Capra cu trei iezi
În spatele oricărei povești se ascunde mereu ceva mai mult decât o simplă morală pe înțelesul copiilor. Subtile manipulări ideologice, parabole ale luptei dintre bine și rău – unde binele iese mereu învingător –, sau studii gastronomice…
Acesta este şi numele complet al creaţiei lui Dabija: Capra cu trei iezi, cu subtitlul un studiu gastronomic. Ştim povestea. Capra cu trei iezi pleacă de acasă, lăsându-şi copiii singuri, dar aceştia, neascultători ca orice copii, nu mai ţin seama de sfaturile mamei şi îi deschid uşa lupului care îi mănâncă pe doi dintre ei. De aici începe spectacolul. O diseminare teatrală despre bucatele tradiţionale de la o pomană, grefată pe povestea iniţială. E amuzant să vezi cum conflictul principal – răzbunarea iezilor – lasă locul disputei de opinii despre piftia de cocoş, ciorba de potroace sau „îmbălsămarea sarmalelor”… Ignorând sensul moral al poveştii, Alexandru Dabija reface textul în planul psihologic al gastronomiei la români, unde fiecare ştie mai bine cum stă treaba. Regizorul propune şi o convenţie. Iedul cel mare şi iedul mijlociu participă şi ei la discuţie, că doar mâncarea e importantă, chiar şi atunci când pofteşti la propria colivă! Comicul e spontan, iedul cel mare cleveteşte să i-o plătească lupului, cel mijlociu, mai pacifist, încearcă să-l potolească, şi amândoi vorbesc despre mâncare al cărei miros pluteşte, neliniştit, în aer, deşi amândoi au fost mâncaţi, hăt!, de mult timp de nănaşul lor, lupul. Invitatul special al acestui eveniment, lupul, amuşină şi el aburul din oale şi o întreabă, panicat, pe cumătra lui, capra, dacă nu cumva miroase a afumătură, că, deh, lui nu-i prieşte… Un spectacol unde se râde copios şi unde plata se face întotdeauna într-o singură monedă: mâncarea.
Capra cu trei iezi, după Ion Creangă
Cu: Emilia Dobrin, Andi Vasluianu, Mihai Calotă
Regia: Alexandru Dabija
Teatrul Act
„Capra cu trei iezi“ devine la Alexandru Dabija un studiu gastronomic. Și psihologic.
Fata din curcubeu
Tania Popa se reinventează la TNB. Grație textului Liei Bugnar, scris special pentru ea, actrița originară din Basarabia face un spectacol cu adevărat mare.
Sala 99 de la TNB nu este Cinematograful Curcubeu, şi nici nu are 13 rânduri. Dar Tania te face să întorci capul, pentru o clipă, către o poveste aievea. O prostituată vorbeşte despre sine, aşa cum nu o cunoaşte nici un client al ei, singurele persoane cu care interacţionează. Doar unul face excepţie, deoarece vede în ea altceva decât o prostituată, înnobilând-o pentru că îi dăruieşte, fără să ceară nimic în schimb, decât un moment de tandreţe. Un altul o cere de soţie. Dar acestea sunt excepţiile care confirmă regula. Pe rândul 13 al Cinematografului Curcubeu clienţii ei vin, îşi rezolvă problemele, pleacă. În contul preţului unui bilet de film.
„Câte filme n-am văzut!” – spune ea, o replică unde râsul îngheaţă, relevând impuritatea unei experienţe teribile. Şi deodată simţi nevoia să ştii, să cunoşti mai multe despre fata din curcubeu, despre familia sa fericită, despre mama, tatăl, sora ei geamănă – jumătatea ei. Despre cum destinul rupe o fiinţă în două, iar singura tandreţe permisă e aceea de a hrăni o pisică. Dorinţa sa de a strânge câţiva bani, pentru un vis al său – un chioşc de îngheţată –, primele sale destăinuiri sunt încă la suprafaţă, dezvăluirea se produce încetul cu încetul, dar e copleşitoare. În spatele poveştii mai întotdeauna colorate a unei prostituate de profesie – când biograficul se pierde în clarobscurul decăderii progresive –, apare ea, cu povestea ei de viaţă. Când nimic nu poate distruge amintirea, drama e cu atât mai teribilă, iar când reflexivitatea despre propria condiţie căzută capătă accentele acceptării, conştiinţa devine o rană vie. Deschisă substanţei poetice, cuvintelor, minunatelor cântece pe care le interpretează în ruseşte Tania…
Fata din curcubeu, de Lia Bugnar
Cu: Tania Popa
Regia: Lia Bugnar
TNB
Tania Popa – un woman show captivant la TNB.