Familia Tót

Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu“ propune un nou spectacol important: „Familia Tót“, sub direcţia  de scenă a lui Victor Ioan Frunză. Frunză construieşte un spectacol potrivit concepţiei despre teatrul popular a lui Jean Vilar.

„Familia Tót“, de Örkeny István

Cu: George Costin, Adrian Nicolae,  Sorin Miron, Nicoleta Hâncu…

Regia: Victor Ioan Frunză

Teatru: Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu“

Povestea  dramaturgului   Örkeny  István spune că un  maior  vine  într-un concediu de două săptămâni acasă la familia  Tót, trimis  de fiul lor de pe front. Maiorul are nevoie urgentă de o pauză şi crede că-şi va rezolva problemele sale psihice,  în cadrul natural liniştit  al comunităţii  unde trăiesc  aceştia,  departe de zgomotul  războiului. Sperând că maiorul i-ar  putea uşura fiului  viaţa  de  pe  front,  cei trei  – tată, mamă şi  fiică  –  încearcă   să-l  mulţumească, supunându-se  capriciilor lui.  În  nebunia sa, ofiţerul instaurează cel  mai  ciudat regim  de teroare posibil,  iar familia  Tót cedează încet şi sigur,  până  la asuprirea completă. A face cutii de carton  devine distracţia perfectă a maiorului, aşa că nu durează mult până  când scena se umple de  cutii  şi  forme  din  carton.   Scenele comice  sunt   construite atent   de  Victor  Ioan Frunză, care exploatează toate  nuanţele textului, realizând cu Familia Tót un  nou  spectacol de  referinţă. Fără  a avea  nevoie  de  un  buget extravagant sau  de  decoruri impresionante – colaborează şi de  această  dată  cu  scenografa Adriana Grand, soţia sa – Victor Ioan Frunză se bazează  pe  o  echipă   de   actori   pe  care   o cunoaşte. A mai lucrat cu ei, actorii se cunosc şi ei bine între ei, echipa  s-a consolidat. Iar asta se vede   în  relaţiile   filigranate dintre  personaje, atât în acţiunile cât şi în tăcerile  lor în ritmul şi atmosfera spectacolului. Familia Tót  durează mai  bine  de  două ore, iar pe alocuri  e un spectacol care   curge   nu   lent,   ci  într-o lentoare necesară pentru a-şi consuma povestea cum  trebuie. Aceasta   cred   că  este   cea  mai mare  realizare a directorului de scenă,  şi anume că, propunând un spectacol cu un ritm special – un ritm la care de regulă te plictiseşti  – reuşeşte să te ţină  în priză.  Este, cred, meritul său  de  a face  un  tip  de  teatru care-l apropie în spirit  de ceea ce enunţa cu vreme  în urmă Jean Vilar despre teatrul popular. Un gen de spectacol care să placă şi publicului obişnuit, dar şi celui cunoscător, şi de care iată că nici Victor Ioan Frunză nu e străin.

 

Două loturi

TNB are  deja  pregătit un  spectacol Caragiale  pentru  această stagiune: „Două  loturi“, o dramatizare după nuvela  lui Ion Luca Caragiale, în regia  lui Alexandru  Dabija. Dabija propune la TNB o comedie horror.

Două loturi, de Ion Luca Caragiale

Cu: Marius Manole, Ana Ciontea, Gavril Pătru…

Regia: Alexandru Dabija

Teatru: TNB

Primele trei reprezentaţii au avut loc la finele  stagiunii  trecute, în  cea  mai  nouă   sală  a Teatrului Naţional, Sala Mică, o sală într-adevăr nu foarte spaţioasă, dar modernă din punct de vedere tehnic.  Două loturi spunea povestea lui Lefter Popescu, care şi-a cumpărat două bilete de loterie  cu bani împrumutaţi de la căpitanul Pandele. Acesta  îl anunţă că  biletele  au  ieşit câştigătoare, dar, spre disperarea lui, Lefter nu le mai găseşte. După ce răscoleşte toată casa, îşi aminteşte că le-a pus în jacheta cenuşie  de vară, dar  află  că soţia  lui  a vândut jacheta  unei  ţigănci  pe nişte  farfurii. Ajuns  la ţigănci,  Lefter recuperează jacheta,   dar   nu  găseşte   nici  un bilet. În cele din urmă şi după o lungă agonie, Lefter  Popescu găseşte  biletele  câştigătoare la serviciu, într-un dosar,  motiv  pentru care îşi dă demisia. Însă  când  merge  să-şi încaseze câştigurile, află că numerele biletelor fuseseră inversate. Revenind la spectacolul de la TNB, Dabija continuă seria de dramatizări după texte clasice româneşti. Îi place să sape în adânc,  acolo se află esenţa  poveştii. A făcut  asta  cu textele  lui Ion Creangă, realizând câteva  dintre cele mai savuroase comedii ale teatrului românesc din ultimii ani, iar acum cu nuvela Două loturi, a lui Caragiale. Publicul obişnuit să râdă  la spectacolele regizorului a fost un pic surprins: Dabija le-a  oferit  o  comedie,  dar   una   neagră. A-ţi încerca  norocul poate  fi tentant. Dar a-ţi încerca norocul când  ştii că eşti nu doar  ghinionist, ci şi slab de înger, şi apoi a da greş, frizează diabolicul,  aducându-te în pragul nebuniei. Aceasta  este şi premisa de la care se pare  că a plecat  regizorul în lectura  textului caragialesc, montând o comedie în cheie horror. Nu ştii dacă să râzi, sau să plângi, sentimentele oscilează rapid, sunt  contradictorii. Accentele  sunt  puse în atmosfera sumbră a spectacolului, cu acţiuni succesive decupate precis,  în decorul imaginat de Helmuth Sturmer, o construcţie metalică cu nivel, montată pe o turnantă, unde se joacă, pe rând, când un interior, când un exterior.

Taguri: nr. 7 / iulie 2012 Tweet

Monday, July 16th, 2012 at 1:25 am, CULTURA MASS-MEDIA, RSS feed