Însemnările unui necunoscut
În tradiţia montărilor extraordinare de la „Bulandra”, Alexandru Darie aduce pe scena de la Sala „Toma Caragiu” ultimul său spectacol, „Însemnările unui necunoscut”, o dramatizare de Ion Cojar după opera lui F.M. Dostoevski.
De F.M. Dostoevski Cu: Mihai Constantin, Virgil Ogăşanu, Tamara Buciuceanu… Regia: Alexandru Darie Teatrul: „Bulandra”
Alexandru Darie montează un spectacol clasic şi modern în acelaşi timp.
Însemnările unui necunoscut au în centrul său un personaj absurd şi captivant, Foma Fomici (Virgil Ogăşanu), care atrage spre el toate energiile celor din preajma sa. Mişcarea e centrifugă, toţi se învârt ca nişte marionete în jurul lui. Dacă ceilalţi au o raţiune de a exista, aceea sunt eu! – pare să fie principiul după care se călăuzeşte acesta şi, într-adevăr, sedus iremediabil de Foma Fomici, tot alaiul de suflete de la moşia colonelului Rostanaev (Mihai Constantin) este copleşit de neputinţa de a se ridica de sub povara impetuosului personaj. Pe de o parte, avem amorul propriu excesiv al lui Fomici şi ilara sa autovictimiza- re, iar pe de alta, gingăşia, naivitatea sau stupoarea celorlalţi. Cum este posibil ca atâţia indivizi să îi cadă pradă şantajului acestui farsor sentimental? Din pasivitate? Resemnare? E vorba mai degrabă de acea lentoare şi slăbiciune iraţională rusească, descrisă atât de bine de marii scriitori ruşi. Până la urmă, severitatea impusă de prezenţa absurdă a lui Foma Fomici îndepărtează orice fărâmă de umanitate, creând doar relaţii false între el şi ceilalţi. Spaţiul gândit de scenografa Maria Miu e unul dintre punctele forte ale Însemnărilor. Culoarul central – spaţiu de trecere şi staţionare care stabileşte ritmul acţiunilor, limitat de o parte şi de alta de mai multe uşi, ferestre şi intrări, unele deschise vederii – unde au loc mişcările de culise şi unde se pot vedea adevăratele suflete ale personajelor.
Viaţa e vis
După „Epopeea lui Ghilgameş”, Dragoş Galgoţiu revine la „Odeon” cu o nouă montare spectaculoasă, „Viaţa e vis”, de Calderon de la Barca. Avatarurile devenirii umane au devenit o temă constantă în ultima vreme pentru regizor.
De Calderon de la Barca Cu: Marius Stănescu, Nicoleta Lefter, Istvan Teglas… Regia: Dragoş Galgoţiu Teatrul: „Odeon”
,Viaţa e vis”, un spectacol plin de poezie şi culoare.
Un oracol îi prezice regelui Basilio că naşterea fiului său va provoca moartea mamei şi că, odată ce va deveni rege, acest fiu va fi un tiran. Regele Basilio încearcă să înlăture împlinirea profeţiilor şi-l închide pe fiul său, Sigismundo, în turnul unui castel. Cuprins de remuşcări, regele îl aduce la curte pe Sigismundo, care era adormit cu ajutorul unui narcotic. Trezindu-se în palatul somptuos, prinţul îşi manifestă de îndată cruzimea prevestită. Basilio îl trimite din nou la închisoare pe fiul său, iar Sigismundo, trezindu-se, crede că a visat. Dar poporul se răscoală în sprijinul lui Sigismundo, pe care îl consideră moştenitor legitim, iar acesta este adus pe tron. Sigismundo îşi iartă tatăl, după ce îşi înfrânge un prim impuls de răzbunare, şi îşi schimbă complet firea, hotărât să devină un rege mărinimos, pentru ca iluzia vieţii să nu se mai spulbere de această dată. Aceasta e povestea originală. De reţinut, la spectacolul lui Dragoş Galgoţiu e că, interpretând opera lui Calderon de la Barca, regizorul creează un dublu. Instinctul şi conştiinţa potenţiale în acelaşi individ au nevoie de separare fizică, de doi actori. Pe de o parte bestia, jucată excelent de Istvan Teglas, pe de alta reflexivul Marius Stănescu. Iar conflictul, lupta interioară dintre bine şi rău, devine astfel şi mai vizibil. Ca o concluzie, aş spune că există ceva fascinant în acest spectacol, decorul, luminile, costumele te duc cu gândul la capodoperele lui Robert Wilson. „Descoperim că iluzie este tot ceea ce privim şi tot ceea ce atingem, înţelegem că în jurul nostru totul e fragil, totul pare muribund pentru că totul dispare la o adiere de vânt, descoperim că privim lumea doar într-o oglindă, dincolo de fiecare iluzie sunt mereu alte iluzii” – Dragoş Galgoţiu.
