O scrisoare pierdută
Un judeţ de provincie, politicieni veroşi şi un triunghi amoros.
Trahanache o împarte pe Zoe cu Tipătescu, până când o situaţie neaşteptată declanşează conflictul: o scrisoare de amor între cei din urmă a ajuns în mâna adversarului politic. De aici scandalul…
De Ion Luca Caragiale Cu: Marcel Iureş, George Mihăiţă, Dorina Chiriac, Marius Florea Vizante… Regia: Alexandru Dabija Teatrul de Comedie
O scrisoare pierdută este ultimul spectacol realizat de Alexandru Dabija, de data aceasta la Teatrul de Comedie din Bucureşti. După O noapte furtunoasă, realizat la Iaşi, s-ar spune că regizorul şi-a făcut mâna în ultimul timp pe Caragiale. Dacă în spectacolul moldav sondează zonele viscerale ale universului caragialesc, producţia de la Comedie e un pic mai cuminte, atât ca desfăşurare în spaţiu, cât şi ca spirit. Decorul e executat din linii relativ simple, dar plastice, punând miza spectacolului aproape în întregime pe o concepţie regizorală actualizată pe datele prezentului. Mai exact, pe raporturile dintre personaje. Cu atât mai mult cu cât O scrisoare pierdută de la Comedie merge pe mâna unor mari actori în box-office. Primul moment care atrage atenţia este distribuţia surprinzătoare în rolurile lui Tipătescu-Trahanache a doi actori aparent atipici pentru înţelegerea lumii lui Caragiale. Prefectul judeţului nu mai este bărbatul puternic care impune prin atitudinea sa superioritate şefului „comiţiilor”. Dimpotrivă, Marius Florea Vizante (Tipătescu) apare în contrast fizic flagrant cu Valentin Teodosiu, interpretul lui Trahanache. De aici umorul situaţiei… Surprizele, plăcute, sau neaşteptate, nu se opresc aici. Dorina Chiriac joacă un Cetăţean turmentat mai mult ludic, îmbibat de efervescenţa copilăriei, decât un individ confuz, aflat în permanenţă sub euforia alcoolului. Marcel Iureş, interpretul lui Caţavencu, încearcă să contureze personajul printr-o gesticulaţie bogată. Bine sugerat, rămâne doar întrebarea dacă nu cumva gesturile lui nu cad prea mult în vulgar. Mihaela Teleoaca joacă în rolul Zoei, iar George Mihăiţă în cel al lui Agamiţă Dandanache. Iarăşi, două distribuţii posibile. Dincolo de toate, este un spectacol care merită atenţie. Provocările sunt pe măsură!
Hedda Gabler
Piesele dramaturgului norvegian Henrik Ibsen provoacă şi azi imaginaţia regizorilor la noi rezolvări scenice. Un spectacol interesant este „Hedda Gabler”, montat de Ciprian V. Nechita, la UNATC.
De Henrik Ibsen Cu: Letiţia Vlădescu, Radu lacoban, Corina Moise…
Regia: Ciprian V. Nechita
Teatrul: UNATC
O femeie se mărită la întâmplare după o decepţie în dragoste. Nimic nou, e o istorie posibilă cu final previzibil în marile iubiri. Şi nici provocările care îi urmează. Distrugerea poftei de viaţă, cinismul, agăţarea de un nou sens. Întâi, Hedda pune un pic de sare şi piper, condiţionându-şi soţul să-i ofere un stil de viaţă somptuos. Apoi, aţâţă un consilier, persoană notabilă în oraş, de care depinde soţul ei pentru a obţine un post important. Sedus de ea, consilierul îi cere femeii, la schimb pentru ajutorul oferit soţului, favoruri sexuale, dar joaca femeii e încă subţire. Până în momentul în care bărbatul de care se îndrăgostise, ce îi aprinsese imaginaţia în tinereţe, făcând-o confesorul vieţii sale frivole, apare din nou în peisaj. Sosirea sa precipită conflictul între personaje – aproape fiecare se cunoaşte cu toţi ceilalţi, având ceva de împărţit -, ceea ce conduce la declanşarea dramei: Hedda îl împinge pe Eilert să meargă până la capăt, acolo unde îl dusese viaţa sa imorală, adică să se sinucidă. Apoi, sub presiunea consilierului, se sinucide şi ea. „Hedda se identifică în toţi bărbaţii care îi ies în cale. Mai mult, e ca un virus pentru ei. Gabler, în raport cu aceştia, aplică propriile reguli aruncându-se în jocuri periculoase, pline de adrenalină şi sexualitate şi în mrejele cărora cade victimă. Hedda Gabler este un spectacol despre căutarea sinelui, a libertăţii pe care le găseşte prin moarte. Hedda devine strigătul lebedei negre în miez de noapte” – după cum spune şi Ciprian V. Nechita. Ar mai fi de remarcat interpretările de excepţie ale Letiţiei Vlădescu (Hedda) şi Corinei Moise (D-na Elsved).
