Anul trecut, a montat „Unchiul Vanea” pe una dintre cele mai mari scene de teatru din Rusia. La începutul anului, regizorul Andrei {erban a recurs din nou la Cehov, punând în scenă la Teatrul „Bulandra” o altă piesă grea, „Ivanov”.

„Ivanov” este un nou eveniment teatral, marca Andrei Serban. Personajele din piesa lui Cehov, scrisă cu mai bine de un secol în urmă, traversează timpul, fiind tipologii etern valabile.

„Ivanov”, de A.P. Cehov

Regia: Andrei Serban

Cu: Vlad Ivanov, Cornel Scripcaru, Victor Rebengiuc, Marius Manole, Mirela Oprişor, Maria Obretin Locaţie: Teatrul „Bulandra”, Sala „Toma Caragiu”

Timpul în teatru tinde să se comprime. Lumea nu mai are răbdare ca altădată. Dar Şerban nu negociază timpul spectacolelor, are nevoie de întregul text pentru a spune poves­tea aşa cum e ea. Fie că e vorba de Lear sau Ivanov, regizorul e atent cu firul evenimentelor, pentru ca dezvoltarea situaţiilor să ofere toată complexitatea tabloului tragi-comic. Ivanov are ca temă existenţa individului lucid prins într-o societate degradată şi aplatizată, în care obsesia banului devine primordială. Singurul fior e dat de o nestăvilită dorinţă de a trăi, mai puternică decât orice altceva, fie că e vorba de tineri sau bătrâni. De aici apare Ivanov – omul supus îndoielilor -, autoproclamat, ironic, Hamlet. Lipsa de sens a acestei vieţi de pierzanie devi­ne dramatică atunci când află că soţia sa, pe care nu o mai iubeşte, este pe moarte. Dar ce greu e să menajezi sentimentele celuilalt atunci când te numeşti Ivanov! Însă nu din cinism sau rea-voinţă nu vrea el să-şi protejeze soţia, minţind-o pentru a-i da iluzii, ci dintr-o acută nevoie de luciditate, de a-şi depăşi condiţia. Pentru ca viaţa fără orizont în care a ajuns să se scalde să fie autentică, e nevoie de această sin­ceritate. Dar cine să-l înţeleagă, cine să înţelea­gă omul de fapt, care e un angrenaj mai com­plicat decât lasă aparenţele să se vadă… Reproşurile pe care i le face medicul curant al soţiei sale, îndrăgostit de ea şi erijat în moralist, amplifică şi mai mult dramatismul personaju­lui. Nici măcar iubirea entuziastă pe care tână­ra Saşa i-o demonstrează nu este în stare să-l salveze pe Ivanov. Nici sufleteşte, nici fizic. Ba mai mult, a ceda sentimentelor, dar şi speranţa că poate exista un nou început, dă prilej celor­lalţi să-l arate cu degetul: acum, că soţia sa a murit, a pus mâna pe o altă zestre. Iar când accentele reprobatoare cresc, pot duce la sucombare. Este exact soluţia pe care o alege Andrei Şerban – moartea subită a lui Ivanov, chiar în ziua căsătoriei sale cu Saşa.

Taguri: nr. 3 / martie 2011 Tweet

Tuesday, March 8th, 2011 at 6:21 pm, CULTURA MASS-MEDIA, RSS feed