Oscar şi tanti Roz după Eric Emmanuel Schmitt, dramatizarea şi regia Chris Simion, scenografia Adina Mastalier, lighting design Alexandru Darie, cu: Oana Pellea (Tanti Roz), Marius Manole (Oscar), Antoaneta Cojocaru (Peggy Blu), Cristina Cassian (Bacon). Teatrul Bulandra, durata: 2h 30 min.
Actorii au reuşit să transforme universul lui Oscar într-un spectacol cald şi frumos despre suflet, viaţă, Dumnezeu. Melodramaticul se pierde între minuţiozitatea gesturilor lui Marius Manole atunci când construieşte un Oscar de 10 ani temător, jucăuş, ezitant în mişcare, mirat de reacţiile oamenilor mari. Marius Manole îşi împrieteneşte personajul cu Dumnezeu folosind tonalităţile cele mai fireşti cu putinţă. Patetismul este camuflat cu mult talent de Oana Pellea care îi dă lui Tanti Roz accentele potrivite de umor şi aparentă nepăsare atunci când vorbeşte despre moarte şi Dumnezeu. Peggy Blu devine la Antoaneta Cojocaru o prinţesă delicată care reuşeşte să transmită emoţie fără să se sprijine pe replici, ci doar pe mimică şi frânturi de dialoguri. Apariţiile năstruşnicului Bacon (construit şi el impecabil de Cristina Cassian) aduc un respiro în povestea tristă despre iubire şi nedreptate.
Adina Mastalier desenează un univers în alb cu accente pastelate în care se poate respira, iubi, în care drumul către Dumnezeu este posibil. Camera, ferestrele, uşile sunt supradimensionate pentru a putea accepta cu mai multă uşurinţă convenţia actorilor maturi care interpretează nişte copii.
Spectacolul începe pe întuneric, când Oscar şi Bacon îşi fac curaj să înfrunte posibilele fantome care s-ar putea ascunde prin spital. Intensitatea luminii creşte spre finalul spectacolului, când lui Peggy îi reuşeşte operaţia şi poate pleca spre casă, iar Oscar se împrieteneşte cu Dumnezeu.
Mergeţi să vedeţi spectacolul de la Bulandra. Nu e un spectacol comod… şi asta nu din cauza lui Oscar, a lui Peggy şi a lui Bacon, ci pentru că e vorba despre fiecare dintre noi, despre cât de puţin trăim, cât de puţin vedem, cât de rar încercăm să ne împrietenim cu Dumnezeu, despre cât de greu găsim oameni frumoşi pentru care merită să trăim frumos.
Şi încă ceva… Să priviţi cu sufletul acest spectacol, să ascultaţi cu inima şi să vă ştergeţi lacrimile cu gesturi mici, în linişte, pentru că Oscar, înainte să moară, a scris pe o pancartă de la capul patului că numai Dumnezeu are voie să îl trezească.
//
Citind povestea lui Oscar şi a lui Tanti Roz m-am temut că spectacolul montat pe scena Teatrului Bulandra ar putea să cadă în melodramatic şi patetism.Temerile porneau din emoţionanta poveste a lui Schmitt – un băieţel de 10 ani bolnav de cancer, însoţit în ultimele lui zile prin viaţă de o infirmieră care îl îndeamnă să trăiască 10 ani în fiecare zi din cele 12 câte i-au mai rămas până la moarte şi să alunge singurătatea trimiţând scrisori către Dumnezeu. Viaţa lui se colorează cu iubirea pentru Peggy Blu – fetiţa albastră din cauza unei boli grave – şi cu ciondănelile cu Yves, poreclit Bacon pentru că în urma unei arsuri spatele lui arăta ca o bucată de şuncă prăjită.
foto www.bulandra.ro