a prințesei moștenitoare a Danemarcei, Mary.