- Revista Flacara - http://revistaflacara.ro -

Teatru: Furtuna si Raoul

Cât curaj trebuie să ai ca să „înghesui” „Furtuna” lui Shakespeare într-un colt de cameră? Probabil, mult. Dar şi mai multă imaginaţie şi, mai ales, înţelegerea exactă a piesei. Calităţi de care un regizor de talia lui Victor loan Frunză nu duce lipsă…

Furtuna

Spectacolul a fost montat în această stagiu­ne la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” şi are loc într-un spaţiu care este învestit miraculos de către Victor Ioan Frunză şi scenografa Adriana Grand. În piesa lui Shakespeare, Prospero, ducele de Milan, este detronat de către fratele său uzurpator, Antonio. Prospero şi fiica lui, Miranda, sunt trimişi departe, pe o insulă locuită doar de două spirite, Ariel şi Caliban. Nimic nu rămâ­ne nerăsplătit în viaţă, iar, peste ani, Prospero provoacă o furtună care aduce naufragiul va­sului în care se află fratele său. Direcţia pe care marşează Frunză, şi care face din montarea sa o comedie savuroasă, este felul în care percep duşmanii săi realitatea, transformată de vrăjile sale. Sau cum spune regizorul chiar în caietul său program: „Când vechii cartografi ajungeau la capătul lumii, obişnuiau să spună: De aici încolo sunt Dragoni. Furtuna este o comedie venită din tărâmul dragonilor, în care Sacrul este camuflat în Profan.”

Shakespeare, jucat într-o „sufragerie magică”

Cu siguranţă, însă, cea mai mare realizare a lui Victor Ioan Frunză este distribuţia a patru actori în rolurile a 15 personaje! Fapt care îi ţine într-o stare alertă continuă, fizică şi psihică. Se vede asta în special la sfârşitul spectacolului, în holul de la intrarea în sală, unde pe câteva canapele stau în neorânduială câteva vrafuri de haine. Ca şi cum ar fi avut loc o adevărată fur­tună…

Furtuna”, de William Shakespeare Regia: Victor Ioan Frunză Cu: George Costin, Ioana Barbu…

Centrul Cultural pentru UNESCO

Raoul

Cu toate că Teatrul Naţional din Bucureşti e împânzit de schele, pregătindu-se să fie recondiţionat, înăuntru sclipesc uneori mici giuvaeruri. Aşa s-a întâmplat recent, când James Thierree, nepo­tul lui Charlie Chaplin, a sus]inut o serie de trei reprezentatii a celei mai noi creatii ale sale, „Raoul”.

Raoul, de James Thierree Cu James Thierree Teatrul: TNB

Actor, regizor, dansator si, “Copilul acrobat minune al lumii spectacolului”, James Thierree a deschis ochii în lumea circului, debutând în acest domeniu la vîrsta de patru ani. După ce a triumfat cu Raoul pe scene prestigioase ale lumii, ca Brooklyn Academy of Music din New York sau Barbican, din Londra, James a sosit şi în România, prezenţa la Bucureşti fiind un ade­vărat eveniment şi în acelaşi timp o premieră pentru Europa Centrală şi de Est. Inspirat din lumea circului, Raoul te face să-ţi auzi bătăile inimii. Totul vibrează în jurul actorului, aerul din jurul lui se încarcă de energie, emoţiile cresc, spectatorii aplaudă, izbucnesc în urale. Cam asta e atmosfera. Fără să folosească cuvin­te, Thierree oferă un exemplu de virtuozitate şi transmite o stare care, la sfârşitul spectacolului, te lasă mut de uimire. Genul e compozit, îmbi­nând muzica de cameră cu iluzionismul, dan­sul, pantomima şi teatrul. Povestea este aceea a unui om confruntat cu propria sa halucinaţie. Renunţând la limbajul articular, dar articulând o lume proprie, un nebun, sau un rege, singur şi enigmatic, trăieşte într-un turn construit de el însuşi, izolându-se de demonii lumii. Dar ai săi?… Singur în mijlocul unui decor complex în metamorfoză perpetuă, care pune în mişcare toate maşinăriile teatrale, James creează o lume onirică şi fermecată. Un artist care se exprimă cu toată fiinţa sa, într-o tradiţie care consacră actoria prin perfecţionare fizică şi mişcare, James Thierree are o expresivitate corporală incredibilă.

James Thierree, un artist desăvârşit, duce numele lui Charlie Chaplin mai departe