UNCHIUL VANIA
Unul dintre cele mai grozave spectacole pe care le-a făcut Andrei Șerban în România, în ultimii ani, este „Unchiul Vania“, de la Teatrul Maghiar din Cluj. Un spectacol care a luat și Premiul UNITER. Merită să faceți o vizită la Cluj să vedeți spectacolul lui Andrei Șerban. A făcut deja istorie.
„Unchiul Vania“, de A. P. Cehov Cu:
József Biró, Imola Kézdi, Aniko Pethö Regia: Andrei
Șerban Teatrul Maghiar din Cluj
Cehov rules. Piesele sale de teatru au fost jucate de mii de ori, la toate nivelurile, şi probabil vor fi jucate şi de-acum încolo. Pentru un simplu motiv: construcţiile sale dramaturgice rezistă, din punct de vedere uman. Spectacolul începe cu sosirea profesorului Serebreakov, proaspăt ieşit la pensie, şi a soţiei sale, tânăra şi frumoasa Elena Andreevna, la moşia unde se află fiica profesorului dintr-o căsătorie anterioară, Sonia, şi ex-cumnatul său, Vania. Evenimentul tulbură liniştea obişnuită în locul unde nu se întâmplă nimic ieşit din comun, iar viaţa este grea şi monotonă. Mărul discordiei: Elena Andreevna, care îl trezeşte la realitate pe Unchiul Vania, din singura sa raţiune de a fi, munca. Frumuseţea Elenei îl cucereşte pe Vania, dar sentimentul său nu este de vinovăţie în raport cu soţul acesteia. Dimpotrivă, faptul că Vania şi-a sacrificat întreaga viaţă pentru Serebreakov, muncind ca să-i asigure condiţii materiale omului de ştiinţă pentru care a avut o profundă admiraţie, îi stârneşte resentimente. Într-un moment de luciditate, Vania îşi dă seama că Serebreakov nu este nici pe departe geniul pe care l-a crezut, că i-a furat tinereţea şi, mai mult, s-a căsătorit cu femeia pe care el a ignorat-o cândva. Vania nu e singurul care se îndrăgosteşte de Elena Andreevna, doctorul Astrov fiind şi el tulburat de această apariţie feminină. Viaţa de la moşie se schimbă cu desăvârşire, Vania şi Astrov se luptă pentru privirile Elenei, în timp ce Sonia şi Elena se simt atrase de Astrov… „Trebuie să acceptăm că piesa e mult mai misterioasă şi mai bogată decât oricare dintre noi, să acceptăm paradoxul de a fi uman şi să acceptăm că scena nu dă soluţii, ci lasă totul deschis…“ – afirmă regizorul Andrei Şerban, care a făcut spectacolul respectând în întregime textul lui Cehov, elaborând acţiuni spectaculoase şi surprinzătoare desfăşurate în tot teatrul, nu doar pe scenă, şi accentuând latura erotică a piesei dramaturgului rus.
VIZITA BĂTRÂNEI DOAMNE
Ultima realizare a Teatrului Național București este „Vizita bătrânei doamne“, de Friedrich Dürrenmatt, pusă în scenă de regizorul bulgar Alexander Morfov. Regizorul bulgar Alexander Morfov a montat la TNB un spectacol mare. La propriu.
„Vizita bătrânei doamne“, de Friedrich Dürrenmatt
Cu: Maia Morgenstern, Mircea Rusu, Marius Rizea, Mircea Albulescu
Regia: Alexander Morfov
Teatrul Național
Klara Zachanassian, originară din Gullen, a devenit extrem de bogată şi se întoarce după 30 de ani în oraşul natal, care se află într-o situaţie economică precară. Locuitorii au mari datorii şi toţi speră ca multimiliardara să facă o donaţie importantă. Într-adevăr, Klara anunţă această intenţie, dar pune o condiţie: moartea fostului ei iubit, Alfred, devenit între timp un cetăţean îndrăgit şi respectat. Prima reacţie a locuitorilor este una nobilă, ei refuzând indignaţi să linşeze un concetăţean. Klara are, însă, timp şi, mai important, are mijloace financiare. Ceea ce urmează este un palpitant studiu psihologic al relaţiilor dintre oameni aflaţi în situaţii limită. Ca şi în alte opere ale lui Dürrenmatt, călăul, victima şi publicul schimbă adesea rolurile. Aflăm, astfel, că Alfred nu numai că a negat paternitatea copilului nelegitim pe care l-a avut odinioară cu Klara, dar a şi găsit martori falşi care să ateste că femeia este de o moralitate îndoielnică. Drept urmare, Klara a fost nevoită să părăsească oraşul şi să se prostitueze pentru a supravieţui. Situaţia ei financiară a fost obţinută printr-o căsătorie cu un magnat al petrolului şi consolidată abil. Dürrenmatt prezintă comunitatea într-o situaţie extremă, sărăcia fiind prea mare pentru a permite păstrarea idealurilor. Pe rând, familia, comunitatea, legea, Biserica se retrag şi-l lasă pe Alfred să interiorizeze vina. El este singurul care suferă o transformare în sens pozitiv, ajungând să-şi asume faptele şi să accepte pedeapsa. Cea mai importantă realizare a regizorului bulgar pare să fie exploatarea la maximum a spaţiului de la Sala Mare şi construcţia unui decor impresionant. Cel puţin deocamdată. Spectacolul e încă neîncălzit, iar din acest motiv poate nici nu s-a ridicat prea sus la prima reprezentaţie.
text Radu Pocovnicu
foto arhivă Teatrul Maghiar din Cluj și TNB