does klonopin help suboxone withdrawal generic klonopin klonopin anxiety pill

order valium 10mg valium no prescription valium used for migraines

soma san diego upcoming events buy soma picture organic soma

valium and respiratory problems buy valium online does valium make you thirsty

how much ambien do you take to trip buy ambien online contraindications of ambien

suboxone interactions with ambien buy ambien ambien bladder control

what is tramadol made up of buy tramadol no prescription tramadol online germany

ambien shorter life span ambien cost feeling weird after taking ambien

xanax prospect reactii adverse buy xanax xanax protocol

can celexa and ambien be taken together buy ambien online prescribing ambien family member

CULTURA MASS-MEDIA

TEATRU: Cronica FNT

November 7th, 2012, com Comenteaza

Festivalul Naţional  de  Teatru  propune  în acest  an un nou  pilon tematic   central   –  de  astă dată   opera   regizorală  a  lui  Silviu Purcărete, dar  stă,  totodată, sub  semnul celor   doi  autori   cărora UNESCO le-a  dedicat anul  2012: suedezul August  Strindberg, comemorat la  100 de  ani  de  la  dispariţie, şi  conaţionalul I.L. Caragiale, sărbătorit la 160 de ani de la naştere şi deplâns la 100 de ani de la moarte. Iată  şi câteva  dintre cele mai importante spectacole ale festivalului.

 

Călătoriile lui Gulliver, exerciţii scenice inspirate din opera lui Jonathan Swift

Cu: Veronica Arizancu, Diana Fufezan, Raluca Iani, Tomohiko Kogi…

Regia: Silviu Purcărete

Teatrul Naţional „Radu Stanca“ Sibiu

 

Seria de exerciţii scenice coordonate de regizorul Silviu Purcărete propune o abordare inedită a romanului lui Swift, în care fantezia se împleteşte cu o aspră  satiră  politică,  socială  şi culturală la adresa lumii actuale. Călătoriile lui Gulliver demolează orice amintire din copilărie legată de acest personaj faimos. Cei care cunosc doar  superficial opera  irlandezo-englezului Jonathan Swift (1667–1745) vor fi surprinşi de creaţia lui Purcărete. Spectacolul ne poartă dincolo  de  Ţara  Piticilor   şi  de  războiul  dintre Lilliput  şi Blefuscu,  dincolo  de Ţara  Uriaşilor, în lumea  spiritelor sau a celor chinuiţi de eternitatea    bătrâneţii,   precum    şi    în    Ţara Houyhnhnmilor,  tărâmul  curat   şi  liniştit   al cailor,  dublaţi de masa  yahoo-ilor instinctuali, decăzuţi, hidoşi  în  comportament, groteşti în sexualitate. Pentru acest spectacol, primul din România produs la comanda Festivalului Internaţional de Teatru  de la Edinburgh, Silviu Purcărete  a  fost  distins,  în  august 2012,  cu Premiul Herald Angel  acordat de Bank of Scotland.

 

 

Aşteptându-l pe Godot,

de Samuel Beckett

Cu: Constantin Chiriac, Marian Râlea, Cristian Stanca…

Regia: Silviu Purcărete

Teatrul Naţional „Radu Stanca“ Sibiu

 

Doi oameni care par  a fi rămas singuri pe Pământ. Singurii  supravieţuitori ai unei  apocalipse. Apocalipsa aşteptării. A însingurării. A ratării.  A fricii de lume şi de ei înşişi. În spectacolul lui Purcărete, vagabonzii lui Samuel Beckett, Vladimir şi Estragon, un fel de Stan şi Bran tragici,  aşteaptă cu înfrigurare. Un Estragon îngrăşat excesiv, care se chinuieşte să se încalţe  şi să se descalţe, este secondat de un Vladimir uscat, parcă sfârşit de boală şi de frică. O muzică divină de Schubert însoţeşte anunţul făcut  de  un  copil  celor  doi:  „Nu,  domnule!”. Godot  nu  vine  nici de astă  dată…  Aşteptarea aşteptărilor şi toate sunt  deşarte.

Aşteptându-l pe Godot  a avut  premiera în 2005. Spectacolul s-a jucat pe mai multe  continente,  anul  acesta  fiind  producţia cel mai bine vândută din cadrul Festivalului Iberoamerican de Teatru  de la Bogotà.

 

 

D’ale noastre,

un spectacol de teatru coregrafic de Gigi Căciuleanu după I.L. Caragiale

 

Cu: Ioana Marghidan, Ioana Macarie, Ramona Bărbulescu, Vanda Ştefănescu…

Regia, coregrafia şi ilustraţia muzicală: Gigi Căciuleanu TNB

Scrisori   pierdute,  carnavaluri, nopţi   furtunoase, Mitici şi Caţavenci, Zoe şi Miţe, politică  şi sex, dl. Goe şi colecţia  lui de mamiţici! Curat murdar! Gigi  Căciuleanu vorbeşte despre aceşti  oameni şi  această  stare românească  în  limba   universală a  Teatrului Coregrafic, formulă de spectacol care îi aparţine. O „tablă  de materii” unde mişcarea şi gestul   înlocuiesc cuvântul,  căruia   însă   nu-i simţi   absenţa, pentru  că  situaţiile  păstrează intact spiritul lumii lui Nenea Iancu.

Gigi Căciuleanu alege câteva  stop-cadre vivante în care include toate clişeele ajunse bun comun al românilor. „Dans-actorii” din Teatrul Coregrafic al lui  Căciuleanu sunt  personajele lui Caragiale, gestul  şi expresia corporală fiind doar  un alt mod  de exprimare a eternelor „ale noastre”, româneşti şi… omeneşti.

 

Domnişoara Iulia,

de August Strindberg

Cu: Anikó Pethö, Zsolt Bogdán, Emöke Kató

Regia: Felix Alexa

Teatrul Maghiar de Stat Cluj

Strindberg este un autor tulburător, iar Domnişoara Iulia, o piesă de indiscutabilă modernitate, care provoacă spiritele şi astăzi, la fel de puternic şi de acut ca şi atunci  când a fost scrisă, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Stranietatea şi senzualitatea sunt caracteristicile acestui spectacol străbătut de o cruzime tandră şi un rafinament aproape oriental. „O cruzime proprie lumii  în care  trăim”, spune regizorul Felix Alexa. Voinţa de putere, indiferent care ar fi esenţa  ei, şi raporturile dintre oameni, manipularea prin   forţă  sau  sex  sunt   temele majore  ale montării şi, totodată, spaţiul în care forează  regizorul şi actorii, plimbându-ne printre întrebări fundamentale despre natura umană.

 

Hedda Gabler,

de Henrik Ibsen

Cu: Imola Kézdi, Zsolt Bogdán, Enikö Györgyjakab…

Regia: Andrei Şerban

Teatrul Maghiar de Stat Cluj

Spectatorii sunt  invitaţi în intimitatea căminului Heddei şi al lui  Tesman, pentru a urmări mica lor comedie de cuplu şi marea lor dramă  personală. Asupra acesteia   din  urmă insistă  şi  regizorul. Cuceritorul monstru răsfăţat care instaurează dictatura farmecului este, de fapt, o femeie lipsită de iubire, care a avut ca scop în viaţă exclusiv cultul propriei feminităţi. Drama Heddei Gabler,  în viziunea lui Andrei Şerban,  este însă nu absenţa iubirii,  ci frica de a-şi recunoaşte sentimentele. Singura ei certitudine  este  vocea  tatălui, care  răsună în mintea Heddei cu forţa adevărului inexorabil. Spectacolul propune o diversitate de perspective,  fiecare  dintre personaje având dreptatea sa, motivată psihologic. Doar  o nepotrivire le face să nu poată găsi, totuşi,  un limbaj comun: a Heddei cu oamenii, cu timpul şi cu locul, a lui Tesman, cu dorinţele ei.

Taguri:

Comenteaza