UNCHIUL VANIA

Unul dintre cele mai grozave spectacole pe care le-a făcut Andrei Șerban în România, în ultimii ani, este „Unchiul  Vania“, de la Teatrul  Maghiar  din  Cluj.  Un  spectacol  care  a  luat  și  Premiul UNITER. Merită să faceți o vizită la Cluj să vedeți spectacolul lui Andrei Șerban. A făcut deja istorie.

„Unchiul Vania“, de A. P. Cehov Cu:

József Biró, Imola Kézdi, Aniko Pethö Regia: Andrei

Șerban Teatrul Maghiar din Cluj

Cehov rules.  Piesele sale de teatru au fost jucate de mii de ori, la toate nivelurile, şi probabil vor fi jucate şi de-acum încolo. Pentru un simplu motiv: construcţiile sale dramaturgice rezistă, din punct de vedere uman. Spectacolul începe  cu  sosirea  profesorului  Serebreakov, proaspăt ieşit la pensie, şi a soţiei sale, tânăra  şi frumoasa Elena Andreevna, la moşia unde se află  fiica  profesorului  dintr-o  căsătorie anterioară, Sonia, şi   ex-cumnatul  său, Vania. Evenimentul tulbură liniştea obişnuită în locul unde nu se întâmplă nimic ieşit din comun, iar viaţa este grea şi monotonă. Mărul discordiei: Elena Andreevna, care îl trezeşte la realitate pe Unchiul Vania, din singura sa raţiune de a fi, munca. Frumuseţea  Elenei  îl  cucereşte  pe Vania, dar sentimentul său nu este de vinovăţie în raport cu soţul acesteia. Dimpotrivă, faptul că Vania şi-a sacrificat întreaga viaţă  pentru Serebreakov, muncind ca să-i asigure condiţii materiale omului de ştiinţă pentru care a avut o profundă admiraţie, îi stârneşte  resentimente. Într-un moment  de  luciditate, Vania  îşi dă seama că Serebreakov nu este nici pe departe geniul pe care l-a crezut, că i-a furat tinereţea şi, mai mult, s-a căsătorit cu femeia pe care el a ignorat-o cândva. Vania nu e singurul care se îndrăgosteşte  de  Elena  Andreevna, doctorul Astrov fiind  şi el tulburat de această apariţie feminină.  Viaţa de  la  moşie se  schimbă  cu desăvârşire, Vania şi Astrov se luptă  pentru privirile Elenei, în timp ce Sonia şi Elena se simt atrase de Astrov… „Trebuie să  acceptăm că piesa  e  mult  mai  misterioasă şi  mai  bogată decât oricare dintre noi, să acceptăm paradoxul de a fi uman şi să  acceptăm  că  scena nu dă soluţii, ci lasă  totul deschis…“ – afirmă regizorul Andrei Şerban, care a făcut  spectacolul respectând  în  întregime  textul  lui   Cehov, elaborând acţiuni spectaculoase  şi surprinzătoare  desfăşurate  în  tot  teatrul, nu  doar  pe scenă, şi accentuând latura erotică a piesei dramaturgului rus.

 

 

VIZITA BĂTRÂNEI DOAMNE

Ultima  realizare  a  Teatrului  Național  București  este  „Vizita bătrânei doamne“, de Friedrich  Dürrenmatt, pusă în scenă de regizorul bulgar Alexander Morfov. Regizorul bulgar Alexander Morfov a montat la TNB un spectacol mare. La propriu.

„Vizita bătrânei doamne“, de Friedrich Dürrenmatt

Cu: Maia Morgenstern, Mircea Rusu, Marius Rizea, Mircea Albulescu

Regia: Alexander Morfov

Teatrul Național

Klara Zachanassian, originară din Gullen, a devenit extrem de bogată şi se întoarce după 30 de ani în oraşul  natal, care se află  într-o situaţie economică precară. Locuitorii au mari datorii şi toţi speră  ca multimiliardara să facă o  donaţie   importantă. Într-adevăr,  Klara anunţă această intenţie, dar pune o  condiţie: moartea fostului ei iubit, Alfred, devenit între timp un cetăţean îndrăgit şi respectat. Prima reacţie a locuitorilor este una nobilă, ei refuzând   indignaţi să  linşeze un  concetăţean. Klara are, însă, timp şi, mai important, are mijloace financiare. Ceea ce urmează este un palpitant  studiu  psihologic  al  relaţiilor  dintre oameni aflaţi în situaţii limită. Ca şi în  alte opere ale lui Dürrenmatt,  călăul, victima şi publicul schimbă adesea rolurile. Aflăm, astfel, că Alfred nu numai că a negat paternitatea copilului nelegitim pe care l-a avut odinioară cu  Klara, dar a şi găsit  martori falşi care  să ateste că femeia este de o moralitate îndoielnică. Drept urmare,  Klara a fost nevoită să părăsească oraşul şi să se prostitueze pentru a supravieţui. Situaţia ei financiară a fost obţinută printr-o căsătorie cu un magnat al petrolului  şi  consolidată abil. Dürrenmatt  prezintă comunitatea  într-o situaţie extremă,  sărăcia fiind prea mare pentru a permite  păstrarea idealurilor. Pe   rând,   familia,   comunitatea, legea, Biserica se retrag şi-l lasă  pe Alfred să interiorizeze vina. El este singurul care suferă o transformare în sens pozitiv, ajungând să-şi asume faptele şi să accepte pedeapsa. Cea mai importantă realizare a regizorului bulgar pare să fie exploatarea la maximum a spaţiului de la Sala Mare şi construcţia unui decor impresionant. Cel puţin deocamdată. Spectacolul e încă  neîncălzit, iar din acest motiv poate nici nu s-a ridicat prea sus la prima reprezentaţie.

 

text Radu Pocovnicu

foto arhivă Teatrul Maghiar din Cluj și TNB

Taguri: nr. 12 / decembrie 2011 Tweet

Wednesday, December 7th, 2011 at 12:16 pm, CULTURA MASS-MEDIA, RSS feed