Amintiri din Livada cu meri
De curând, Teatrul Naţional Radiofonic, din cadrul Radio România Actualităţi, a prezentat în premieră „Amintiri din livada cu meri“, de George Arion.
Cehov reloaded, versiunea poliţistă. Aşa aş spune despre piesa scrisă de George Arion, care, păstrând sensul originar al dramaturgului rus – acela de a fi legaţi indestructibil de ceva din trecutul nostru – matrice a locuirii, saga familială – reia această temă, ducând-o într-o zonă a suspansului… comic. Să mai stăm puţin la comparaţii cu Livada de vişini, a lui Cehov. Pe cât de tragice sunt personajele sale, pe atât sunt de derizorii cele din Livada cu meri. Asta nu le face însă mai puţin adevărate, credibile. Dimpotrivă. Dorinţa de a se lega de ceva indubitabil în existenţa lor searbădă, de a nu rămâne singuri, angoasele „dezrădăcinării“ – în livadă sunt plantaţi atâţia meri câte victime au făcut cei doi, aduc în piesă o tensiune care pătrunde în oase, odată cu ploaia care cade tot timpul şi strecoară insidios în sufletele celor doi îndoiala. Condiţiile excelente pentru a comite noi crime, nu-i aşa?… Întrebarea e: cine e următorul? Dacă, pentru început, George Arion ne conduce pe o pistă falsă, distrăgându-ne atenţia cu un personaj imaginar aşteptat la masă de către cei doi soţi – în rol de victimă viitoare – finalul este demn de un scenariu poliţist. Spectacolul radiofonic accentuează inteligent suspansul şi, prin atenţia la nuanţe, prin accentele inspirate, prin ironia abordării, pune în pagină elementele imprevizibile ale acţiunii.
„Amintiri din livada cu meri“, de George Arion
Cu: Cristina Deleanu, Eugen Cristea
Regia: Vasile Manta
Teatru Radiofonic: Radio România Actualităţi
După premiera de la „Radio România Actualităţi“, autorul şi protagoniştii spectacolului au discutat despre „Livada cu meri“ la clubul „Ramada Majestic“.
Meşteşugul vieţii
La Teatrul „Bulandra“, Felix Alexa a montat „Meşteşugul vieţii“, de Hanoch Levin, un important dramaturg israelian. Distribuţia s-a dovedit de excepţie nu doar în box-office, ci şi pe scenă.
Ce mai rămâne după 30 de ani de căsnicie? Cel mai des, o rutină. Îl ştii deja foarte bine pe celălalt de lângă tine, ştii cum funcţionează mecanismele gândirii lui şi îi anticipezi reacţiile. Însă natura umană păstrează germenele nemulţumirii şi, implicit, al revoltei. Te poţi foarte bine complace, dar poţi să te şi împotriveşti. Împotriva acestei rutine, împotriva lucrurilor mărunte care îţi corodează existenţa, împotriva vieţii. Unde este măreţia în toate acestea? – e o întrebare pe care o lasă să se subînţeleagă protagonistul piesei. El, bărbatul, se trezeşte într-o noapte că s-a săturat de această existenţă şi vrea să plece de acasă. E cinic sau tumultuos, ludic sau anxios, faţă de soţia sa, perplexă la această izbucnire a aproapelui. Ea încearcă să înţeleagă ce s-a întâmplat cu el, dar întrebarea e: ştie oare soţul ce vrea? Nemulţumirea lui nu are un fond clar, e „existenţială”. Rezistenţa e importantă – un melanj moale, totuşi, amestecând frici, nemulţumiri, regrete. În cheie psihologistă, un nevrotic pune tirul asupra soţiei sale, terorizând-o emoţional. Nu doar despre asta e vorba în piesa lui Hanoch Levin, care dă o dimensiune mai profundă, filosofică, sentimentului ratării. Tipic personajelor autorului israelian, viaţa e o acumulare pasivă de date biografice minore într-un timp determinat. Nu ştii când va începe criza, sigur e că ea se va manifesta. Abia la capătul acestei temporalităţi latente apar personajele leviniene, puternic sfâşiate pe dinăuntru, caracterul cumulării devenind exploziv, ceea ce înseamnă o rupere brutală cu prezentul. Visăm mereu să fim alţii decât suntem, să trăim altfel decât am trăit. Sentiment defulat, în Meşteşugul vieţii. Incapabil de a lua o decizie, personajul nostru trăieşte conştiinţa ratării până la capăt. Până acolo unde personajele se dedublează teatral.
„Încă o reprezentaţie” – spun, cu aproximaţie, cei doi soţi. Reprezentaţie pe care şi Felix Alexa o încheie prin ridicarea peretelui din fundal, de unde se vede un reflector – frumoasă imagine, o concesie făcută spectatorilor, un fel de making off, dar şi o devoalare, pe plan simbolic, a ideii că suntem la teatru.
„Meşteşugul vieţii“, de Hanoch Levin
Cu: Dana Dogaru, Răzvan Vasilescu, Dan Aştilean
Regia: Felix Alexa
Muzica: Ada Milea
Teatrul: „Bulandra“, Sala Izvor
Un spectacol puternic despre căsnicie, comic şi tragic, la Teatrul „Bulandra“
text Radu Pocovnicu, foto Octavian Tibăr şi Cosmin Ardeleanu